În vremile lui de glorie, rating, senzațional ieftin, avea Dan Diaconescu-OTV (cine și-l mai amintește!) tot felul de invitați bizari în garsoniera transformată în televiziune subtabloid. Printre aceștia, figura și un anume Ogică – Spaima Loteriei, care se dădea cu fundul de pământ că stăpânește el tainele bilelor norocoase, că ghicește numerele și dacă-l scoli la miezul nopții, ba a conceput și un superbilet ce avea să pună Loteria pe butuci, faliment scria pe ea. A sfârșit în penibil și uitare, ca și patronul OTV, acela și cu un sejur după gratii… Totuși, uitându-mă peste buletinul de vot pentru candidații la prezidențiale, o fărâmă de adevăr pare să fi fost în aberațiile lui Ogică, prea pare cusută cu ață albă tragerea la sorți, prea le-a nimerit, monșer, machiaverlâcuri, nu glumă, zici de le-a pus cu mâna!…

Nu mă aventurez în pronosticuri, doar constat! Bun, hop în cap de listă – Klaus Iohannis, exact presidentul în funcție și prim-favorit, pe val după recentele evoluții/involuții de pe scena politică autohtonă. Ce să-i pui în traista cu reproșuri și acuze? Să amintim lentoarea cu care s-a instalat în jilțul de la Cotroceni, de-i ieșise vorba că-l confunzi cu ficusul din grădina palatului, unele gafe în declarații, niscaiva gesturi de jupân oțărât, puține și vagi! Încercând să fie mai puțin scorțos în limbaj, să mai iasă din surtucul neamțului și să se descheie la nasturii valahismului, a mai scăpat boii în porumb, a mai dat ,,cu flit”, după propria expresie vizavi de un referendum inutil. Treptat, însă, și aici trebuie remarcat aportul consilierilor, a scăpat de faza scoaterii vorbelor cu forcepsul, s-a scuturat de   stângăcia elefantului rătăcit printre porțelanuri, chiar a reușit poante memorabile. Aia cu ,,la pușcărie cu PSD!”, și replica lui promptă – ,,mai ușor, au majoritate acolo!” -, ține de regie fină, s-a lucrat din greu la capitolul ,,seducția discursului populist”. Așadar, derapaje răzlețe, reacții din ce în ce mai contondente la vânzolelile Puterii, chiar limitat de o fișă a postului ce tot intra la apă, prin manevrele trioului de tristă amintire Dragnea-Iordache-Nicolicea. Una peste alta, mai deloc erodat pe plan intern, și o statură impozantă, cel puțin la propriu, dar și la figurat, pe scena politică internațională…

Pe locul doi, unde îl și văd partizanii săi, nu puțini, aureolat de lustrul intelectualului rasat – monșer Paleologu! A pornit vijelios în cursă, la prima cheie, deloc gripat, bătăios, zgomotos cu ștaif, furnizor de butade gustate ,,pour les fins connaisseurs”. Îl cam strânge la papion asocierea cu Băsescu, al cărui aplomb era altădată locomotivă în partid, acum pus pe coji de nucă după dezvelirile de cortină cu turnatul pe la Secu. Deși, cum îi merge faima, te cam miri, cum circulă o glumă, omul mai mult bea, alții îi turnau, însă scoaterea dosarului de la naftalină taman acum miroase, și nu a Tâmâioasă!  Dând poantei rostul ei, Paleologu este de urmărit, pare să aibă așii lui în mânecă, probabil va scoate un scor care să-l așeze la masa negocierilor…

Al treilea, deși sondajele îl dau clar în turul doi, la cot cu Klaus, s-a nimerit să iasă Dan Barna, aici sorții având o scurtă ezitare, Barna, portdrapelul noii generații de politicieni, în dulce legănare pe hamacul triumfului de la europarlamentare, dacă nu va fi zgâlțâit de voci revanșarde chiar din interiorul formațiunii sale, unde orgoliile sunt până la cer și o palmă mai sus. Că au avut grijă să-și planteze Serviciile pionii otrăviți mai peste tot, numai dacă te uiți la viermuiala din Parlament și nu poți risca să treci strada fără să știi când își schimbă ăștia culoarea, mai ceva ca un semafor defect!…

Peste locul 4 – passons!, că nu știu cum s-o spune pe ungurește: să trecem! Cu toată reverențiozitatea, candidatura lui  Kelemen Hunor ține de Dosarele X, e o enigmă, deși s-au mai rătăcit voturi pentru veșnicul baston UDMR și pe la Buzău, și prin județe unde nu se știe picior de ungur conlocuitor cu drepturi depline, chiar cu asupra de măsură. Aici regăsim ceea ce analiștii numesc “profilarea” partidului, un fel de candidatură asumată din start fără șanse, doar pentru menținerea formațiunii în atenția opiniei publice.

