O plimbare prin parcul Crâng într-o zi toridă de vară şi o discuţie degajată cu speranţa atletismului românesc Marina Baboi sunt ingredientele unei experienţe plăcute din toate punctele de vedere. Înainte de a vorbi cu ea, m-am uitat pe CV-ul stufos pe care mi-l trimisese tatăl său. Cu fiecare rând pe care-l citeam, îmi creştea şi mai mult respectul pentru acest om, de fapt un copil, care a reuşit să adune în palmaresul său 159 medalii, din care 116 de aur, 33 de argint şi 11 de bronz, din participarea la 80 de concursuri de interes naţional şi internaţional. Citeam în CV-ul Marinei că şi-a început  viaţa sportivă  la zece ani, o vârstă la care fetele de seama ei încă se mai jucau cu păpuşile. Numai anul acesta, sprintera noastră, a Buzăului, a obţinut 20 de medalii, dintre care 19 de aur; cinci titluri de campioană balcanică – dintre care patru la U20 şi  un titlu la seniori -, un titlu de vicecampioană balcanică, 14 tit­luri de campioană naţională – şase la seniori, trei la tineret, trei la U20 şi două ­tit­luri şcolare – şi două recorduri ale campionatelor balcanice U20, la 60m indoor… Desigur că şirul reuşitelor ei nu se opreşte aici, însă în discuţia pe care am avut-o cu ea am vrut să aflu ceva mai mult despre visurile atletei Marina Baboi, dar şi despre omul, Marina Baboi.

Reporter: Mă uitam pe CV-ul tău şi este de-a dreptul impresionant. Spune-mi, te rog, ce alte obiective mai ai, în viitorul apropiat?

Marina Baboi: Ar fi multe lucruri pe care aş vrea să le fac în sport, atât timp cât o să mai fac performanţă la nivel înalt; şi dacă ar fi să le iau treptat, aş vrea să ajung la un campionat european, apoi la un campionat mondial şi bineînţeles, cum toată lumea îşi doreşte, să ajung la Olim­piadă.

Reporter: La Olimpiada de la Tokyo din 2020, aşadar… Cum ar fi să aju­ngi acolo?

Marina Baboi: Este extrem de greu în primul rând să ajungi acolo, indiferent de ce sport faci şi cu atât mai mult, dacă faci probele pe care le fac eu, pentru că sprintul este foarte greu atât în ţară, la nivelul ţării noastre, cât şi în afară. E foarte greu să faci performanţă la nivel înalt şi să te baţi cu sportivele din alte ţări, care au alte condiţii şi alte atuuri, în principal. Ar fi pentru mine un vis împli­nit, în primul rând, şi în al doilea rând, nu ştiu, ar fi ceva incredibil să ajung acolo!

Reporter: Să spunem că, de exemplu, în 2020, va fi aşa un titlu de ştire care va spune: “Buzoianca Marina Baboi a obţinut medalia de aur la Olimpiada de la Tokyo, la 100 m plat”… 

Marina Baboi: Da, ar fi ceva incredibil. Şi eu l-aş citi de două ori, ca să fiu si­gură că s-a întâmplat… Ar fi ceva fantastic.

Reporter: Spuneai mai devreme despre celelalte sprintere care sunt din alte ţări… De exemplu, îmi aduc aminte că la mondialele din Finlanda ai avut câteva adversare redutabile, din SUA, din Germania şi din Irlanda. Consideri că ai avea ceva de învăţat de la sprin­terii americani, sau crezi că doar calităţile lor motrice native şi condiţiile de pregătire i-ar face să aibă un avantaj în faţa ta?

Marina Baboi: Au un avantaj şi prin natura lor, dar avantajul cel mai mare îl reprezintă condiţiile pe care le au, atât prin condiţiile de pregătire cât şi condiţiile de refacere, lucru pe care noi nu le avem la noi în ţară. Cred că dacă am avea lucrurile astea, s-ar îmbunătăţi şi performanţele noastre, nu doar ale mele, ci ale tuturor atleţilor şi sportivilor în general, pentru că sunt sigură că nu doar atletismul are o problemă, şi sunt ­si­gură că performanţele ar fi mult mai mari dacă am avea nişte condiţii. Adică aşa am reuşi să ne batem de la egal la egal.

Reporter: Tu, de fapt, unde te antrenezi?

Marina Baboi: Eu mă antrenez în Bucureşti, pe Stadionul “Iolanda Balaş”. Acolo e viaţa mea de zi cu zi şi nu dispunem de locuri de refacere, nu dispunem de mare lucru. Este doar pista propriu-zisă şi cam atât.

