27 de ani
de presa libera
Joi, Aprilie 27, 2017 00:23 AM

Cultura

Șlefuitorii de cuvinte / Medalion literar - Liviu Ioan Stoiciu

de Stan BREBENEL
Cultura  |
17.02.2017, 00:00
351

   Unul dintre cei mai importanți scriitori contemporani își aniversează ziua de naștere în aceste zile. El este Liviu Ioan Stoiciu. Acesta s-a născut la data de 19 februarie 1950 în co­muna Dumbrava Roșie (Can­­ton CFR), județul Neamț. Am ținut să precizez locația „Canton CFR“ pentru că acest lucru va fi un reper fundamental în viața și opera lui Liviu Ioan Stoiciu. Copilăria și-a petrecut-o, după vârsta de un an, la Cantonul 248 din halta CFR Adjudu Vechi, aflat la 2 km. de com. Adjudu Vechi și la 4 de orașul Adjud. Studiile gimnaziale și liceale sunt legate de orașul natal al fraților Botta (Emil și Dan), dar și al lui Tudor Vornicu, Adjud.

   Studiile superioare, de filozofie și filologie le-a urmat, cu dese întreruperi - când la zi, când la FF - dintr-un spirit de frondă al tânărului inadapta­bil, între anii 1967 și 1975. După propria mărturisire, pe care o redau ca să-i înțelegeți spiritul slobod, a avut cele mai diverse locuri de muncă și meserii în întreaga țară: „profesor suplinitor, miner și vagonetar în subteran (Bălan - HR și Dâlja-Petroșani), calculator-contabil, corector și ziarist (la «Informația Harghi­tei»), arhivar, expeditor CFR import-export, magaziner, normator, ziler, primitor-distribuitor, șantierist etc.“

   În anul 1975 se căsătorește cu prozatoarea Doina Popa și se stabilește la Focșani, unde va locui până în 1990, după care se va stabili în București unde va lucra în presă la   pu­bli­cații precum „Contrapunct“, „Viața Românească“, „Cotidianul“ etc. A debutat în anul 1967, cu versuri, în ziarul „Stea­gul Roșu“ din Bacău, iar în 1974 Ștefan Augustin Doi­naș îl prezintă în revista „Familia“. Volumul de debut din 1980, „La fanion“,  primește premiul Uniunii Scriitorilor. Anterior a apărut în „Caietul debutanților“ a Editurii Albatros din anii 1977 și 1979.

   Este membru al Uniunii Scriitorilor din 1990. A publicat numeroase volume de versuri, publicistică/ memorialistică, proză și teatru. Volumele sale au fost distinse cu unele dintre cele mai prestigioase premii literare la Cluj, Ora­dea, Deva, Iași, Bacău, Galați, Chișinău, cel mai important fiind premiul „Mihai Eminescu“ al Academiei Române. Revistele literare din țară sunt onorate atunci când Liviu Ioan Stoiciu le este colaborator. Este prezent în multe anto­logii reprezentative. Despre opera sa s-au exprimat unii dintre cei mai importanți lite­rați, precum N. Steinhardt, Ion Bogdan Lefter, Marin Mincu, Romul Munteanu, N. Manolescu, Gh. Grigurcu, Eugen Simion, Marian Papahagi, Virgil Ierunca, Mircea Zaciu ș.a. Din vasta și valoroasa sa operă am selectat câteva poe­zii din volumele „La fanion“ (1980, reeditat în 2015), „Substanțe interzise“ (2012) și „Nous“ (2015).

 

Pe arșiță

 

