27 de ani
de presa libera
Vineri, Noiembrie 24, 2017 05:42 AM

Cultura

Şlefuitorii de cuvinte / Medalion literar - Paul Spirescu

de Stan BREBENEL
Cultura  |
01.09.2017, 00:00
1006

   Paul Spirescu este un poet ce s-a născut la data de 26 iunie 1950 în oraşul Moreni, judeţul Dâmboviţa. În anul 1974 a absolvit Facultatea de Filozofie şi a fost repartizat în municipiul Adjud, unde locuieşte şi în prezent. În ultimii ani a predat la Liceul Teoretic ,,Emil Botta“ din municipiul moldav aflat la confluenţa râurilor Trotuş şi Siret, fiind  profesor de filosofie.

   Paul Spirescu este organizatorul şi sufletul „Festivalului Naţional de Poezie EMIL BOTTA” organizat de Pri­măria municipiului Adjud şi de Casa de Cultură ,,Tudor Vornicu“, festival din care s-au desfăşurat până acum trei ediţii. Sper ca ambiţia lui Paul Spirescu şi orgoliul celor din Primăria Adjud să nu se oprească aici. Editorial, Paul Spirescu a debutat în anul 2000 cu volumul de versuri ,,Metafizica Lacrimei“. Au urmat volumele ,,Strigăt clandestin“ (2004), ,,Domnule judecător!“ (2007), ,,Eu, adică umbra mea“ (2009), ,,Natură moartă cu iluzii“ (2012). A mai publicat o antologie, ,,Laudă vinului“, şi două volume bilingv: ,,En quêtte de L’ange“ şi ,,La Métaphysique“ des Pleurs (2014). în anul 2014 i-a apărut volumul de publicistică ,,Umila mea părere“. Este membru USR, Filiala Brăila Galaţi. Deşi nu este de mare întindere, conform principiului că esenţele tari se ţin în flacoane mici, opera lui Paul Spirescu este foarte valoroasă. A obţinut numeroase premii şi este prezent în multe reviste literare din ţară.

   Despre Paul Spirescu, regretatul critic vrâncean Mircea Dinutz spunea: ,,De la poem la poem, sunt reluate motive, imagini, construcţii metaforice, figuri semantice şi sonore, versuri şi grupări de versuri (…), ca probe ale unui discurs unitar şi omogen, atent controlat de o conştiinţă estetică…“ Iar inegalabilul poet Liviu Ioan Stoiciu, prieten cu el, afirma: ,,Dacă treci în zbor prin cărţile lui, descoperi eşantioane de versuri valoroase, pline de smerenie şi sarcasm, stiluri diferite consacrate în istoria poeziei de la noi, de la cel postromantic şi simbolist, la cel plin de metafore, modern şi neomodern şi până la cel liber, postexpresionist. Fără să fie un poet şi un om preponderent religios, formaţia sa filosofică îl îndeamnă să aibă permanent în atenţie legătura sa şi a oamenilor cu divinitatea. Iată numai un scurt exemplu al afirmaţiei anterioare: «Doamne al meu risipit în lucruri/ Doamne al Lacrimei mele/ Doamne al zilelor mele şi al nopţilor mele/ Doamne al dimineţilor mele/ fierbinţi/ scoate tu dacă vrei/ această batjocură de cuie/ înfipte în această batjocură de cruce/ pe care stă răstignită această batjocură/ a trupului meu!> Prin poemele pe care le-a încredinţat rubricii noastre literare, doresc să descoperiţi un poet absolut deosebit şi un prieten al scriitorilor din Buzău la care ţinem în mod deosebit.

Inimă în formă de liră

Dăruiesc această liră hodorogită

fratelui meu de dincolo de hotarele

lumii

cu care am fost împreună în Africa

într-o vară toridă şi destrăbălată

să adunăm amândoi fluturi de tracţiune

pentru caleaşca de aur a poeziei...

Vis sub spânzurătoare

Eu te aştept cu frânghia de gât

de un mileniu parcă şi mai bine

îmi înfloresc magnolii pe retine

şi râd spânzurătorile de mine

că sunt bolnav şi singur şi urât

parc-am murit şi pentru-ntâia oară

în carnea mea se despletesc vântoase

neînduplecate şi vijelioase

şi parcă-mi umblă Dumnezeu prin oase

cântându-şi veşnicia la vioară

dar te aştept printre zăpezi astrale

cântând şi eu afon şi răguşit

orbecăind din răsărit în asfinţit

bolnav de vina c-am îmbătrânit

tot respirând parfumul umbrei tale

şi tot te-aştept cu frânghia de gât

şi-mi cresc zăpezi în barbă şi... atât...

Vine o vreme

Vine o vreme ploioasă şi mohorâtă

când propria ta umbră se desparte de tine.

Aşa, pur şi simplu:

fără să te fi anunţat dinainte, fără ca măcar

să-şi ia la revedere. După bunul obicei al locului.

