• „Cea mai frumoasă poveste o poartă un model folosit de soldaţii germani pe front, care se încălzea de la locomotivă“

În ciuda profesiei sale de ofiţer de Comunicaţii, buzoianul Răzvan Leşevschi este pasionat de obiecte care nu au legătură cu tehnologia modernă. Mai exact, bărbatul colecţionează fiare de călcat vechi, în colecţia sa regăsindu-se modele (începând din secolul XVII) care funcţionează cu cărbuni sau alimentate cu combustibil lichid. Răzvan Leşevschi a avut prilejul de a expune 100 dintre cele peste 150 de fiare de călcat în cadrul expoziţiei „Fierul de călcat – istoric, utilitate şi rafinament”, organizată la Muzeul Jude­ţean Buzău, în parteneriat cu Muzeul Naţional de Agricultură din Slobozia.
Buzoianul a vorbit, cu această ocazie, despre cum a început pasiunea sa, ce modele deţine în colecţie şi ce poveşti ascund ele.
Expoziţia „Fierul de călcat – istoric, utilitate şi rafinament” va fi deschisă publicului, la muzeul buzoian, până pe data de 16 aprilie.

Reporter: Cum a început această pasiune?

Răzvan Leşevschi: Am început să strâng fiare de călcat acum vreo zece ani. Am început cu un fier de călcat pe care l-am văzut la un vecin, peste gard. Era aruncat în curte. Ulterior am intrat şi în posesia casei şi a terenului respectiv. Uşor, uşor, au început să se strângă tot mai multe modele. Chiar mă gândeam cum le voi păstra pe toate. Stând la casă, m-am gândit chiar să pun flori în ele. A venit anul 2013, un moment care a contat foarte mult. Deja adunasem vreo trei-patru fiare de călcat şi mi se părea că deţin un număr imens. Am participat la o expoziţie la Muzeul Agriculturii din Slobozia, unde erau expuse mai multe fiare de călcat. Am văzut cât sunt de frumoase şi mi-am zis să adun şi eu mai multe. Aşa a început o adevărată poveste şi povestea continuă.

„Sunt modele în lume care se vând şi cu 20.000 de dolari“

Rep.: Câte modele aveţi în colecţie?

R.L.: În colecţie am în jur de 150 de modele. Le găsesc destul de greu. Doar pe cele cu butoiaş le găsesc mai uşor, şi, trebuie să recunosc că sunt condiţionat în achiziţionarea lor şi de posibilităţile financiare.

Rep.: Ce profesie aveţi?

Fier de călcat Coleman

R.L.: Eu la bază sunt ofiţer de Comunicaţii şi Informatică, iar acum lucrez în domeniul auditului pe parte de siguranţă a muncii.

Rep.: Cât sunt de scumpe fiarele vechi de călcat?

R.L.: Pe piaţă există şi fiare de călcat care ajung la o valoare considerabilă. Este un fier de călcat în formă de locomotivă, care s-a vândut la licitaţie la o valoare de 15.000 de dolari. Se pare că a fost achiziţionat de un român. Mai nou, am găsit un fier de călcat în formă de lebădă care a fost achiziţionat la suma de 20.000 de dolari. Asta în America, unde colecţionarii sunt mai trăsniţi.

„Cel mai scump fier de călcat din colecţia mea m-a costat vreo 600 de lei“

Rep.: Dumneavoastră cât aţi investit în această colecţie?

R.L.: Nu aş putea spune cât am investit în total în ele. Dacă stai să faci calculul, mai bine te laşi. La început se găseau mult mai ieftin, la 20-30 lei. Cel mai scump fier de călcat achiziţionat de mine a fost de aproximativ 500-600 de lei. Cei mai mulţi dintre cei care mi le-au vândut nu ştiau valoarea lor. Aşa am reuşit să achiziţionez piese mai valoroase la un preţ mai mic. Mai sunt persoane care ar vrea să câştige foarte mult pe anumite modele, fără să ştie că sunt doar nişte modele comune, care se găsesc uşor. În ceea ce priveşte obiectele din colecţia mea, ele nu au neapărat o valoare materială deosebită. În schimb, pentru colecţionari, au valoare sentimentală. O parte le-am primit, pe altele l-am cumpărat. Nu arătau aşa cum le vedeţi acum. A fost o adevărată muncă să le recondiţionez. Chiar dacă sunt un începător în domeniu, am învăţat cum să le curăţ, cum să le păstrez…

Rep.: Vorbiţi-mi despre cel mai scump fier de călcat pe care îl deţineţi.

R.L.: Cel mai scump este un fier de călcat Coleman, de producţie americană, pe care am dat vreo 600 de lei. Valoarea sa este însă mult mai mare. Are culoare albastră. Ele au fost fabricate în mai multe culori, dar cel albastru era cel mai răspândit. Mai sunt pe verde şi, ceva mai rar, pe negru şi pe roşu.

Fier de călcat al soldaţilor germani

Fierul de călcat pentru soldaţii germani aflaţi pe front

Rep.: Acesta este şi exponatul cu cea mai frumoasă poveste?

R.L.: Nu. Fierul de călcat cu cea mai frumoasă poveste, din colecţia mea, este un model din anul 1940. Este un fier de călcat care era purtat de trupele germane. Vorbim de unul dintre primele modele electrice. Este foarte greu, undeva la 8 kilograme, pentru că era folosit pentru a călca postavul mantalelor soldaţilor. Ştim că soldaţii nemţi erau foarte bine îngrijiţi şi ţineau la aspectul lor. Acest fier de călcat se încălzea la locomotivă, având un fel de sistem de generare a curentului. Pe perioada războiului s-au căutat însă diverse metode de a se înlocui fierul de călcat. Asta pentru că germanii aveau nevoie de fier pentru a susţine producţia de război, să realizeze tancuri, tunuri, căi ferate etc. De aceea au început să înlocuiască mânerele la fierul de călcat şi le-au făcut din lemn sau alte materiale.

Rep.: Ce alte exponate deosebite mai pot vedea buzoienii în această expoziţie?

R.L.: Expoziţia este completată cu exponate din colecţia Muzeului Agriculturii şi cu cele din colecţia Muzeului Judeţean Buzău. Astfel, în expoziţie mai puteţi vedea un model de fier de călcat de la Mary Potts, cea care a inventat fierul de călcat. Acest model îţi permitea să calci hainele în ambele sensuri, iar mânerul său detaşabil îţi oferea posibilitatea să schimbi tălpile. Acest lucru era foarte important pentru că nu trebuia să aştepţi până se încălzea. Aveai mai multe tălpi şi când se răcea una, ataşai mânerul la altă talpă fierbinte.

Rep.: Este prima dumneavoastră expoziţie?

R.L.: Nu. Aceasta este a patra mea expoziţie. Prima a fost la Câmpulung Moldovenesc, apoi la Curtea de Argeş, la Muzeul Carol I din Brăila, iar acum am ajuns şi acasă. După fiecare expoziţie am achiziţionat noi piese şi am dobândit mai multe cunoştinţe despre exponate. Îmi pare bine că buzoienii îmi pot admira exponatele.