27 de ani
de presa libera
Sambata, Septembrie 23, 2017 04:53 AM
opinia-balcescu

Cultura

In memoriam Gheorghe Istrate

de Cristian IONESCU
Cultura  |
04.09.2017, 00:00
619
   Marele poet buzoian Gheorghe Istrate a încetat din viață, sâmbătă, 2 septembrie, la vârsta de 77 de ani. Diagnosticat în urmă cu câțiva ani cu o boală gravă, poetul a suferit o operație în urma căreia de mai bine de un an de zile nu mai putea vorbi. Anul trecut, cu ocazia zilei sale de naștere, prietenul său, Nistor Tănăsescu scria: „poetul Gheorghe Istrate e acum mut ca o lebădă”.
   Omul care a refuzat titlul de „Erou al Revoluției” deși participase alături de Mircea Dinescu la evenimentele de la TVR, Gheorge Istrate este inclus în majoritatea dicționarelor și istoriilor de literatură contemporană, tradus, selectiv,  în peste 20 de limbi. A fost un apropiat al unor mari nume ale literaturii române: Nichita Stănescu, Fănuș Neagu, Nicolae Velea etc.
   Înmormântarea lui Gheorghe Istrate va avea loc astăzi, 4 septembrie, de la ora 11,00, la Limpeziș.

Lui Gheorghe Istrate, în veșnicie...

„Dragul meu, deși te străduiești de câțiva ani să pleci dintre noi, iată, azi, 2 septembrie ai făcut-o... Asta ca să faci nemuritoare flanările noastre din trecute toamne prin Crângul de acasă, prin Cișmigiul și Herăstrăul bucureștene... Tu, frate spiritual al meu, m-ai ocrotit și răsfățat cu verb tandru, cu judecată limpede și cuget de neasemuită noblețe... Te-ai grăbit... Opera ta, nu oarecare, ar mai fi suportat scăpărătoare adăugiri... Nu te condamn. Te iubesc mai mult. Așa cum te-au îndrăgit și părinții mei când le călcai pragul, pe Luminii 9... Părinți pe care, cred eu, îi vei întâlni acolo, Sus...

Rămâi de neatins în inima mea, în inima multora dintre noi care l-au cunoscut și îndrăgit pe OM și pe POET...

Al tău, Nicolae Cabel”

Telefoane și lacrimi
   „Ieri, 1 septembrie 2017, în județul seismelor calificate, în centru orașului Focșani, vorbeam cu tizul meu literar, Marin Moscu, ultimul mohican al Poeziei clasice, despre poetul Gheorghe Istrate. Apoi ne-am dus la statuia lui Dumitru Pricop, ridicată de Puiu Siru, într-un părculeț, continuând discuția despre Gheorghe Istrate. L-am vizitat și pe rafinatul poet Virgil Panait, în atelierul său de ochelari. Azi m-a sunat scriitorul și regizorul Nicolae Cabel, plângând precum o ploaie cu brumă pe picături, un plâns care dor urechile celor ce-l aud, un țipăt tăcut, neputincios în fața morții celor dragi. Apoi m-a sunat Nistor Tănăsescu, cel pentru care Gheorghe Istrate și-ar fi dat viața, numai să-l știe acolo unde i-a fost mereu locul, între poeții cu har divin.
   Încă un telefon, de la doamna Passionaria Stoicescu. Lacrimi de femeie cu suflet, vorbe de mamă a poeziei. Dau în plâns sughițat. Durerea e mai vie decât viața. Pe Gheorghe Istrate nu-l mai doare nimic. Nici viața cuvintelor. Azi, 2 septembrie, la ora 11,00, Gheorghe Istrate și-a ridicat zmeul din piept dincolo de nori. Oră la care, prefațând o carte de versuri, a poetului Trandafir Sâmpetru, făceam trimiteri clare la poezia lui Gheorghe Istrate.
   De multe ori poetul spunea în public, cu oarecare amărăciune în suflet, că e mai mult vrâncean decât buzoian. Și avea dreptate. Nașul său nu a fost altul decât marele Dumitru Pricop. Prietenii săi buni - Marin Moscu, Virgil Panait, Culiță Ion Ușurelu- știu bine cât de mult poetul iubea Vrancea. Nu știu ce se întâmplă acolo, ceva seceră marile valori precum o combină grâul din lanurile cerești ale acestei țări internate într-un spital european de urgență. În anii din urmă, în Vrancea au murit scriitori cu vocație: Traian Olteanu, Florin Muscalu, Constantin Ghiniță (am înțeles că poetului din Mărășești i se pregătește o statuie de bronz), Mircea Dinutz, Dumitru Pricop, Ion Panait ș.a. Oameni și litere, cruce după cruce, lăsând în urmă statui. De ce tocmai ieri am fost la Focșani? De ce tocmai ieri Marin Moscu mi-a povestit lucruri deosebite despre Gheorghe Istrate? Să fi fost felul în care acesta să-și ia adio de la orașul care l-a adoptat necondiționat, să fi fost eu mesagerul despărțirii sale?
Odihnește-i, Doamne, sufletul bun, generos și plin de lumina Ta”,
Marin Ifrim

