Buzăul este pregătit să-şi pună din nou haina de sărbătoare, dar mai e puţin, încă puţin… Toată lumea aşteaptă, tensiunea este la cote maxime şi pluteşte în aerul cu parfum de flori de salcâm. Se anunţă un eveniment fără precedent în istoria oraşului şi cu toţii suntem invitaţi să fim părtaşi la el. E frumos, e verde, e plin de flori, mai plin ca niciodată! Încet-încet, acest oraş cu o istorie tumultoasă şi atât de bine poziţionat pe harta ţării începe să semene cu unul european, şi asta spre bucuria noastră, a tuturor.

Acum 87 ani, aici, la Buzău, întru cinstirea miilor de soldaţi şi ofiţeri români căzuţi pe câmpurile de luptă pentru independenţa şi libertatea patriei, avea loc inaugurarea Ci­mitirului Eroilor. La acest eveniment  au participat personalităţile politice şi militare ale vremii, în frunte cu  Regele Carol al II-lea, primul ministru Nicolae Iorga, ministrul Armatei, mai mulţi generali, prin­tre care şi comandantul Diviziei a V-a, precum şi oameni de rând de prin părţile locului, totul fiind intens mediatizat de ziarele şi publicaţiile locale.

După terminarea Primului Război Mondial, osemintele celor căzuţi de pe câmpurile de luptă – atât ostaşi ai armatei noastre cât şi ai armatelor inamice – din zona Buzăului au fost adunate şi înhumate în acest loc, care avea să devină, ulterior, Cimitirul Eroilor. Cele mai multe oseminte erau ale unor soldaţi necunoscuţi, a căror identitate nu a putut fi determinată din motive obiective. La căpătâiul lor tronează un impunător monument care iese în evidenţă dintre crucile înnegrite pe care timpul şi-a pus amprenta.

,,Sacrificiul impune respect”, îmi zic în sinea mea, dar când sacrificiul este suprem, când preţul plătit este însăşi viaţa, cred că vorbim despre un sentiment de patriotism dus până la paroxism, născut din dragoste pentru această ţară, pentru glia strămoşească. Am păşit adesea pe aleile acestui cimitir, printre crucile reci de piatră şi m-a durut gândul, până la izvorul lacrimilor, întrebân­du-mă… cum şi cât de motivaţi au fost aceşti eroi să lupte, să sufere, să moară pentru ţară? Ce crez secret i-a motivat să se facă scut sub ploaia de gloanţe în faţa duşmanului, pentru a apăra fiecare palmă de pământ, săpând tranşee, mărşăluind cu arma în mână, flămânzi şi plini de noroi, cu frigul în oase, dar însetaţi de libertate?

Mă întreb, în acelaşi timp, dacă, astăzi, fiii acestui popor ar fi chemaţi să lupte cu arma în mână pentru ţară şi neam, oare ar mai face-o? Cunosc ei faptele de vitejie ale înaintaşilor lor? Cunosc istoria neamului în condiţiile în care responsabilii din Ministerul Educaţiei din ultimii ani au considerat că studierea ei în şcoli nu este o prioritate şi că nu ar reprezenta decât o înşiruire de date pe care cei interesaţi o pot găsi pe Wikipedia sau pe Google?  Da, aşa cum bine cunoaşteţi, un grup de “specialisti”, cu putere de decizie în domeniul educaţiei, a scos istoria din învăţământul preuniversitar. Universităţile importante din ţară au luat poziţie prin reprezentanţii lor, istoricii atrăgând atenţia că nici comuniştii nu au înlocuit istoria din programa şcolară!

Fără istorie ne pierdem identitatea, iar consecinţele nu vor întârzia să apară. Istoria nu ne iartă! Dacă îi privăm pe elevii noştri de cunoaşterea acestui obiect, vom avea o ge­neraţie apatridă, care nu va şti de unde vine şi care-i sunt rădăcinile. Ar fi păcat să se întâmple asta, pentru că ceea ce avem am câştigat cu greu, iar preţul plătit a fost vieţile acestor eroi, cărora, în aceste zile le aducem un pios omagiu. Tinerii trebuie să afle că ne-am luptat pentru a câştiga o identitate naţională, că am contribuit din plin la dezvoltarea culturii europene şi internaţionale, că românii nu sunt mai prejos decât alte naţii şi că suntem un popor la fel ca oricare altul cu bune şi cu rele.

