Românii care au plecat în străinătate şi apoi s-au întors în ţară au fost mereu subiect de discuţii. Au fost priviţi cu invidie, pentru că românii din ţară simţeau că cei plecaţi peste graniţe încep să fie cumva diferiţi de concetăţenii lor rămaşi pe plaiurile mioritice.

Spre finele lunii august, ca urmare a măririi parcului auto, dar şi ca urmare a suplimentării liniilor de transport după scoaterea de pe traseele din oraş a microbuzelor, Trans Bus a angajat încă o sută de persoane, printre acestea aflându-se şi câţiva buzoieni care au condus autobuze şi în alte ţări. Un anunţ în acest sens a fost făcut, de altfel, chiar de către primarul municipiului Buzău, Constantin Toma: “S-au creat încă 100 de locuri de muncă la Trans Bus, angajând ca şoferi peste 50 din foştii şoferi de pe maxi taxi, dar şi şoferi buzoieni care au lucrat pe autobuze în Anglia, Franţa, Belgia sau Cipru”.

Evident că nu am rezistat tentaţiei de a vorbi măcar cu unul dintre aceşti şoferi. Mă interesau cel mai mult buzoienii care au condus pe autobuzele supraetajate, adică double-decker, după cum le spun englezii. Aşa l-am întâlnit pe Adrian Constantin, un tânăr de 36 de ani, plecat din ţară de foarte mulţi ani, aproape 14, care în ultima perioadă a lucrat în Anglia. A condus acele autobuze pe care le vedeam pe străzile Londrei doar în filme, în reviste sau pe cărţile poştale. De fiecare dată mi s-a părut fascinant cum acele autobuze, adevăraţi mastodonţi din punctul meu de vedere, se mişcă atât de lin prin străduţele înguste din centrul Londrei. Îmi păreau că fac parte dintr-un joc cu maşini, în care cu îndemânare încercai să  conduci pe o linie curbată sau dreaptă fără să o depăşeşti.

Vorbeam despre Adrian Constantin. A venit în biroul directorului Trans Bus, Gică Toader. Părea timid, oarecum timorat şi cu o nedumerire pe faţă. Ştia că trebuie să vorbească cu cineva, dar nu înţelegea despre ce anume. Mă priveşte în ochi şi îmi zâmbeşte apoi stingherit. Se mai destinde puţin când află ce anume doresc să vorbesc cu el. Timiditatea nu i-a dispărut o clipă, în cele aproape 40 de minute cât timp a durat discuţia. Aveam sentimentul că privesc un copil, care este intrigat şi în acelaşi timp reţinut în a-mi spune prea multe despre el. Probabil că reportofonul era de vină… Îmi spune că pasiunea sa, de când era copil, a fost aceea de a conduce autobuze. De la directorul Trans Bus aflu cum a ajuns Adrian Constantin, pe lângă ceilalţi buzoieni, să lucreze ca şofer la această companie.

Gică Toader, director Trans Bus: Noi, la momentul acesta, avem o bază de date, cred că în jur de 500 de CV-uri de şoferi. Orice mărire de personal pe parte de şoferi, datorată intrării unei noi unităţi administrativ-teritoriale în Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară (Buzău-Mărăcineni, n.r), sau înfiinţării unui nou traseu, se face prin analizarea unei baze de date şi astfel, ne selectăm oamenii care credem noi că ar putea face faţă, care ar putea să ne ajute să ne ducem la îndeplinire obiectivul nostru numărul 1, acela de a face un transport public la standarde de calitate, confort şi siguranţă. Printre aceşti băieţi am avut la ultimele selecţii de şoferi – pentru că s-a mărit activitatea şi ne mai trebuiau şoferi – s-a aflat şi Adrian Constantin. Am primit pe messenger, nu ştiu de unde, eu nu l-am cunoscut. Mi-a spus că lucrează în Londra în transportul public şi şi-ar dori mult să revină acasă, pentru că avea familia în ţară şi că a auzit că activitatea la Trans Bus merge, sunt autobuze şi este nevoie de oameni buni, cu competenţe, cu pregătire să ne ajute. Pe moment n-am ştiut cum să reacţionez; zic “Vor să se angajeze?”. După aceea am stat şi m-am gândit un pic şi chiar  am fost puţin impresionat de faptul că doreşte să se întoarcă în ţară, să fie aproape de familie, să muncească pentru comunitatea de aici, pentru oraşul lui. Unde? La Trans Bus, pentru că societatea are, în acest moment, o ofertă financiară şi în ceea ce priveşte mediul de muncă peste ofertele altor societăţi de profil din Buzău sau din jurul Buzăului. Atunci, fără să stau foarte mult pe gânduri, i-am spus că, atunci când revine în ţară, să-mi aducă un CV, să văd şi eu ce competenţe are, unde lucrează exact şi să-l văd şi eu ca şi om, să ne cunoaştem. A venit la un sfârşit de săptămână, parcă într-o sâmbătă. Eu eram aici în companie, aveam nişte reparaţii de făcut şi voiam să fiu şi eu prezent, şi l-am cunoscut. Un om simplu, un om normal, care voia să revină în ţară, să revină în oraş, să lucreze la Trans Bus. Am discutat un pic despre ce făcea acolo, ce competenţe avea. L-am propus pentru interviu, a fost contactat, am dat acele probe pe care le dăm la fiecare angajare – probă de cunoştinţe tehnice, un ches­tionar şi probe de condus autobuzul -, deşi oamenii deţineau certificate, atestate dar poate au condus pe autobuze de gabarite mai mici, plus partea de interviu. În urma testelor, a reuşit fără probleme şi de atunci face parte din echipa noastră. În situţia celor doi şoferi care au lucrat în Anglia am înţeles că mai este un coleg de-al nostru care a fost în Cipru şi mai avem şi o domnişoară şoferiţă care a lucrat la fel, pe afară, pe autocare.