 Măștile lui Gheorghe Istrate

   „Nedrept destin, ca un blestem. Gheorghe Istrate a trecut în neființă, acolo unde «Măștile somnului», așa cum se cheamă cartea lui de debut, îl așteaptă într-un sanctuar al spiritelor alese. Generos până la sacrificiu de sine, și-a cheltuit energia, bătându-se pentru toți cei care, în conștiința lui, aveam valoare.

   El este creatorul damnat să se supună pentru a se defini, construindu-și discursul liric sub presiunile mișcărilor telurile țâșnite din subpământuri, obsedat de recuperarea valorilor propriei matrice.

   Răpus de truda cotidiană, spiritul se desprinde în somn parcă de trup, starea de meditație supremă în viziunea lui, în care Dumnezeu este în noi toți.

,,«Urc somnambul în propriul meu vis

Răsuflă treapta-n treapta care vine

În dreptul fiecărei lespezi arse

Îmi crapă câte o mască și pătrund

Pe lucrătura de unealtă – a sângelui

În nodurosul trup al meu

În care plânge mugurul bolnav

Curând

 Din descheietura oaselor nepotrivite

Masca ultimă îmi descalecă trupul

Jefuindu-mă”»

   Dramele nu îl ocolesc, soția îi moare acum câțiva ani, la fel ca toți ceilalți apropiați, părinți surori. De aceea traiectoria inițiatică este întreruptă brusc în opera lui de un descântec tulburător, care încorporat în structura imaginarului, devine hohot devastator de nestăvilit într-o ordine a elementelor primordiale. Nu pot încheia aceste rânduri sângerânde, fără a aduce în atenția oamenilor un scurt poem premonitoriu:

Cine mi te-a pus pe chip

Tipar de moarte și nisip

Tu ultimă încremenire

Între amurg și devenire

Prin orbul tău la jumătate

E un drum cu urmele uscate

Pe care le-a lăsat trecând

Un zeu desculț furat de gând

În somn prin spartul din călcâie

Vedem hotarele dintâi

Și asurzim spre munții goi

De atâta moarte strânsă în noi

O mască ultimă – cea fără trup

În ea mă-ntorc mă neg mă rup.

  Sfâșietor hohot, numai că tăcerea la Gheorghe Istrate devine purificare. Dumnezeu să te odihnească în liniște, acolo în uimitoarea lui bibliotecă din ceruri” – Dumitru Ion Dincă.

 

„Barba de înger de la Limpeziș

Istrate și-o-ncâlcește cu sfială

Când, peste veac și lume, abisală

Cade-o lumină ca un măciniș;

I se întâmplă câteodată, rar,

Să-și facă rost augure policandre

Ritualic de-înhămat la pluguri tandre

Decât la căcădarii din hotar;

Copil al oalei de pământ, fragil,

Între-anonimi și pururi ­se-m­prumută

De la datornici cu-o mai neștiută

Și-agonică blândețe de profil,

la care mai adaugă o mare

neîmpăcare până la-m­păcare”

Șerban Codrin ( Din volumul „Rodierul”,  Ed. Betta, 2016)

 

Cine a fost Gheorghe Istrate

   Gheorghe Istrate s-a născut, probabil, la 11 mai 1940 (deține trei certificate oficiale – fiecare cu o altă dată a nașterii) în satul Limpeziș din județul Buzău, într-o familie de agricultori cu patru copii: trei fete și, ultimul, băiat. A avut o copilărie sfântă, ortodoxă, traversată însă de război și secete cumplite.

• 1954-1957: Liceul teoretic de băieți „B.P. Hasdeu” din Buzău  (devenit, ulterior, Colegiu Național). Participă săptămânal la serile literare ale Cenaclului „Al. Sahia” din care se desprinseseră genialii „ucenici” Ion Gheorghe și Ion Băieșu, cenaclu condus de maestrul-inginer Gheorghe Ceaușu, formator al câtorva generații de scriitori adevărați.

• 1956: Debutul poetic în ziarul „Viața Buzăului”.

• Câțiva ani e respins de la examenele de admitere în învățământul superior (București, Iași), din cauză de dosar politic. O vreme e bibliotecar comunal, apoi cursant al școlii post-liceale de biblioteconomie și îndrumători culturali din București, de unde este exmatriculat „definitiv, pentru nesinceritate în completarea documentelor de cadre!”. Referință falsă, că tatăl său ar fi fost legionar. Își va irosi tinerețea timp de cinci ani în școli și funcții de impiegat de mișcare CFR, dar și în agricultură.