Pe arșiță, sufletul meu, zeu al somnului, zboară,

cu măciulii de mac în mâini, la tine, în prepeleac, la

deal, la șișcani, unde stai, sperietoare,

cu capul numai viță, învelită în piele de cerb,

cu suliță pe umăr și îți toarnă, din cornul lui,

invizibil, o licoare, în pompa de stropit vie, să

faci un duș și

să strigi în vis: evan, băieți!... evoe!..., alaiului

cu cununi de iederă

mergând pe asini și

cu ciorchini copți în palme, bețivi

cu figuri cunoscute, muncitori

la linie, la întreținere…

 

mărul copt

mărul, copt, păstrează, în străfundurile lui, o

voce pătimașă de femeie: în paner, el, stă în casă

la fiecare bărbat, mușcat: vezi

sânge?... (și așa, uite, poate

începe poezia…) ce

 

contează că bătrânii fotografi, în

parcuri, te iau drept

un animal necunoscut, te

pozează, scurt, tu dai un ban, iei

turta dulce, negativul, cu bustul de bolnav de ulcer,

în alb și negru, cu cravată, surâzând

vag și o mănânci: domnule, e

de fapt, otrăvitoare (e

celuloid…) ce… și spui: visează…

 

tocmai la orizont, tu, iar, vezi și

nu pierzi

reprezentația: e o linie pe cer, în porumbiște, cu

peron și tren… dâra aceea,

albă… unde?... păi, e un avion, cu franjuri (ba, cu

re-acție, accentuează, greșit,

cantoniereasa)… nu,

bă, e o scară: vine de la Adjud și

nu oprește în haltă, la noi

 

faceți și voi lampa aia mică o dată, încheia

obosită, mama, discuția și

mai adormiți…

 

În viața de toate zilele

 

în viața de toate zilele, se

mai petrec și lucruri care dau de gândit

vechiturilor: nu mai departe, mirezmele

se aud în megafoanele pieții vorbind foarte bine

limba română,

și își expun parfumele intime, fără pic de rușine, pe

tarabe: poftiți un vis, o răcoare, dar serviți

 

ehe, unde ne sunt cărăbușii

și zâna căii ferate cu ierbile arse, unde

ne sunt interioarele pă­pușii, de turtă dulce și

clopoțelul dogit, de la ușa oficiului, uneltele de tortură

și pâclele, unde ne sunt bolile blonde ale țăranului, unde

iasomiile copilărelilor și scri­peții care scoteau cizmele,

orbirile și absolut toate resentimentele:

 

nu mai sunt,

în ochi apa stătătoare far­mecă până și vedeniile, degeaba

își freacă, otrăvitoare, roze­le, spinii de noi, gata,

o nostalgie ce mai rămâne sufletul și

o crăcană la praștia, care tot trage cu acadele

în urmă: asta e

 

Aștept aprobare

 

Mă afund în interiorul meu, îngheț de frig, dârdâi,

pe zi ce trece mi se încetinesc mișcările,

nu mai am nici un motiv să

ies la suprafață. Mă rad, mă îmbrac frumos, nimeni nu

bănuiește cât de departe am ajuns.

Totul devenind anevoios de la o vârstă… N-am

noroc să mă mai bucur de nimic, se

apropie stația. Aici mă așteaptă o mică alinare. O țigancă:

faceți magie neagră? Hai, conașule,

trezește-te. Aici e? în jur, basmale turcești, legate la

colțuri, lumânări aprinse, un lacăt

deșurubat, fese dezgolite, pulbere, întunecime. Ce caut eu

la tine? Ai plătit să-ți dezleg de iubire,

că nu mai vrei să auzi de… unde e, caută printre hârtii

scrise, parcă ar fi pomelnice, păi și noi facem

ce face popa… cum o cheamă? Astea sunt pentru morți, astea

sunt pentru vii… „Iubirea are un caracter

ondulatoriu“. Da? Ești o ți­­gan­că inteligentă. Ți-am citit

gândurile, conașule.

 

Mestec, absent, grăunțe înmuiate în

vin. Una câte una aminti­rile își

dau duhul și putrezesc. Îmi faci cu

ochiul. Ura! Mă văd întins în pat. Plutesc

la doi metri deasupra mea. Acum mor de cald,

nu mă mai afund, acum mă înalț. Și tot așa, până prind un

moment de trecere, aștept aprobare.

 

Răul

 

Răscrăcănat, bunicul, în uniformă regală de gală, rupe

o nouă halcă din mămăliga mucegăită, o

fărâmițează și o împarte numai el vede cui – pe prispa

casei, întors de pe lumea cealaltă, pentru o

oră, maximum: nu-i e foame, nu-i e sete, nici de femeie nu

simte nevoia, nici de tutun, ceea ce e chiar

culmea, ce ieftină e viața în satul de unde vine… Bună

ziua, moș Ioane, te-ai întors și azi? Trece

pe uliță nebuna satului: eu

te-am văzut prima! Prima și ultima, fă. Ce mai faci?