Reporter: Ce implică locuri de refacere?

Marina Baboi: Implică maseuri, implică gheaţă, implică aparatură, implică foarte multe lucruri pe care noi nu le avem.

Reporter: Cum este să alergi ca atletă a SCM Gloria Buzău?

Marina Baboi: Am avut cel mai bun an, de fapt, performanţele mele cele mai bune le-am atins de când am venit aici. Eu mă bucur foarte mult că fac parte din echipa SCM şi sper să continuăm tot aşa de acum înainte, să o duc tot aşa de bine şi eu şi toţi.

Reporter: Ce atleţi sau atlete din România, sau poate chiar pe plan local, crezi că ar putea să ajungă la o anumită performanţă?  

Marina Baboi: Pe plan local nu ştiu ce să spun, pentru că sunt plecată de foarte mult timp de acasă şi nu ştiu ce se mai întâmplă pe aici, deşi sunt sigură că dacă se întâmpla ceva, aş fi văzut. Într-adevăr, nu sunt la curent şi nu aş putea să vorbesc, dar pe plan naţio­nal sunt atleţi buni, dar ne este greu să ne vedem afară cu alţii. Suntem buni, doar că atunci când ajungem afară, rezultatele noastre sunt de nivel mediu…

Reporter: Chiar dacă fiecare munceşte foarte de mult, pentru că sunt sigură că este o muncă enormă…

Marina Baboi: Toţi muncim, nu există să nu munceşti, pentru că exact la fel cât muncesc ei, muncim şi noi, doar că ei au nişte mici plusuri pe care noi nu le avem.

“Atletismul m-a ales pe mine”

Reporter: Cum ai început tu sportul de performanţă? De fapt, de ce ai ales atletismul?

Marina Baboi: N-am ales atletismul, el m-a ales pe mine. Întâmplător, la şcoală dădeam nişte probe, cum se dau în fiecare semestru la sport, şi profesoara mea de atunci a remarcat că am ­anu­mite calităţi, l-a sunat pe profesorul meu, pe domnul Gabriel Nicolau, cu care am lucrat până acum, şi aşa am început să fac sport. Am dat nişte probe şi la dânsul, a vorbit cu tatăl meu. M-a întrebat dacă vreau, dacă nu vreau. Nu ştiam ce înseamnă, că nu am avut treabă cu sportul în general. Bine, am făcut sport, am făcut şi dans sportiv, am făcut câte puţin din toate, doar că de atletism nu ştiam mare lucru şi am început aşa uşor, uşor să alerg, mi-a plăcut şi am continuat până acum (…) Mi-a plăcut foarte mult că alergam şi îmi consumam energia şi asta era singurul lucru care îmi plăcea să-l fac şi pentru asta mă duceam.

Reporter: Aşadar dacă cineva voia să te prindă n-avea nicio şansă…

Marina Baboi: Nu… Pentru că în primii ani în care am făcut sport, eu doar m-am jucat, n-am făcut antrenamente propriu-zise. Primii doi-trei ani făceam tot felul de jocuri şi abia apoi am început să văd ce înseamnă să şi munceşti puţin.

Reporter: Ce implică, de fapt, antrenamentul, mai e­xact?

Marina Baboi: În fiecare zi sunt antrenamente diferite: antrenamente de viteză, de rezistenţă, de forţă, de sărituri, sunt toate aşezate într-un fel pe care n-aş putea să-l explic acum, că nu ştiu câtă lume m-ar înţelege şi nu vreau să plictisesc pe nimeni. În fiecare zi ai câte ceva diferit de făcut.

Reporter: Ce înseamnă o zi din viaţa atletei Marina Baboi, de exemplu?

Marina Baboi: Nu implică mare lucru, implică două antrenamente pe zi şi multă odihnă… Şi cam atât, pentru că de altceva nu prea e timp.

Reporter: Anul acesta câte competiţii ai avut? Întreb pentru că, din ceea ce am văzut reiese că a fost un an foarte încărcat pentru tine…

Marina Baboi: Sincer, nici nu aş şti să-ţi spun câte sunt. Au fost foarte multe, în aproape fiecare week-end am avut competiţii A fost extrem de aglomerat, pentru că am alergat atât la categoria mea de vârstă, cât şi la categorii superioare, şi la concursuri naţionale şi internaţionale şi au fost foarte multe.