Reporter: Este îmbucurător să vedem că în sfârşit oameni care au lucrat peste graniţe se reîntorc în ţară, pentru a munci acasă…

Gică Toader: Exact. Pe mine mă bucură foarte mult acest lucru, pentru că asta înseamnă că, dacă e să vorbim la nivel de oraş, vii să lucrezi la Trans Bus, care se află în Buzău, deci oraşul se dezvoltă, se schimbă şi lumea vede exact ce se întâmplă. Cei care sunt interesaţi  văd exact ce se întâmplă în Buzău şi îşi doresc să se întoarcă acasă. Pe mine lucrul acesta mă bucură, momentul acela m-a impresionat şi mă impresionează şi acum şi chiar mă bucur, petru că avem posibilitatea şi oamenii cred în noi că putem face treabă bună în transportul public şi vin alături de noi. Dacă la început, când am venit în societate, nu aveam niciun CV în baza de date, după ce a trecut timpul şi am făcut ce am făcut în societatea Trans Bus, oamenii ne văd cu alţi ochi. Deci îşi doresc să facă parte din echipa noastră şi credeţi-mă că îmi este foarte greu să fac selecţia acum, pentru că oamenii vin şi spun “Am atestat, am condus pe TIR, am condus în afară, sunt foarte bun”. În situaţia asta am în jur de… poate nu toate 500 de CV-uri sunt cu aceleaşi competenţe, dar eu cred că în procent de 80%, majoritatea au aceleaşi competenţe, calificări şi mi-e foarte greu să fac o selecţie.

Reporter: De când lucrează Adrian Constantin, mai exact, la Trans Bus? 

Gică Toader: Lucrează la noi începând cu luna august.

Reporter: Pe ce linie este?

Gică Toader: Nu avem şoferi repartizaţi pe linii. Îi repartizăm în funcţie de necesităţi. Ei nu au o linie dedicată, ci merg pe toate liniile. Deci au autobuze în primire, dacă sunt probleme tehnice intră pe un alt autobuz.

*

Am continuat apoi discuţia cu Adrian Constantin, pentru a afla mai multe despre pasiunile sale, viaţa sa în Anglia şi mai ales despre motivele care l-au determinat să revină în ţară.

Reporter: Ce te-a determinat să revii acasă?

Adrian Constantin: În primul rând familia şi am foarte mulţi ani plecaţi de acasă… din 2004. Am lucrat în multe locuri din Europa, însă în ultimii ani am lucrat în Londra, Anglia. S-a terminat jobul unde lucram înainte şi am venit în Anglia, pentru că am prieteni, colegi care lucrau acolo şi mi-au spus.

Reporter: Şi am auzit că în Londra ai condus autobuze supraetajate, nu?

Adrian Constantin: Da, double-decker, în centrul Londrei.

Reporter: De ce ai ales să conduci autobuze? Puteai, ştiu eu, să conduci TIR-uri sau alte maşini mari…

Adrian Constantin: A fost o pasiune de-a mea de când eram mic să conduc autobuze.

Reporter: Când ai condus prima dată un autobuz?

Adrian Constantin: La şcoala de conducere, prin 2010.