După decenii de aşteptare, anul acesta, în prag de Centenar al Marii Uniri, edilul oraşului Buzău, împreună cu oficialităţile şi armata, s-au preocupat îndelung şi intens, au alocat fonduri, au semnat protocoale, au format  echipe de specialişti care lucrează împreună de mai bine de un an pentru a face posibil ca, pe 17 mai, de Ziua Eroilor, să cinstim aşa cum se cuvine memoria acestora.

Acum, în aceste zile, se va scrie o nouă filă de istorie în cartea oraşului nostru. Cred că este o bună oportunitate pentru copiii şi tinerii din Buzău să urmărească ,,pe viu” manifestările care vor avea loc în zilele următoare. Pentru o mai bună cunoaştere a faptelor istorice evocate a fost organizată o veritabilă expoziţie în aer liber, constând în panouri montate pe gardul unităţii militare aflate vis-a-vis de Cimitirul Eroilor, pe care sunt prezentate imagini de pe câmpurile de luptă, acolo unde mii de eroi şi-au dat viaţa. Cinstire lor şi un pios omagiu!

Felicitări celor care au făcut posibil ca acest eveniment să se desfăşoare în oraşul nostru!

DISTRIBUIȚI

5 COMENTARII

  1. Aștept cumințel momentul în care o să vă regăsesc pe vreun buletin de vot. Evident, fără vreo tentă sau influență politică!

  2. Doamna Angela , nu va cunosc , dar , va rog primiti aprecierile mele pentru acest articol ! Cat despre ” pixeli” ,(auzi, pixel!) lasati-i sa-si molfaie ura impotriva a tot si a toate , prin spoiala de cultura pe care o tot afiseaza … Inca odata,felicitari doamna pentru articol, si nu in ultimul rand, recunostinta primarului Toma pentru tot ceeace face pentru Buzaul nostru drag !

  3. Sigur că da! Articolul dumneavoastră este un referat științific despre polimerizarea stereospecifică a izoprenului și n-are nicio legătură cu politicul!

  4. Chiar și istoria poate deveni o armă propagandistică! Depinde de cine o scrie și ce interese servește. Dovada vie este chiar articolul dumneavoastră care omite, voit sau nevoit, contribuția crucială a Armatei Române la capitularea Germaniei naziste din cel de-al doilea război mondial. Pentru cei căzuți în cel de-al doilea război mondial izvorul lacrimilor a secat brusc, să nu cumva să-i supărăm pe actualii mântuitori de la Înalta Poartă Brandenburg.
    Într-adevăr, istoria nu iartă! Să ne aducem aminte că după Primul Război Mondial tot petrolul aflat pe teritoriul României era dat în exploatare (concesiune) „in perpetuity”, „forever” – cum ar spune Lord Tyrion, unei firme germane. Doar întâmplarea cu cel de-al doilea război mondial a întrerupt înțelegerea. Din păcate, pentru o scurtă perioadă de timp.
    Să ne amintim și de condiția impusă României contemporane pentru a începe negocierile de preaderare la UE. Privatizarea Petrom. Privatizare pe dracu’! De fapt naționalizare! OMV fiind companie în care statul austriac (vărul mai sărac al statului german) este decident! Nici vorbă de vreun privat! De câte ori alimentați de la Petrom să nu uitați că istoria nu iartă, te arde la buzunar!

    • Stimate domn, ceea ce am scris este o opinie, fara influenta sau tenta politica. Este ceea ce am gandit si am simtit. Apoi, am materializat pe hartie incercand sa cuprind in fraze putine, fara sa despic prea mult firul in patru, sa urmaresc cu rigurozitate detalierea si cronologia faptelor istorice. Lumea se grabeste, nu mai are timp de lecturi lungi si atunci, in cuvinte putine, incerc sa cuprind lucruri care imi par esentiale. De data aceasta am incercat sa scot in evidenta mai mult evenimentul care se va desfasura in zilele urmatoare in orasul in care traim!

Comments are closed.