Ca simplu cetăţean, dar şi ca ziarist, asumat de dreapta, teoretic ar trebui să nu îmi ajungă mâinile pentru a aplauda eşecul electoral al Partidului Social Democrat, cel mai usturător pe plan naţional în cei 30 de ani de existenţă a acestei formaţiuni politice. Iar pe plan local, ce să mai vorbim; prezidenţialele de duminică sunt a doua oară când social-democraţii buzoieni mănâncă bătaie, în tot atât timp.

Dar nu am aplaudat şi nu o voi face niciodată, dat fiind că o democraţie sănătoasă are nevoie, deopotrivă, de o dreaptă şi de o stângă puternice, dar (re)construite pe baze sănătoase. Iar istoria recentă ne-a demonstrat cum un partid de dreapta, în speţă Partidul Naţional ­Li­beral, mult prea ocupat cu răfuielile interne de după rebranduire – răfuieli dintre foştii membri PDL şi cei ai vechiului PNL – a lăsat un PSD condus de un infractor cu acte în regulă să zburde la alegerile din 2016 şi apoi, invocând sfinţenia votului popular, să facă tot ceea ce s-a întâmplat în ultimii trei ani. Şi, bineînţeles că un PSD trântit la pământ cum este cel de astăzi, aflat în opoziţie, nu va putea să cenzureze apucături nelalocul lor din partea dreptei aflate acum la putere.

Astăzi, un buzoian şi-a asumat şi a primit girul colegilor săi de partid să înceapă munca de reformare a Partidului Social Democrat, iar primul pas pe care îl va avea de făcut va fi acela al organizării unor alegeri corecte. O misiune deosebit de grea pentru Marcel Ciolacu, care va avea de înfruntat nu doar lovituri din exteriorul partidului, ci şi piedici şi contre din partea celor din jurul său. Personal, cred că liderul naţional interimar al PSD va izbuti să facă ceea ce le-a propus pesediştilor din conducerea centrală, dat fiind că a demonstrat, la Buzău, că a fost capabil să schimbe total faţa organizaţiei pe care o conduce.

Nu ştiu cât de cuprinzătoare este „the to do list” cu care pleacă la drum buzoianul Marcel Ciolacu. Dar, pentru a-i convinge, în primul rând pe cei din afara formaţiunii sale politice, de bunele intenţii pe care le clamează, el trebuie să dea asigurări, materializate în prevederi statutare sau în ­do­cumente de partid, că anumite episoade din ultimii trei ani nu mai au cum să se repete. Mă refer la Ordonanţa 13, la asaltul permanent asupra legilor justiţiei, la retorica suveranistă, anti-UE, anti-SUA şi naţional-populistă care a abundat în epoca Dragnea-Dăncilă, şi, de ce nu, la atitudinea ostilă împotriva românilor din diaspora – problemă pe care Ciolacu a rezolvat-o parţial, înlesnind, ca preşedinte al Camerei Deputaţilor, adoptarea prevederilor legale referitoare la votul în afara ţării -, culminând cu ziua de 10 august 2018.

În aceste condiţii, resetarea – rebranduirea sau cum vor dori social-democraţii să o numească – Partidului Social Democrat, cerută cu insistenţă de cei din conducerea PSD Buzău, dar şi din alte organizaţii din ţară, nu va fi credibilă decât atunci când partidul îşi va asuma public toate erorile şi derapajele, în primul rând pe cele de mai sus, şi va interzice accesul la funcţiile de conducere ori de reprezentare, la toate nivelurile acestei formaţiuni politice, ale oamenilor care au contribuit la acestea.

O misiune grea, pentru care Marcel Ciolacu îşi joacă viitorul politic la ruleta rusească.

P.S. Ca ziarist cu vechime, mi-ar fi ruşine ca, timp de cinci ani, să ies pe interval, ori de câte ori Marcel Ciolacu accede la o funcţie în partid sau în stat, cu aceeaşi fotografie tăiată reprezentându-l pe acesta alături de Omar Hayssam, fotografie oferită pe sub uşă chiar de personajul care a avut grijă „să se scoată din poză”.

DISTRIBUIȚI
loading...