Reporter: Destul de extenuant. Şi cum ai reuşit să te mai recuperezi? Mă gândesc că fiind atât de dese, perioada de recuperare este foarte scurtă… 

Marina Baboi: Da, este.

Reporter: Există un secret, aşa, prin care reuşeşti să te recuperezi?

Marina Baboi: Nu e niciun secret. Noi, între concursuri, ne antrenăm în continuare. Avem acelaşi program de antrenament ca în timpul competiţiilor şi doar prin odihnă te poţi recupera, altfel nu ai cum.

,,Îmi doresc să fiu cea mai bună sprinteră din istoria României”

Reporter: Spune-mi ceva despre tine, ceva despre care lumea nu prea ştie foarte mult. De obicei lumea ştie de atleta Marina Baboi şi atunci întreb: Cine este Marina Baboi, omul?

Marina Baboi: N-ar fi foarte multe de spus, pentru că toată viaţa mea e dedicată a ceea ce fac şi tot ce fac în timpul liber se reflectoarecum în sport şi are legătură cu sportul. Nu fac absolut nimic deosebit, tot ce fac se învârte în jurul stadionului, în jurul competiţiilor şi tot ce fac este să mă antrenez şi să încerc să mă refac, pe cât posibil. În rest, nu fac mare  lucru.

Reporter: Spuneai ,,timpul liber”. Mai ai aşa ceva?

Marina Baboi: Am din când în când şi puţin timp liber, dar este scurt şi încerc să mă bucur de el cât mai mult.

Reporter: Ce hobby-uri ai?

Marina Baboi: Îmi place să călătoresc. Aş călători non stop şi poate că avantajul  a ceea ce fac este că reuşesc să călătoresc foarte mult. Şi în timpul liber fac acelaşi lucru, îmi place să călătoresc.

Reporter: Ce planuri ai?

Marina Baboi: Ca planuri … Îmi doresc să fiu cea mai bună sprinteră din istoria României, să ajung să am un record naţional şi să particip la competiţii de nivel maxim, unde să am rezultate cât mai bune. Este principalul meu obiectiv, în viitorul apropiat sau mai îndepărtat, asta depinde.

Reporter: Ştii, eu tot timpul m-am întrebat aşa, văzându-te mereu la competiţii şi mai puţin în pauză, cum ai reuşit să combini antrenamentele, competiţiile şi şcoala?

Marina Baboi: Pentru mine a fost un an foarte dificil, pentru că am terminat anul acesta clasa a XII-a. Am avut examenul de bacalaureat. L-am dat mai devreme, în sesiunea pentru olimpici, a fost o perioadă foarte aglomerată pentru mine, a fost un stres groaznic, am reuşit să trec cu bine peste etapa asta, doar că a fost foarte ­aglo­merat şi m-a obosit nu atât fizic, cât psihic. Mi-a fost un pic greu să depăşesc toată treaba asta şi să reintru în atmosfera de concurs, să mă conectez şi la ce am de făcut şi pe pistă, nu doar pe partea cu şcoala, dar am reuşit să trec cu bine peste perioada asta şi să ajung să-mi îndeplinesc obiectivele pe ambele planuri.

Reporter: Şi pentru că tot spuneai de îndeplinirea obiectivelor, ai dat examen la facultate…

Marina Baboi: Da, am intrat la facultate, la Universitatea din Constanţa.

Reporter: De ce ai ales Constanţa?

Marina Baboi: Nu ştiu, a fost alegerea mea dinainte să dau bacalaureatul. Din clasa a X-a, a XI-a ştiam că vreau să dau acolo. Pur şi simplu, acolo am vrut să merg.

Reporter: Bănuiesc că vei mai avea timp să ajungi şi acolo, dacă ţinem cont de faptul că vei participa în continuare la competiţii…

Marina Baboi: Da, acolo sunt foarte mulţi atleţi buni. Majoritatea atleţilor buni de la noi din ţară şi am zis că merită să fac parte din acea echipă.

Reporter: Care este cel mai important lucru pe care l-ai învăţat de la antrenorul tău?

Marina Baboi: Eu cu antrenoarea mea avem o relaţie aşa foarte specială. De la ea cred că am învăţat că degeaba eşti talentat dacă nu munceşti. Cred că este cel mai important lucru pe care l-am învăţat de la ea şi pe care mi-l repetă constant. Este cel mai important, pentru că fără muncă nu sunt rezultate nicăieri, nu doar în sport, ci pe orice plan.

Reporter: Ai atleţi preferaţi sau mai bine zis ai un idol?