• 1962-1963: Își satisface (sic!), după expresia epocii, stagiul militar obligatoriu (Aiud, Constanța, București, Chitila), în unități feroviare. E trimis, sezonier, în batalionul disciplinar CFR din Bărăgan. La un concurs național de poezie al revistei „Viața militară”, soldatul Gheorghe Istrate obține Premiul I pe țară. E transferat urgent la București în unitatea CFR a Gării de Nord și prezentat, ca o curiozitate umană, de nici 40 de kilograme, în veston cu centiron și bocanci, acasă, lui Tudor Arghezi (21 mai 1963), la aniversarea maestrului. Arghezi l-a intuit brusc și i-a acordat autografe. S-au făcut fotografii și un film documentar care a fost rulat îndelung în toate cinematografele din țară.

• Prin ordin direct al ministrului Forțelor Armate, i s-a aprobat cererea de a susține un nou examen de admitere la Facultatea de Limba și Literatura Română din Capitală. Reușește și obține bursă pentru toți cei cinci ani de studiu, și e lăsat la vatră.

• E coleg de an cu Constanța Buzea, Ioan Alexandru, Adrian Păunescu, Dorin Tudoran, Florin Manolescu, Liviu și Dorina Grăsoiu, Tia Șerbănescu, Șerban Codrin, Florin Paraschiv și alții. Mai sus cu un an sau doi, a fost coleg (și în Cenaclul Amfiteatrului Odobescu) cu Virgil Mazilescu, Gh. Pituț, Gabriela Melinescu, Lurențiu Ulici, Marius Robescu, Mircea Iorgulescu, Marin Mincu, Vasile Blendea și alții. Profesori: G. Călinescu, Al. Rosetti, Tudor Vianu, Al. Piru, Iorgu Iordan, Mihai Pop, Sorin Stati, Zoe Dumitrescu-Bușulenga, N. Manolescu, Romul Munteanu, Dumitru Micu, Boris Cazacu, Al. Dima, Gr. Brâncuși, Marian Popa, Ion Ianoși, Matilda Marioțeanu-Caragiu,  Mircea Martin, Cornel Mihai Ionescu ș.a. Are întâlniri repetate cu T. Arghezi (1964-1965).

  După o studenție năvalnică, își ia licența - cu nota maximă, în 1968, prezentând o lucrare, ,,Măștile timpului pierdut“, de numai 17 pagini (baremul era de cel puțin 100-150 p.) despre nuvelistica lui ștefan Bănulescu, sărind peste tematica obligatorie impusă de Universitate. A fost prima teză de licență din România despre marele prozator (comisia de examinare: D. Micu, G. Ivașcu și N. Manolescu).

• A lucrat în presa centrală („Scânteia tineretului”, „Radio-televiziunea școlară”,„Tribuna României”). A fost redactor-șef al revistei „Curierul românesc”, periodic fondat chiar de el, cu apariție vreme de 15 ani, începând din 30 decembrie 1989, și difuzat în peste 70 de țări ale lumii. A lucrat la Fundația Culturală Română (devenită ulterior Institutul Cultural Român), încă de la înființare, sub președinția lui Augustin Buzura (1990-2005).

•A participat direct în grupul lui Mircea Dinescu la Televiziunea Română, în zilele  de 22-23 dec. 1989, ulterior refuzând titlul de „Erou al Revoluției...”, pe care și l-au arborat atâția alții la butonieră și la destinul lor mincinos.

   Din anul 1970 e membru titular al USR.

•A avut prieteni de duh și de mare tumult literaro-boematic: Nichita Stănescu, Fănuș Neagu, Nicolae Velea, Tudor George (Ahoe), Florin Pucă, Theodor Pâcă, Leonid Dimov etc. I-a cunoscut personal, acasă sau în cabinetele lor de lucru, pe Ion Caraion, Marin Preda, Cella Delavrancea, Zaharia Stancu, Alexandru Ciucurencu, Gellu Naum, Virgil Cândea, șerban Cioculescu, Romulus Vulcănescu, ștefan Bănulescu, Ion Gheorghe, D.R. Popescu, Cezar Baltag, Victor Eftimiu etc.

•A avut un prelung hiatus (1988-2010), în care cărțile sale nu au mai circulat prin librării, fiind aleatoriu editate prin sponsori voluntari, în tiraje necontrolate și absente de pe pupitrele criticilor literari.

•Este Cetățean de onoare al orașului Buzău. Face parte, de câteva stagii, din Consiliul de conducere al USR. Printre altele, este laureat al Premiului „Mihai Eminescu” – pentru poezie – al Academiei Române (2000).

