Hotărât lucru, nu te plictiseşti deloc să fii jurnalist în România. Aş spune chiar că e palpitant, dacă asta n-ar suna nepotrivit într-o ţară în care n-a murit aproape nimeni din pri­cina profesiei noastre. Am folosit aproximaţia întrucât nu mă refer aici la moartea celor doi reporteri în explozia de la Mihăileşti şi nici la dispariţia neelucidată a lui Bebe Costinaş din Timişoara.

Când ne uităm însă în jurul nostru, nu mai departe de Bulgaria, de Serbia sau de Slovacia, ca să nu mai amintim despre Rusia lui Putin, avem sentimentul călduţ şi liniştitor că, la noi, jurnalismul nu se lasă cu asasinate. În ţara lui Nenea Iancu nu lipsesc presiunile, dar par mai degrabă de ordin psihologic.

Din când în când, suntem linşaţi la televizor la comanda unor politicieni sau afacerişti corupţi. O fac chiar cei care se presupune că practică aceeaşi meserie cu noi.

Din când în când, ni se trimite Fiscul în control, ca să ne hărţuiască şi să afle cine ne finanţează. Cum s-a întâmplat, recent, la Rise Project sau la Hotnews.

Din când în când, firmele care-şi fac publicitate la noi sunt hărţuite, la rândul lor, de organele sta­tului. Care stat acţionează ca un baston de miliţian în mâinile celor despre care scriem.

Din când în când, unii dintre noi suntem agresaţi pe stradă. S-a întâmplat de atâtea ori încât nici nu mai ţinem socoteala.

Din când în când, un parlamentar îşi aduce ­ami­nte că, până nu demult, calomnia şi insulta erau infracţiuni pedepsite cu închisoarea. Aşa că ­pro­pune vreo lege care să le reîncrimineze în Codul penal.

Şi nu din când în când, ci aproape tot timpul, suntem daţi în judecată şi ni se cer despăgubiri uriaşe pentru cine ştie ce virgulă dintr-un articol. Iar procesele durează ani întregi şi îţi trebuie nervi şi bani ca să le faci faţă.

Cam aşa se desfăşoară viaţa de jurnalist în România zilelor noastre. Nu ne plângem, dar e bine să ştiţi contextul în care suntem ameninţaţi de cumătrul mafiotului-şef Liviu Dragnea. Amenin­ţarea vine voalat, cu poşta, în două scrisori trimise de două case mari de avocatură, una din Marea Britanie, alta din România.

Conţinutul scrisorilor e asemănător. Pe scurt, ni se cere să ştergem toate articolele despre Sorin Paul Stănescu, alias „Regele pestei porcine“, proaspătul naş al lui Dragnea junior, să îi cerem scuze public şi să nu mai scriem niciodată nimic despre el sau despre afacerile lui.

Dacă notificarea primită de la avocaţii britanici e mai subtilă, avocaţii români nu se încurcă în fineţuri juridice. Ne transmit că vor cere să fim anchetaţi penal. Adică „la cremenal“, cum ar zice Nenea Iancu.

Singura explicaţie posibilă: patronul casei de avocatură e celebrul Gheorghe Muşat, fost ofiţer al Securităţii comuniste, apoi puşcăriaş (el îşi zice „deţinut politic“), apoi turnător voluntar la aceeaşi Securitate, cu peste 100 de note la activ, metamorfozat după ’89 într-un avocat de succes. Un succes atât de mare, de ordinul ­mi­lioanelor de euro, încât la aniversarea firmei a fost prezent însuşi preşedintele României, Klaus Iohannis. Oare o fi ştiind dumnealui că împarte acelaşi avocat cu Mafia lui Dragnea?

(Text preluat din ,,Newsweek România”)

DISTRIBUIȚI
loading...