Marina Baboi:  Nu, pentru că mă gândesc că atunci când ai un idol, îţi impui o ­anu­mită limită şi prefer să îmi fiu eu propriul model şi să ajung eu să pun nişte standarde.

 “Sportul este universul în care trăiesc”

Reporter: Cum vezi sportul buzoian, atât la atletism, cât şi în general? 

Marina Baboi: Cred că sportul buzoian poate să se dezvolte foarte mult, mai ales că am înţeles că se fac anumite investiţii şi cred că avem foarte mulţi copii talentaţi şi cred că am putea face sport la nivel mare, să ajungem, nu ştiu, să punem acolo, pe hartă, Buzăul, pe plan sportiv.

Reporter: Oricum, Buzăul este de fiecare dată remarcat, atunci când tu câştigi la competiţiile naţionale…

Marina Baboi: Da, asta da, dar mă gândesc că sunt foarte mulţi sportivi şi copii care nu au avut ocazia mea să plece la un club din alt oraş şi să aibă condiţiile pe care le-am avut eu şi ocazia pe care am avut-o eu, nu ştiu, să ajungă la un antrenor foarte bun, la un antrenor de nivel de lot naţional, să ajungă să cunoască nişte oameni… E greu şi poate pentru că oportunităţile astea sunt mai greu de găsit, poate că din acest motiv avem mici probleme, dar sunt sigură că o să fie totul mai bine pe viitor.

Reporter: Eşti optimistă de felul tău, după cum văd…

Marina Baboi: Da…Chiar sunt.

Reporter: Aşadar, spuneai că un idol nu ai, dar ţi s-a întâmplat, în momentele tale libere, evident, să te întâlneşti cu copii care te opresc pe stradă şi îţi spun că ar vrea să fie ca tine?

Marina Baboi: Da, mi se întâmplă. În general la concursuri vin copiii din tribune şi vor să facă poze şi îmi spun tot felul de lucruri şi… este tare drăguţ.

Reporter: Şi atunci, parcă te motivează, nu?

Marina Baboi: Da, în mod cert.

Reporter: Cum îşi petrece Marina Baboi, omul, o zi liberă?

Marina Baboi: O zi liberă… În afară de faptul că dorm foarte mult pentru că sunt extraordinar de obosită, sunt un om obosit în general, nu doar când fac sport, şi apoi, nu ştiu, mă uit la seriale, citesc, dorm din nou, lucruri din acestea pe care cred că le face toată lumea atunci când are o zi liberă.  

Reporter: Care este cea mai mare teamă a ta?

Marina Baboi: Nu cred că am aşa ceva… Mi-e teamă în general să nu mă accidentez, dar în rest, nu cred că am vreo teamă în special.

Reporter: Dacă tot vorbeai de acidentat, nu ţi-ai asigurat şi picioarele?

Marina Baboi: Nu încă, dar o să iau în calcul să fac şi asta.

Reporter: Spune-mi te rog trei cuvinte care o caracterizează pe atleta Marina Baboi şi trei cuvinte care te caracterizează pe tine ca om.

Marina Baboi: Eu ca om şi ca atlet suntem exact acelaşi lucru, pentru că mă ghidez după exact aceleaşi lucruri. Sunt extrem de ambiţioasă, poate că sunt şi puţin căpoasă, de asta mă lovesc de unele chestii atât în sport, cât şi aşa în viaţa mea de zi cu zi. Şi sunt optimistă, de asta cred că îmi ies lucrurile câteodată.

Reporter: Contează foarte mult să ai şi ambiţie în sport? Adică ar putea fi un atu pentru viitorii sportivi, de exemplu?

Marina Baboi: Fără ambiţie, nu cred că faci ceva, nu doar în sport, cred că nu faci nimic în general fără ambiţie. Da, deci cred că este un atu important.

Reporter: Ce le-ai transmite, de exemplu, copiilor sau tinerilor care practică sportul, dar nu unul de performanţă?

Marina Baboi: Să continue să facă mişcare în orice formă ar fi ea, să practice orice sport, fie că este de performanţă, sau că nu e de performanţă, n-are importanţă, dar să se mişte, pentru că este foarte important să faci mişcare. Este extrem de important şi poate părinţii nu înţeleg lucrul acesta şi îşi scutesc copiii de la orele de sport. Eu cred că ei ar trebui să facă foarte multă mişcare, pentru că sunt copii şi au energie şi nu trebuie să o consume doar stând la calculator şi la telefon.

Reporter: Fiindcă tot vorbeam despre acest lucru, ce reprezintă sportul pentru tine?