Reporter: Deci ai experienţă de opt ani. Cum a fost să conduci un astfel de autobuz? Mi se pare un mastodont, mai ales pe acele străduţe din centrul Londrei…

Adrian Constantin: La început mi-a fost teamă, dar te înveţi repede. Dacă ai îndemânare, prinzi repede. Nu e greu de loc.

Reporter: Cum este viaţa unui român departe de casă, de familie? Ai fost cu familia acolo?

Adrian Constantin: Familia a venit la mine doar în vacanţă. La început este greu, dar te obişnuieşti apoi cu traiul de acolo. Este frumos totuşi şi este o experienţă a vieţii… Şi banii sunt mult mai mulţi decât aici, în ţară.

Reporter: Şi totuşi ai decis să renunţi la ei şi să vii aici, în ţară…

Adrian Constantin: Da, aşa este, am renunţat şi am ales să vin în ţară.

Reporter: Cum a fost trecerea de la double-decker la un autobuz normal, dacă pot spune aşa?

Adrian Constantin: Pentru mine, sincer, nu a fost nicio trecere de la double-decker la single-decker, nu-i nicio diferenţă. E acelaşi autobuz, are un singur volan.

Reporter: Bine, dar acolo volanul este pe dreapta, pe când la noi e pe stânga, deci e ceva…

Adrian Constantin: Sincer să vă spun, în prima zi am avut puţin emoţii, pentru că nu am condus niciodată pe stânga autobuzul, în ţară, doar am condus maşini de volum, dar nu autobuz. În prima zi, m-am mirat şi eu de mine, că nu a fost nicio diferenţă între stânga şi dreapta. Înainte să plec în Anglia, am condus într-adevăr cu volan pe dreapta şi în România, dar de la autobuz totuşi, este o diferenţă. Chiar nu este nicio diferenţă.

Reporter: Cum era o zi de-a ta? Adică te trezeai la o anumită oră, te duceai la muncă…

Adrian Constantin: Depinde, ca şi aici. La noi, de exemplu, la Trans Bus sunt două programe, care sunt mult mai OK, programul 1 şi programul 2. Acolo erau vreo trei-patru programe, de dimineaţă, de mijloc şi de seară. Puteai să începi programul şi la 6 seara şi mergeai până la 1 noaptea.

Reporter: Ai fost în situaţii în care te-ai trezit şi cu călători recalcitranţi?

Adrian Constantin: Da, Anglia este o ţară în care nu vor avea şoferi mult timp de acum încolo. De aceea nici nu au şoferi în momentul de faţă.

Reporter: Cum adică? Nu înţeleg…

Adrian Constantin: Lumea din Anglia, totul este pe bază de reclamaţie, pentru bani. Să luăm în calcul autobuzele. La ordinea zilei, călătorii fac plângeri: s-a lovit, s-a zgâriat, şoferul a pus frână, nu a fost atent şi de aceea ei sunt mult mai avansaţi. Adică pe un autobuz din centrul Londra sunt montate de la 9 la 14 camere de supraveghere.

Reporter: Pentru a avea dovada dacă plângerea este confirmată sau nu. Păi, practic, conduci veşnic cu teamă să nu te trezeşti cu plângere, chiar dacă eşti nevinovat, nu?

Adrian Constantin: Exact. De asta nu mai au nici oameni. Din cauza plângerilor, la a treia plângere rişti să te dea afară, chiar dacă eşti nevinovat. Bine, conduita ta, mersul. Deci până la urmă e ceva. Ai pus o frână… prima, a doua oară, a treia oară deja… 

Reporter:  Dacă în Londra aveţi probleme cu călătorii, buzoienii cum sunt?

Adrian Constantin: În Londra erau reclamaţii în fiecare zi. Buzoienii nu prea au, pentru că nu au de ce şi sunt mai educaţi.

Reporter: Sunt mai educaţi călătorii buzoieni decât cei londonezi?

Adrian Constantin:  Da, suntem văzuţi bine. Englezii sunt geloşi pe noi, pe români în general, pentru că ei sunt leneşi, nu lucrează şi nu prestează alte munci, iar statul englez îi ţine acasă, deci sunt plătiţi.

Reporter: Ştii că nu numai în Anglia, ci şi în alte state unde lucrează românii, localnicii erau revoltaţi pe străini că le luau locurile de muncă. Ai păţit aşa ceva?

Adrian Constantin: Într-adevăr aşa este. Da, am păţit, dar totuşi, chiar dacă e un loc de muncă, ei vor să fie plătiţi mult mai bine decât noi şi atunci nu se duc la muncă, sunt leneşi. Pe când românul, sau alt străin, se duce şi pe mai puţin pentru că are nevoie de bani. 