Și ajungem ,,en fanfare” la locul 5, cu vorba aia din popor – a cincea roată la căruță, expresie care nici nu mai trebuie explicată. Aici, vin iar la figura lui Ogică – e șmecherie, fraților, e aranjament ca la Loterie, e mână criminală, cum să iasă tanti Viorica de la Guvern fix pe poziția asta de bășcălie?! După ce i-au trântit perfizii ăia din America ușile-n nas, iar pe la Parlamentul european i-au făcut în sâc înscăunând-o pe Codruța la butoanele antiCorupției, oare doamna încă premier s-o fi prins că i se dă vârtos la glezne din toate pozițiile? Asta mai lipsea, să-i iasă “în bobi” probabil locul pe care îl va ocupa la finalul alegerilor președințiale, pușchea pe limbă! Dar, cum spuneam, nu facem pronosticuri, nu te pui cu aparatul de partid și de stat! Deși, nu prea mai sunt dispuși primarii să bage mâna la pușculiță pentru o perdantă ce ține cu dinții de o moștenire blamată, în loc să dea robinet unor reforme de substanță.

Urmează pe buletinul de vot o înșiruire fără logică de candidați, unii exotici, alții ușor ridicoli, majoritatea deja suspecți de a fi măsluit listele de semnături, o umplutură din care gospodinele n-ar scoate niscaiva chiftele, decât adăugând verdeață din abundență, să le ascundă gustul fad. Ce îi mână în luptă, de ce mai stricăm orzul pe gâște, cum de nu se sfiesc să-și pună ­ima­ginea, aceia care au așa ceva, sub lupa eșecului asumat? Poate ar trebui să căutăm/căutați singuri niște răspunsuri, înainte de a introduce votul în urnă…

În sfârșit, ultimul pe listă, și aici sorții par să fi făcut pact cu realitatea, apare farsorul ­si­nistru Cumpănașu, ce renghi i-a jucat tragerea la sorți acestui personaj ce se dă buricul pământului, l-a așezat exact unde, în opinia mea, merită cu vârf și îndesat! Să-mi fie cu iertare, dar cum să faci din nenorocire trambulină politică, să mai papi niște bani publici, să te manifești vocal agresiv unde se impunea surdină și compasiune?, cel puțin din partea unei declarate rude! Lupta sa cu autoritățile, dacă era reală, se purta la Parchete și în instanțe, nu în fața camerelor TV! Asta mai lipsea, de fapt, din perpetuatul spectacol “Circ și Pâine”, doar că despre ultima se aude că se scumpește, iar de circ suntem sătui, ni se tot promite de fiecare dată o schimbare de paradigmă politică, fără (alte) comentarii…

P.S.: Acesta este un pamflet și trebuie tratat ca atare!

DISTRIBUIȚI
loading...

1 COMENTARIU

  1. Ne place mult articolul, mai ales efectul involuntar al subtextului. Se înțelege că „cineva”, o mână uscată, a pregătit din timp, anticipativ/preventiv acest pseudo scrutin, cernând atent candidaturile ca nu cumva să se strecoare și vreo rază de speranță pentru reînscrierea Țării pe orbita normalității. Cu alte cuvinte, poftiți, români, alegeți, jucați-vă de-a democrația, dar fără nici un vizionar autohton capabil să strecoare interesul național românesc în jocul de interese al marilor putori!… Și, ca să nu vă las în ceață ca mai toți (de)formatorii de opinie, imaginați-vă cum arăta campania și perspectivele națiunii dacă am fi fost puși să alegem între: Dumitru Prunariu, Mircea Druc, Ioan Selejan, Ion Coja,, Gh. Funar, Mircea Chelaru, Liviu Pleșoianu, și alți candidați înzestrați cu ADN-ul iubirii de neam și de țară.

Comments are closed.