a citit aseară, blândul, la Cenaclu,

un Gheorghe Istrate, cel din viitor,

cu rime pioase, prinse-n habitaclu,

firesc răsfățate prin adâncul lor…

 

febra preacurată le-a trecut de vamă,

chiar și unicornul lângă el a stat;

doar iubirii însăși el dăduse seamă,

cât cu plugul vorbei, vezi, ne-a colindat…

 

ne-a adus sub gene cerul-orizont,

taina sfiiciunii din fântâni lunare;

cu creionul simplu, generos și bont,

a-ncrustat doar perle-n aspre calendare,

 

cele ferecate în magii de prunci

și cu îngeri palizi, din sacre verbine,

teama alungând-o în bătrâne lunci,

spre izvorul vieții ce din ceruri vine…

 

el pe fruntea noastră a sădit doar verbe

și silabe tandre ce-n zori se plivesc,

când Ființa însăși prin milenii fierbe

frunze-sentimente din cristal ceresc…

 

pentru el Cuvântul fost-a numai sferă,

în furtuna nopții, un pahar cu vin;

chiar și clipa morții, tandru-adulteră,

l-a-ncuiat în unic și sever destin…

Nicolae CABEL

DISTRIBUIȚI
loading...