Reporter: Cât ai stat în Anglia?

Adrian Constantin: Am mai fost şi în trecut în Anglia, în total sunt vreo câţiva ani, cinci ani. Ultimii trei ani i-am lucrat pe autobuze, în centrul Londrei.

Reporter: Înainte, până să ajungi în centrul Londrei, tot pe autobuze ai lucrat?

Adrian Constantin: Nu, am lucrat într-un alt domeniu. 

Reporter:  Cum este pentru un român să îşi găsească un loc de muncă?

Adrian Constantin: Depinde de ţara în care doreşti să găseşti un job. De exemplu, Anglia este, după părerea mea, ţara tuturor posibilităţilor. Găseşti de muncă mult, puţin, salariu, dar găseşti de muncă imediat, foarte repede.

Reporter:  Iar condiţiile cum sunt? Mă refer de cele care ţi se oferă pe lângă angajare…

Adrian Constantin: Este un trai mult mai costisitor decât la noi, mult mai scump. Chiriile sunt foarte scumpe şi traiul e scump.

Reporter:  În condiţiile astea, cât câştigai acolo într-o lună, pentru a mai da bani familiei şi pentru a mai rămâne şi tu cu ceva?

Adrian Constantin: De la 14 lire pe oră în sus, pentru care de exemplu, erau şi voluntar şi involuntar acele două zile libere, atunci erau 21 de lire/oră. Tot timpul am lucrat în câte o zi liberă. Ca salarii, sunt foarte bune. O medie aşa… un 2.500 de pounds (liră sterlină, n.r.), cine vrea să îi facă, îi poate face lejer.

Reporter:  Te-ai mai întâlnit cu buzoieni acolo, în Londra?

Adrian Constantin: Da, sunt foarte mulţi buzoieni care fac minicab, adică taxi. Chiar am întâlnit unul din Pătârlagele. A renunţat din cauza soţiei, că era însărcinată şi a trebuit să plece. Recent, s-a întâmplat, până să plec şi eu.

Reporter:  Cum este traiul în Anglia?

Adrian Constantin: Anglia este o ţară pentru noi, ca şi români, OK, dar traiul… mulţi trăiesc în sharing, adică în case, în comun. Nu-i ce trebuie. De exemplu, Anglia este frumoasă, dar Londra este un oraş mizerabil, din punctul meu de vedere. Vulpile sunt pe stradă. În centrul Londrei sunt foarte mulţi musulmani. Deci Londra nu este locuită prea mult de englezi, deci 80%. Predomină India, mai apoi Pakistanul, Polonia şi după asta cred că venim noi, românii, ca populaţie.    

Reporter: Tu, din Anglia, urmăreai tot ce se întâmplă în ţară şi mai ales în Buzău?

Adrian Constantin: Da, tot timpul.

Reporter: Când te-ai decis că a venit momentul optim să revii în ţară?

Adrian Constantin: Ultima veste, pentru că aveam prieteni în Trans Bus, de la ei am aflat-o. Îmi spuneau că Trans Bus aduce autobuze noi, o să aducă electrice cât de curând, soţia mea este inginer, lucrează, câştigă destul de bine şi atunci am zis că ar fi bine să mă retrag şi să vin acasă. Începând de anul trecut, aveam gândul să mă retrag în ţară. În ţară am venit în luna lui august, înainte cu două săptămâni să mă angajeze Trans Bus.

Reporter: Cum a reacţionat familia când ai anunţat-o că revii în ţară?

Adrian Constantin:  Încă reacţionează. Încă nu s-au obişnuit cu faptul că sunt acasă.

Reporter: Pare ceva normal, având în vedere că totuşi ai fost plecat mulţi ani…

Adrian Constantin:  Munca pe care am făcut-o în prezent, pentru mine a fost OK, datorită faptului că am venit foarte des acasă. Nu am fost genul să stau acolo cu lunile, cum fac alţii, iar în Anglia aveau acolo la autobuze un program diferit. Adică au week-endul prelungit. Mă refer la centrul Londrei, acolo unde sunt trei companii foarte mari – eu am fost la una dintre ele – care la lună au weekend-ul prelungit, patru zile. Deci plecam joi acasă, la  ora 1 aveam zborul şi reveneam luni dimineaţă, pentru ca miercuri după-amiază să mă întorc la muncă. Sau mai aveam ocazia să plec de miercuri. Făceam în aşa fel, încât să fac miercuri  programul de dimineaţă, plecam după-amiaza şi apoi puteam să revin la muncă luni seara. Cam lunar veneam acasă.