Noul cod penal are o filosofie diferită faţă de vechea reglementare în ceea ce priveşte sancţionarea anumitor fapte. Dacă vechea legislaţie penală punea accentul pe pedepsirea persoanelor care comit anumite infracţiuni, Noul cod penal îşi propune să dea prioritate intereselor directe ale victimei infracţiunii şi recuperării prejudiciului. La Buzău, însă, aceste prevederi nu s-au aplicat. La nicio unitate de parchet locală sau judeţeană nu s-au închis dosare penale în urma încheierii unui acord de mediere. Nici la nivel naţional situaţia nu este una fericită din acest punct de vedere. Potrivit unei statistici a Parchetului General, în cauzele aflate în cercetare la parchete, în cursul anului trecut au fost încheiate 159 de acorduri de mediere, dar numai 113 cauze s-au soluţionat prin clasare prin acorduri de mediere.

Pentru anumite infracţiuni este posibilă împăcarea părţilor, chiar dacă sesizarea se face din oficiu. Mai concret, în cazul unor infracţiuni consi­derate destul de grave cum sunt, spre exemplu, furtul şi înşelăciunea, Noul cod consacră posibilitatea împăcării. Aceasta înseamnă că cel acuzat va avea posibilitatea de a obţine „iertarea“ din partea persoanei vătămate, dacă va repara prejudiciul creat. Conform art. 159 din Noul cod penal, împăcarea poate interveni în cazul în care punerea în mişcare a acţiunii penale s-a făcut din oficiu, dacă legea o prevede în mod expres.

Mai exact, instituţia împăcării este incidentă în cazul următoarelor infracţiuni: furt – art. 228 din Codul penal; furt calificat – art. 229 alin. (1) şi alin. (2) lit. b) şi c) din Codul penal; furtul în scop de folosinţă – art. 230 din Codul penal – în temeiul art. 231 alin. (2) din Codul penal; însuşirea bunului găsit sau ajuns din eroare la făptuitor – art. 243 din Codul penal; înşelăciunea – art. 244 din Codul penal; înşelăciunea privind asi­gurările – art. 245 din Codul penal.

De asemenea, tot în Codul penal sunt evidenţiate şi alte incriminări, respectiv aceea de la art. 199 alin. (2) referitoare la violenţa în familie, infracţiunile de lovire sau alte violenţe prevăzute în art. 193 şi de vătămare corporală din culpă, prevăzută în art. 196, săvârşite asupra unui membru de familie, când acţiunea penală poate fi pusă în mişcare şi din oficiu, iar împăcarea înlătură răspunderea penală.

Totodată, în cazul infracţiunilor de lovire sau alte violenţe prevăzute în art. 193 din Codul penal şi de vătămare corporală din culpă prevăzută în art. 196 din Codul penal, săvârşite asupra unui membru de familie, împăcarea înlătură răspunderea penală numai dacă acţiunea penală a fost pusă în mişcare din oficiu, şi nu la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Aşadar, prin noul  Cod Penal s-a produs răsturnarea re­gulii valabile în reglementarea anterioară, împăcarea putând interveni numai în cazul în care punerea în mişcare a acţiunii penale s-a făcut din oficiu şi numai dacă legea o prevede în mod expres (şart. 159 alin. 1 din Codul penal).Trebuie precizat faptul că împăcarea nu poate interveni oricând ci, conform articolului 159 alineat 3 din Noul cod penal, numai până la citirea actului de sesizare a instanţei (de regulă, primul termen de judecată). Mai mult, conform aceluiaşi articol, împăcarea produce efecte numai cu privire la persoanele între care a intervenit, ceea ce înseamnă că infractorul trebuie să se împace cu toate persoanele păgubite, dacă vrea să scape de condamnare.

În cazul persoanei juridice, împăcarea se realizează de reprezentantul său legal sau convenţional ori de către persoana desemnată în locul acestuia. Împăcarea intervenită între persoana juridică ce a săvârşit infracţiunea şi persoana vătămată nu produce efecte faţă de persoanele fizice care au participat la comiterea aceleiaşi fapte.

Potrivit articolului 159 ­ali­neat 2 din Noul cod penal, împăcarea înlătură răspunderea penală şi stinge acţiunea civilă, ceea ce însemană că persoana păgubită nu va mai putea avea, pe viitor, alte pretenţii faţă de autorul faptei.

Noile prevederi ar trebui să aibă un efect benefic atât în privinţa gradului de recuperare a pagubelor în procesele penale, cât şi cu privire la problema suprapopulării penitenciarelor.

DISTRIBUIȚI