•Într-o împrejurare extremissimă (construirea metroului), fiind prieten cu unii dintre arhitecții șefi ai Capitalei (printre ei, Gh. Leahu), a salvat, de la demolarea programată, Casa-muzeu „George Bacovia”. 

•Câțiva ani, a locuit într-un hoch-parter semi-comun cu familia Tonitza (soția marelui pictor și cele două fiice ale acestora), pe str. Căderea Bastiliei nr. 62, într-o relație dintre cele mai armonioase.

•Inclus în majoritatea dicționarelor și istoriilor de literatură contemporană, tradus, selectiv,  în peste 20 de limbi. 

•Căsătorit, din 1969, cu Michaela Istrate (Georgescu-Gorj), artist plastic (decedată); au doi copii licențiați în ramurile artelor vizuale.

La Revoluție, alături de Dinescu

   Publică intens poezii în  majoritatea revistelor literare, cu premii episodice. În ultimul an universitar (1968), debutează editorial în celebra colecție „Luceafărul” a Ed. Tineretului cu volumul de versuri „Măștile somnului”, primit excelent de critica literară și premiat cu Medalia de argint de revista „Breve” din Italia la un concurs „Napoli-Ospite”, a cărui Medalie de aur i-a fost conferită lui Marin Sorescu; premiat apoi de revista„Luceafărul”  a lui Eugen Barbu și de revista„Amfiteatru” (seria I).

 

Comentarii

Acest articol nu are comentarii! Fii primul care comenteaza in legatura cu acest articol!

Stiri Agerpres

G4 cere ONU reformarea urgentă a Consiliului de Securitate
Sambata, Septembrie 23, 2017 03:56 AM

Mai multe țări cer Organizației Națiunilor Unite să își reformeze Consiliul de Securitate. Subiectul, care revine periodic în dezbatere, a fost redeschis de așa-numitul grup G4 cu ocazia celei de-a 72-a Adunări Generale a ONU, relatează AFP.

DOCUMENTAR: Zodia BALANȚEI (23 septembrie -22 octombrie)
Sambata, Septembrie 23, 2017 03:39 AM

Se spune că cei născuți în zodia Balanței ori au o familie numeroasă, ori sunt niște singuratici. La data de 23 septembrie, din punct de vedere astrologic, se face trecerea în această zodie, a 7-a pe cercul zodiacal clasic european, care cuprinde 12 zodii. Se încheie pe 22 octombrie.

ZILE NAȚIONALE: Regatul Arabiei Saudite
Sambata, Septembrie 23, 2017 03:36 AM

Regatul Arabiei Saudite, cel mai mare stat din Orientul Mijlociu, cu o suprafață de peste 2,1 milioane km pătrați, sărbătorește, la 23 septembrie, ziua națională - aniversarea constituirii Regatului Arabiei Saudite, în 1932, conform mae.ro.

CITATUL ZILEI
Sambata, Septembrie 23, 2017 03:31 AM

SĂRBĂTORI RELIGIOASE - 23 septembrie
Sambata, Septembrie 23, 2017 03:17 AM

OPINIA, un sfert de veac de existență
OPINIA, un sfert de veac de existență
OPINIA, un sfert de veac de existență
OPINIA, un sfert de veac de existență
OPINIA, un sfert de veac de existență
OPINIA, un sfert de veac de existență
OPINIA, un sfert de veac de existență
OPINIA, un sfert de veac de existență
OPINIA, un sfert de veac de existență
OPINIA, un sfert de veac de existență
OPINIA, un sfert de veac de existență
OPINIA, un sfert de veac de existență
mai multe poze »
TOP COMENTARII
CELE MAI CITITE ARTICOLE
22 Sep, 23:27 Foarte interesant
Spectaculos! a comentat pentru articolul Buzoianca Anca Neculăiasa a devenit din model, stewardesă!:
Articole platite. Cine Doamne iarta-ma mai e si duduia asta si ce a facut pentru comunitate? Sa fim seriosi!
22 Sep, 19:59 Mizerabil om !
secuiu a comentat pentru articolul Mocanu: ,,Social-democraţii manipulează chiar şi vremea“:
Asta l-a prostit pe Basescu, o data atunci cand a fost pus sa distruga org .jud. PMP, si acum cand incearca disperat sa treaca la PNL sau PSD.Atat de mizerabil este incat nici ciumatii rosii nu-l mai primesc in randul lor.
22 Sep, 15:26 adevarul
max bengosu' a comentat pentru articolul Mocanu: ,,Social-democraţii manipulează chiar şi vremea“:
din textul lui mocanu nu-ti sare-n ochi mai pixelule,n-am spus ca portocalii sau liberalii au fost mai breji,da' judetul ala doar de ciuma aia rosie a fost condus(boscodeala,vasile)
Google PageRank Checker