Și-a reunit pe simeze cele mai importante „clipe efemere”, așa cum îi place să își numească fotografiile pe care le-a realizat pe parcursul a 55 de ani de activitate, și a invitat publicul să le admire. Portrete, peisaje, instantanee, fotografii cu mari actori, imagini de la Carnavalul de la Veneția, au fost expuse joi, 3 octombrie, de artistul fotograf Ion Tăbăcaru, la galeriile de artă ale Centrului de Cultură și Artă Buzău cu ocazia împlinirii celor 55 de ani de activitate fotografică.

Membru al Asociației Artiștilor Fotografi din România, al Federației Inter­naționale de Artă Fotografică – AFIAP și al Federației Braziliene de Fotografie și Film, Ion Tă­băcaru a avut alături prieteni, autorități locale și simpli iubitori de artă.

În cadrul vernisajului, buzoianul a vorbit despre cum s-a născut pasiunea sa pentru fotografie, pe vremea când era un simplu angajat al Uzinei Mecanice. O întâmplare avea să îi schimbe viața, ajungând să lucreze ca fotograf în presă, apoi la Teatrul „G. Ciprian” ca sufleor și fotograf.

„Din banii pe medical mi-am cumpărat un acordeon, un costum de haine și un aparat de fotografiat”

„M-am născut ceva mai demult, când bunul simț al țăranului de la Mărăcineni era un lucru important. Trebuie să vă mărturisesc că fotografia pentru mine nu a fost de la început o profesie. Vreo 30 de ani am <plugărit> la uzina BETA, una dintre cele mai mari unități industriale din județ. Pasiunea pentru fotografie a început în 1964, în luna aprilie, dintr-o întâmplare nefericită. Veneam după un concediu medical. Aveam salariu de 736 de lei, din care puteam să îmi plătesc chiria și să trăiesc. Din banii pe concediu mi-am cumpărat trei lucruri: un acordeon, un costum de haine și un aparat de fotografiat. De ce acordeon? Pentru că vreme de șapte ani am fost solist de muzică populară al formațiilor Uzinei Mecanice, Uzinei de Mase Plastice, Casei Armatei Buzău… Cu fotografia am început de la zero. Ambiția și perseverența m-au făcut să fac un curs de pregătire de câteva luni, apoi am făcut o școală de Artă de trei ani la Ploiești. Așa am primit carnet de muncă”, a declarat Ion Tăbăcaru.

 Timp de trei ani, buzoianul a fost „un fel de slujbaș, adică eram în spatele aparatului dar nu eram în stare să fac fotografie”. A avut șansa de a avea colegi la Uzina Mecanică trei prieteni care erau arbitri internaționali de handbal și arbitrau în țările socialiste, iar asta l-a ajutat enorm într-o perioadă în care fotografia nu intrase în epoca digitală. Arbitrii i-au adus din Rusia un aparat de mărit, apoi, din Polonia, un aparat de mărit și mai performant, iar din Cehoslovacia, soluții de developat și hârtie. A urmat o nouă etapă în viața lui Ion Tăbăcaru, cea în care membrii familiei aveau să simtă pe pielea lor pasiunea acestuia.

„<În seara asta nu ai făcut mare lucru>, îmi spunea soția”

„În 1978 m-am mutat în apartament cu trei camere, iar unul din grupurile sociale l-am blocat, spre disperarea familiei, și l-am făcut laborator foto. Citeam teorie și începeam să fac în laborator. Soția mea lucra la un spital rural și venea seara de la serviciu și verifica ce lucrasem. <În seara asta nu ai făcut mare lucru>. Îmi spunea. Sandu Enăchescu m-a încurajată că pot face artă și din fotografie”, a mai declarat Tăbăcaru.

Buzoianul avea să facă pasul la profesioniști grație întâlnirii cu un reprezentant UNESCO.

 „Am avut marea șansă de a cunoaște la un salon în București un bătrânel simpatic, care era colonel doctor ingi­ner Rizeanu, reprezentantul UNESCO pentru Europa în ceea ce privește fotografia. Ne-am cunoscut, am avut o expoziție de grup, m-a prezentat forului superior al Artiștilor Profesioniști din România. Am trimis zece lucrări și am fost aprobat. Apoi am fost recomandat Fotoclubului Nufărul din Oradea, unde am stat 12 ani. Așa am ajuns să expun lucrări în străinătate, în Argentina, în Europa. Am însumat vreo 58 de expoziții internaționale în toată lumea”, a mai declarat Tăbăcaru.

Expoziția „Retrospectivă – Clipe efemere” va fi des­chisă până pe 18 octombrie, fiind una cu vânzare.

Neagu: „Voi propune să îi oferim o diplomă de excelență”
„Ion Tăbăcaru este unul dintre cei mai bogați buzoieni, pentru că bogăția spirituală este mult mai importantă decât cea materială. Am uitat în ultimul timp să zâmbim, să admirăm natura, iar fotograful Ion Tăbăcaru ne reamintește frumusețea acestor lucruri prin lucrările sale. Îl cunosc de foarte mult timp, încă de la înființarea Teatrului <G. Ciprian> (n.r. – 1995), având șansa să fiu unul dintre consilierii ju­dețeni care am votat înființarea acestui teatru de proiecte. Pentru că Ion Tăbăcaru este un model de urmat, voi propune să îi ofe­rim o diplomă de excelență; el nu doar că ne hrănește spiritual prin lucrările sale, dar ne face Buzăul cunoscut în toată lumea. Cred că trebuie să învățăm să ne prețuim mai mult valorile”, a de­clarat președintele Consiliului Județean, Petre Emanoil Neagu.

„A parcurs în 24 de ani istoria teatrului buzoian”

„Ion Tăbăcaru a stră­bătut cu lucrările sale nu doar urbea noastră, ci și multe locuri din România și din lumea aceasta. Cine nu a avut prilejul de a vedea o viață întreagă un trecător, un om obișnuit în aparență, trecând pe bulevard în drum spre casa lui de suflet, la Teatrul <G. Ciprian>. Ion Tăbăcaru a avut șansa de a parcurge în decursul a 24 de ani istoria teatrului buzoian, de a surprinde mii de scene de teatru, spectacole unice, cu actori de mare valoare. Toate acestea rămân o pagină de istorie vizuală, surprinsă cu măiestrie de obiectivul apara­tului foto în spatele căruia a fost ochiul celui care a vegheat timp de 55 de ani. De asemenea, a străbătut globul cu lucrări ce au participat la expoziții din majoritatea țărilor lumii”, a declarat pictorul Gheorghe Ciobanu.

 

DISTRIBUIȚI
loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Scrieți comentariul dvs.
Introduceți numele dvs.