Pentru mine, un cetăţean care a mers nişte ani la proteste, jurnalist care a scris mult despre justiţie, despre politică, despre manifestaţii, lucrurile sunt foarte clare în continuare:
Recursul compensatoriu, în forma de acum, nu mai poate continua. Înţeleg bine situaţia din penitenciare, înţeleg că trebuie găsită o soluţie pentru deţinuţii ţinuţi în condiţii mizere. Însă eu sunt un om care nu face infracţiuni. Eu îmi cresc copilul învăţându-l să respecte legile. Familia mea e de oameni cinstiţi. Cu toţii muncim în ţara asta şi nu din cauza noastră nu există puşcării decente. Ci din cauza unor politicieni penali şi incompetenţi, care nu au vrut să se ocupe de problema asta.
Nu pot accepta ideea că trebuie să îmi fie frică pentru viaţa mea, a copilului meu, a mamei mele, a întregii familii, a prietenilor mei. S-au întâmplat violuri, crime, tâlhării din cauza legii recursului compensatoriu, iar o lege care deschide uşa spre toate astea este o lege proastă. M-am săturat ca între infractori şi cetăţenii oneşti, primii să aibă prioritate, să aibă drepturi. OK, peste noapte nu se poate face totul bine, înţeleg. Răul e uşor de făcut, de îndreptat e mai greu. Dar sper să nu ne prindă finalul anului cu legea recursului compensatoriu, în forma asta gândită de nişte infractori.
Pe Secţia Specială ar trebui pus lacăt acum. Toate recomandările internaţionale – pe lângă ce au spus magistraţii români, ONG-uri din sistem, politicieni din opoziţie, societate civilă – sunt că această Secţie trebuie să dispară. Din ceea ce înţeleg, iarna asta, din unele surse, sau în primăvară, după altele), Curtea de Justiţie a UE ar urma să se pronunţe pe speţa privind Secţia Specială, adică pentru desfiinţatea ei, ţinând cont de datele de până acum. Decizia CJUE va fi obligatorie. Asta e, dacă noi nu vom putea face nimic, măcar să ştim că avem scăparea asta.
Eu nu sunt politician şi nici nu voi fi. Eu sunt un cetăţean care a făcut tot ce i-a stat în putere pentru binele comun. Nu mă pricep la jocuri politice şi nici nu mă interesează. Consider că orice formă de înţelegere cu PSD/ALDE/ UDMR şi PRO România este toxică. Un om care spune că politica e altceva, că acolo se fac compromisuri, că mai faci înţelegeri cu mafioţii, că uneori trebuie să te amesteci cu ei, că bla-bla-bla, consider că e fie naiv, fie ticălos. Aşa zic unii şi despre jurnalism, că trebuie să faci compromisuri. Eu nu am făcut niciodată şi, orice va fi, nu voi face compromisuri. Niciodată.
Aşa că prefer să stau în stradă, la proteste, decât să fie făcute înţelegeri dubioase cu PSD/ALDE/UDRM şi PRO România. Mai bine facem cât şi ce se poate face acum, dar o facem sănătos, iar după alegeri, în funcţie de rezultate, vom vedea cum rezolvăm restul.
Legile justiţiei trebuie reparate, nici nu mai încape îndoială. S-a vorbit despre asta de mii de ori, în ultimii trei ani.
Repet, ştiu că nu se poate repara totul peste noapte. Au fost trei ani de crime legislative. Prin asta am trecut. Nu îmi doresc ca acum să reparăm lucrurile repede şi prost. Dar nici să o lungim prea mult. Sau să infestăm puţinul bine pe care am reuşit să-l clădim cu jigodismul politic al ultimilor ani. Eu mai am puţină răbdare, încerc să nu îmi pierd speranţa cu totul. Şi mai sper să avem alegeri anticipate, ca să decidem odată noi, cetăţenii, exact cine şi cum trebuie să ne conducă.