Tu rămâi mut şi încremenit de uimire, dar mai ales

de neaşteptare. E ca şi cum te-ai trezi aşa deodată,

pe neaşteptate,

cu picioarele şi braţele amputate

tocmai de la rădăcină: ai iluzia că ele au rămas

la locul lor,

la funcţiile lor vitale, adică,

simţi imperios nevoia să te scarpini la degetul mic

al piciorului drept

şi descoperi deodată că nu mai ai nici unde

nici cu ce să te scarpini.

Vine o vreme ploioasă şi mohorâtă

când va trebui să recunoşti cu strângere de inimă

că n-ai fost tu acela care-ai fost,

că nu ale tale au fost toate iubirile şi renunţările,

toate bucuriile şi tristeţile,

toate speranţele şi disperările,

toate căutările şi toate îndreptările spre lumină.

Vine o vreme a întunericului deplin,

a eclipsei şi arşiţei,

vine o vreme a nisipurilor deşertice

barbar năvălite prin toate cotloanele sufletului,

vine o vreme a barbariei îndelung civilizate,

vine o vreme...

A 13-a elegie

Îngerului Nichita

şi eu sunt foarte bolnav: m-am trezit aşa

din somn, într-o dimineaţă

cu crini otrăvitori şi petunii letale

când toate fantasmele şi visările mele

au luat-o pe apa sâmbetei

la vale…

dacă se-ntâmplă să nu mă recunoşti

de acolo de la tine de sus

să ştii că mi-e înroşită de sânge, pe umeri,

mantia de pe cruce a lui Iisus.

Dar dacă            

Dar dacă Doamna Moarte este totuşi

o domnişoară frumoasă,

cu sânii abia înmuguriţi,

îndrăgostită de tine din chiar clipa

naşterii tale?

dar dacă trece mereu pe lângă tine,

imaculată şi diafană

aproape implorându-te s-o iei în seamă

iar tu o priveşti nepăsător

aşa cum îţi priveşti propria viaţă?

dar dacă, odată şi-odată, te vei opri în faţa ei

şi ea te va îmbrăţişa cu dragoste,

te va săruta tandru pe buze

ca pe singurul mire pe care şi l-a dorit

dintotdeauna?

Mă numesc Brahms

Mă numesc Brahms. Am o căruţă de ani,

 cânt la pian

şi-mi număr singurătatea pe degete.

Cum de când? Aproape de o veşnicie şi ceva.

Uneori, în nopţile lungi şi plictisitoare de iarnă,

cât timp mă îndrept eu să mai torn

nişte vreascuri în sobă

şi nişte vin în pahar,

las pianul să cânte singur.

şi pianul chiar cântă.

Chiar cântă mai bine ca mine.

Mă numesc Brahms, cânt la pian

şi uneori las pianul să cânte singur

iar în vremea aceasta eu scriu poezii,

cu degetul arătător,

prin cenuşa din sobă.

Mă numesc Brahms, cânt la pian,

acelaşi cântec otrăvit pe clape otrăvite,

până când se va sfârşi odată războiul acesta,

până când se vor topi vreascurile din sobă

şi  vinul din pahar,

până când cenuşa umbrei mele va deveni,

încetul cu încetul,

umbra mocnită a cenuşii din sobă...

Mă numesc Brahms şi las pianul să cânte

în locul meu,

acelaşi cântec  al risipirii, mereu şi mereu...

Cântec mut pierdut în iarbă

Robit de chinuri şi răpus de boală

abia-mi mai port coroana mea de spini

secundele tot mai ades mă-n­şeală

prietenii îmi sunt tot mai puţini

tot mai ades în nopţile de toamnă

orbecăind absurd prin ceaţa deasă

bate discret la uşa mea o doamnă

şi mă tot roagă s-o primesc în casă

pe masa de stejar zace psaltirea

străluminând cu slove noaptea grea

bătrână doamnă nu vă pierdeţi firea

eu am plecat de mult din casa mea

i-au putrezit până la grindă căpriorii

şi duşumelele de mult s-au spulberat

în hornul casei mele s-au aciuat cocorii

făcându-şi cuibul lor pentru iernat

mult răbdătoarea mă aşteaptă-n uşă

cu flori de vâsc şi buruieni de leac

mi-e gura pardosită cu cenuşă

şi e târziu şi nu ştiu ce să fac…

Viaţa mea ca o curvă bătrână

Stă tolănită-n pupila mea stângă

(cea cu albeaţă, cea din partea inimii vezi bine

unde-mi păstrez eu toate scrisorile şi acareturile

legate cu fundiţă roşie),

se scarpină-n cur cu neruşinare ca şi cum

nimeni n-ar vedea-o şi nimeni n-ar avea chef

să-şi încarce vederea cu încă o imagine

deşucheată,

în spectacolul acesta al lumii întoarse pe dos,

de-a dracului ce este, se-ntoarce când

pe partea dreaptă

când pe stânga, doar – doar s-o găsi vreun prost

să se-apropie de ea şi să-i spună tandru:

sărut mâna domnişoară

ce bine mai arătaţi în peisajul acesta ancestral

al uimirilor şi declinărilor de sine

acum şi pururea şi-n vecii vecilor.