Iaca, împart în stânga și în dreapta,

dau de pomană, că ai mei m-au uitat. Lasă, că-ți aprind

eu o lumânare, dacă o fi bise­rica deschisă

la ora asta… Tu ce mai faci, Mărie? Mă doare capul. Nu-mi

tai matale sub limbă, moș Ioane, să-mi treacă

răul?

 

Nous

 

Înfășurată în pânză de umezeală, în

zeci de metri de pânză, mumie: mă sperii, cucoană,

nu te sufoci? Scoate măcar capul – nu

 

scot nimic, voi sunteți toți

niște porci, codoși, spăr­gă­tori, cuțitari, cărora

dacă li te arăți, pălită, trecută,

te aruncă pe ușa cârciumii: că să mergi să-i însoțești

în viitor pe cei decedați. Sunt

pățită, stau pregătită, înfășurată în pânză, dată

cu mirodenii – un vestigiu

 

al unei antichități de sen­za­ție, cu limbă de plasmă. Cu

simțire tainică.

Nous.

 

Matrițe

 

Goluri, căderi în spirală, matrițe de lut

ale spiritului lor, sparte,

sparte de atunci de când unii au fost numiți „Cei

ce nu se vând“ – deși alții

 

au susținut că nu era nevoie oricum de asemenea

dobitoci. Dobitoci zdrobiți pe

dinăuntru, căzuți în adânc, fără nimic sfânt?

Diavolul în persoană cerându-ne

să fim umili, să stăm

liniștiți în colțul nostru și „să nu ne ocupăm de nimic

deosebit, că se ocupă el“ – dintr-o

 

silă de toate, rămași fără suflet, matrițe, numai piele

și os, matrițe umplute de vrăjitoare cu

apa de la morți…

Comentarii

Acest articol nu are comentarii! Fii primul care comenteaza in legatura cu acest articol!

Stiri Agerpres

Joi, Ianuarie 01, 1970 02:00 AM

OPINIA, un sfert de veac de existență
OPINIA, un sfert de veac de existență
OPINIA, un sfert de veac de existență
OPINIA, un sfert de veac de existență
OPINIA, un sfert de veac de existență
OPINIA, un sfert de veac de existență
OPINIA, un sfert de veac de existență
OPINIA, un sfert de veac de existență
OPINIA, un sfert de veac de existență
OPINIA, un sfert de veac de existență
OPINIA, un sfert de veac de existență
OPINIA, un sfert de veac de existență
mai multe poze »
TOP COMENTARII
CELE MAI CITITE ARTICOLE
26 Apr, 20:27 Fata cu chibrituri
Pixelu tarifar a comentat pentru articolul Au ajuns în arest pentru că au șantajat o adolescentă cu poze deocheate pe care ea le-a trimis de bunăvoie:
Care riscuri neicușorule, fata a trimis de bunăvoie pozele sperând că-i crește și ei cota la ... pariuri!
Când fata urlă viol înseamnă că nu s-au înțeles la preț.
26 Apr, 20:21 Șo pă ei!
Pixelu agitator a comentat pentru articolul Vineri, o nouă repriză din meciul Primărie-polițiști locali:
Așa Petrini, zile-o și p-aia cu lofosoșeghedbe!

Da cu tăranii propritari la oraș ce-ai mă Petrini, nu miros corespunzător!
26 Apr, 20:01 Corabia cu preceptori
Pixelu apropos a comentat pentru articolul Angajații de la Fiscul buzoian, în grevă spontană în această după-amiază:
Eu le-aș propune să-și scaneze fluturașii de salariu, să-i tipărească pe o coală A4, s-o bage într-o țiplă de plastic și s-o ridice deasupra capului, să vadă toată populația Buzăului cât de rezistenți sunt. Și le-aș sugera să treacă în privat dacă nu mai rezistă cu salariul, că tot ridică ei în slăvi inițiativa privată.
Google PageRank Checker