Marina Baboi: Sportul pentru mine este toată viaţa mea. Este universul în care trăiesc, eu în lumea asta trăiesc, toată energia mea e canalizată doar în sport. Mănânc sport pe pâine.

Reporter: Te-ai fi văzut făcând altceva?

Marina Baboi: Dacă mă întrebaţi asta acum, aş spune că nu, dacă m-aţi fi întrebat în alte circumstanţe, poate că aş fi spus altceva. Acum nu mă văd făcând altceva.

Reporter: Unde te vezi peste cinci ani?

Marina Baboi: Peste cinci ani mă văd tot pe stadion, făcând exact ceea ce fac şi acum, dar la un nivel mai mare.  

Reporter:  Bănuiesc că după ce vei trece peste toate etapele pe care le are un atlet, te gândeşti să antrenezi şi viitoare speranţe ale sportului buzoian, să zicem?

Marina Baboi: Este un lucru la care mă gândesc, însă nu sunt sigură că îmi doresc să fac neapărat asta.

Reporter:  Adică ce ai mai putea face şi altceva? La ce te-ai mai gândit?

Marina Baboi: Sunt multe lucruri la care mă gândesc în momentul acesta, pentru că toţi la vârsta asta, când intrăm la facultate şi ne aşezăm cumva viitorul acum, ne gândim la multe lucruri. La fel şi eu mă gândesc la multe lucruri, doar că asta cu antrenoratul este o variantă care mi-e la îndemână şi la care mă pricep, cred şi ar fi de luat în calcul, însă nu ştii niciodată ce oportunităţi ai.

Reporter: Ştii, mă gândeam cum sunt gimnastele care sunt antrenate şi pleacă în străinătate cu lotul, că aşa te voi vedea şi pe tine antrenând tinere talente, plecând şi reprezentând România la diferite competiţii…

Marina Baboi: Da, ar fi o idee, doar că nu sunt sigură de nimic momentan, pe partea asta de viitor. Lucrurile vin de la sine oricum şi nu mă agit foarte tare. 

Reporter: Priveşti tot ceea ce se întâmplă în jurul tău cu foarte mult calm, din câte constat…

Marina Baboi: Da, pentru că altfel nu cred că ai putea să reuşeşti să le faci pe toate aşa… Am moment când nu sunt chiar atât de calmă, însă în general încerc să fiu mai “zen”, ca să pot face faţă anumitor situaţii.

Reporter: Bănuiesc că ai, numai dacă îmi amintesc de mondialele din Finlanda… Ce competiţie! Cum a fost să te vezi acolo, alături de adversarele tale?

Marina Baboi: Da, au fost nişte emoţii acolo. Îmi ştiam în mare parte din adversare, mai concurasem cu ele, însă au fost nişte emoţii groaznice. Nu pot să descriu ce era în capul meu, în mintea mea, atunci.  

Reporter: Atunci când le-am văzut pe adversarele tale, mi s-au părut intangibile şi oarecum distante. Totuşi, ele cum sunt?

Marina Baboi: Ce vedeţi pe pistă, cele 11 secunde sau cât alergăm noi, nu înseamnă absolut nimic. Ce e în spate e baza. Nu, ele sunt nişte fete normale, toate suntem prietene, toate socializăm, toate vorbim, nu există nicio problemă.  

Reporter: Acum eşti în pauză competiţională… Până când?

Marina Baboi: Competiţiile incep din nou în luna ianuarie, doar că până atunci este perioada de pregătire, unde sunt antrenamentele la munte, unde este cea mai grea perioadă a anului, unde muncim şi muncim, şi muncim…

Reporter: Ce competiţii dificile crezi că vei avea anul viitor?

Marina Baboi: De la anul trec la o categorie de vârstă superioară. Devin tineret, nu mai sunt junioară. Este Campionatul European de Tineret, asta ar fi principal mea competiţie de obiectiv pentru anul următor, în rest sunt în continuare naţionalele şi alte concursuri, balcaniadele…

Reporter: Adversarele vor fi din ce în ce mai puternice…

Marina Baboi: Da, eu oricum am concurat până acum şi la categoriile de vârstă superioară, unde am şi câştigat şi cred că o să fie şi mai bine de acum înainte.

Reporter: Eu îţi zic „Succes” şi multă baftă în continuare!

Marina Baboi: Multumesc mult de tot!

Reporter: Abia aştept să aud în 2020, la Tokyo, „Marina Baboi a luat aurul!”

Marina Baboi: Doamne ajută!

DISTRIBUIȚI
loading...