Comentarii

Acest articol nu are comentarii! Fii primul care comenteaza in legatura cu acest articol!

Stiri Agerpres

O "ARtfel" de expoziție AGERPRES, de vineri la Palatul Suțu
Vineri, Noiembrie 24, 2017 05:25 AM

Agenția Națională de Presă AGERPRES organizează o "ARtfel" de expoziție de fotografie, care îmbină fotoreportajul, documentarul video și realitatea augmentată și care poate fi vizitată începând de vineri până pe 10 decembrie, la Palatul Suțu - Muzeul Municipiului București.

Opt bărbați, care pretind a fi nord-coreeni, găsiți pe o barcă eșuată în nordul Japoniei
Vineri, Noiembrie 24, 2017 04:33 AM

O barcă de lemn în care se aflau opt bărbați, care pretind a fi din Coreea de Nord, a eșuat în nordul Japoniei, a transmis vineri presa locală, citând poliția, informează agenția dpa.

DESTINAȚII DE WEEKEND - sfârșit de săptămână în București (evenimente culturale)
Vineri, Noiembrie 24, 2017 03:56 AM

Ediția cu numărul 24 a Târgului Internațional Gaudeamus - Carte de învățătură, continuă la sfârșitul acestei săptămâni, în Pavilionul Central Romexpo, ultima zi a manifestării fiind duminică, 26 noiembrie.

DOCUMENTAR: 45 de ani de la moartea inventatorului Henri Coandă
Vineri, Noiembrie 24, 2017 03:48 AM

Henri Coandă, creatorul primului avion cu reacție din lume, s-a născut la 7 iunie 1886, la București.

DOCUMENTAR: 90 de ani de la moartea omului politic Ion I. C. Brătianu
Vineri, Noiembrie 24, 2017 03:43 AM

Ion I.C. Brătianu s-a născut la 20 august 1864, în localitatea Florica, județul Argeș, fiind fiul lui Ion C. Brătianu, om politic, fruntaș al Revoluției de la 1848, al cărui nume este legat și de alte mari evenimente din istoria României, precum Unirea Principatelor (1859) sau Independența de stat (1877).

OPINIA, un sfert de veac de existență
OPINIA, un sfert de veac de existență
OPINIA, un sfert de veac de existență
OPINIA, un sfert de veac de existență
OPINIA, un sfert de veac de existență
OPINIA, un sfert de veac de existență
OPINIA, un sfert de veac de existență
OPINIA, un sfert de veac de existență
OPINIA, un sfert de veac de existență
OPINIA, un sfert de veac de existență
OPINIA, un sfert de veac de existență
OPINIA, un sfert de veac de existență
mai multe poze »
TOP COMENTARII
CELE MAI CITITE ARTICOLE
23 Nov, 19:26 DORU CASCADORUL POLITIC
NEHOIANUL a comentat pentru articolul Social-democratul Doru Muzgoci părăsește Consiliul Județean:
Ptr domnul LUCIDUL:Domnule chestia cu familia Corcodel este ciorba reincalzita.Dar sa revenim la DORU CASCADORUL=PROSTITUATA POLITICA=INTELECTUAL OBOSIT.Cat timp a fost presedinte PDL NEHOIU,partidul nu a avut o contabilitate clara si legala.Exista convorbiri telefonice de ale DOMNULUI DORU CASCADORU(predate deja la DNA),prin care ameninta daca nu primeste bani(efectiv).exista facturi cu reparatia masini personale ale domnului in cauza,decontate de firme agreate de dansul la aceea vreme,exista persoane in oras care au dat spaga domnului sa fie angajate la COMPANIA DE APA NEHOIU.Deci,vedeti domnule LUCIDUL UNDE CUM A FURAT DORU CASCADORU.Eu am dovezi ptr cea ce sustin
23 Nov, 18:54 Corectitudinea este un ideal, nicidecum o realitate!
Pixelu afumat a comentat pentru articolul Social-democratul Doru Muzgoci părăsește Consiliul Județean:
Critica este naturală. Pupincureala este forțată. Nu m-ar mira ca lucidul să fie chiar forma de viață în cauză!
23 Nov, 18:26 Fiti corecți!
Lucidul. a comentat pentru articolul Social-democratul Doru Muzgoci părăsește Consiliul Județean:
Pe Muzgoci nu il înjură altcineva decât familia de hoți Corcodel.Astia nu uita ca i-a dat jos de la ciolan .Cum si de ce lua șpăgi de la PDL?Domnu ziarist de ce lăsați sa fie denigrat un om serios cu o familie serioasă ca Muzgoci .A făcut multe pentru noi si este un om corect,ce a furat Muzgoci?Este scandalos,este rușinos .Prosti si lingăi se exprima aici.Pacat .Ma așteptam la altceva.
Google PageRank Checker