Momente emoţionante, vineri, în Sala “Stan Săraru” a Primăriei Buzău, care a devenit neîncăpătoare pentru cei care au venit să asiste la ceremonia de decernare a titlurilor de Cetăţean de Onoare celor trei medici de top născuţi şi formaţi în Buzău care nu au putut fi prezenţi, la finele lunii trecute, la şedinţa Consiliului Local în care s-a decis acordarea titlurilor în cauză pentru şase buzoieni.

Generalul-maior dr. Florentina Ioniţă-Radu, conferenţiar universitar şi manager al Spitalului Militar de Urgenţă  Central “Dr, Carol Davilla”, conferenţiarul universitar dr. Carmen Orban, managerul Spitalului Clinic Fundeni şi profesorul universitar Călin Petru Tătaru, au fost înconjuraţi, vineri, de importante personalităţi din lumea politică şi medicală, de la parlamentari buzoieni la membrii Comisiei de Sănătate din Camera Deputaţilor, la consilieri prezidenţiali, secretari de stat şi medici renumiţi, în frunte cu profesorul Irinel Popescu, prefecţii judeţelor Buzău, Braşov şi Constanţa, profesori, rude şi prieteni.

În timpul ceremoniei au luat cuvântul primarul Constantin Toma, directorul Colegiului Naţional B.P. Hasdeu, profesorul Ionel Banu, profesorul pensionar de Chimie Cezar Dumbravă, de la acelaşi colegiu, pe care cei trei medici de excepţie l-au absolvit, consilierul prezidenţial Diana Păun, comandantul Diviziei 2 Infanterie Getica, generalul Gheorghiţa Vlad, profesorul Irinel Popescu şi senatorul Lucian Romaşcanu, care, alături de primar, a fost organizator al evenimentului. Şi, bineînţeles, cei trei noi cetăţeni de onoare, vizibil emoţionaţi, ale căror cuvinte spun totul.

“Nu am uitat niciodată că am plecat de aici”

Florentina Ioniţă-Radu: “Sinceră să fiu, nu mă aşteptam la aşa ceva. Acest titlu este cu atât mai important pentru mine, pentru că totdeauna este foarte bine, şi cel puţin eu personal, nu am uitat de unde am plecat. Nu este doar un element de biografie că te-ai născut la Buzău; este un loc deosebit, dar eu, căreia haina militară îi impune o anumită rigoare, sunt şi o mamă, o soţie, o fiică şi o soră, dar în acelaşi timp sunt o buzoiancă şi nu am uitat niciodată că am plecat de aici. Când m-am decis să fac Medicină Militară şi am ales să fac Liceul Hasdeu pentru că mi-a plăcut foarte mult Chimia, am ales să îl urmez pe domnul profesor Dumbravă în toate clasele pe care le-a avut dumnealui, lucru care colegilor mei li se părea ciudat, ca să nu spun altfel; pentru că toată lumea se ferea de notele pe care le dădea domnul Dumbravă, numai că eu, probabil şi alţi colegi, am văzut sub rigiditatea dânsului omul şi dascălul deosebit care a ştiut să ne insufle dragostea pentru disciplină, dragostea de a învăţa. Un singur lucru mi-a refuzat dumnealui; nu a vrut să fac meditaţii cu dânsul. Atunci când am mers să fac Medicină Militară m-am gândit, în ciuda părerii părinţilor mei care erau ceva mai conservatori, am considerat că pot face ceva din această calitate dublă, de medic şi de militar, care se potriveşte cu felul meu de a fi, şi este bine să alegi întotdeauna o zonă în care poţi face ceva, este bine să fii laolaltă cu oameni într-un domeniu unde poţi găsi o nişă din care să faci ceva pentru semenii tăi. Nicodată nu am crezut că atunci când voi ajunge la Medicină Militară voi deveni prima femeie şef de secţie, prima femeie comandant şi prima femeie general. Dar se spune că în raniţa fiecărui soldat este bastonul de mareşal, şi se pare că în raniţa mea, plecată de la Buzău a stat bastonul de mareşal. Vreau să spun că în tot ce fac, ce am făcut şi ce voi face de acum înainte mă gândesc la binele oamenilor, şi mă gândesc la părinţii mei, la rudele mele, şi în acelaşi timp mă gândesc la dumneavoastră, dragi buzoieni, pentru că cred că mai mult de trei sferturi din această sală au fost pacienţii mei, ei sau alte persoane dragi. Spitalul Militar Central este o poartă deschisă pentru toţi buzoienii; şi aşa, ca o glumă, vă spun că vin la Urgenţe persoane care spun că sunt buzoieni iar doamna comandant este buzoiancă”.

“Noi, prietenii mei buzoieni, când ne salutăm, spunem <Te iubesc!>”

Carmen Orban: “Sunt mândră că m-am şcolit în Buzău. Buzăul şi şcoala din Buzău au reuşit să coaguleze şi să formeze nişte oameni minunaţi, care indiferent unde au ajuns, sunt întotdeauna în strânsă legătură şi fac tot ce pot pentru comunitatea de unde au plecat, pentru comunitatea care i-a format. Noi, prietenii mei de aici, când ne salutăm, spunem <Te iubesc>. Noi ne iubim şi ne ajutăm întotdeauna reciproc şi vreau să vă spun că nu există zi fără ca aceşti oameni de aici să nu trateze pacienţi din comunitatea aceasta. Mi se pare un spirit extraordinar şi vă felicit din tot sufletul că aţi reuşit să ne faceţi pe noi să dăm tot ce este mai bun din noi. Nu pot să nu mulţumesc domnilor profesori, să vă mulţumesc că m-aţi urechiat la timp şi vă mulţumesc pentru tot ce aţi dat şi aţi scos din mine. Dânşii ştiu foarte bine, de fiecare dată mă certau, s-au supărat că am determinat pe cel mai bun elev la Matematică să dea la Medicină, dar puteţi fi mândri, pentru că este un medic minunat, şi chiar dacă este un matematician celebru al ţării este şi un medic excepţional şi a dus Buzăul mai departe în alte ţări şi l-a promovat. Toţi care suntem aici nu am uitat de unde am plecat şi mulţumim pentru tot ce aţi făcut pentru noi. Mulţumesc familiei mele, colegilor!”.

“Deşi am casă în Bucureşti, am păstrat buletinul de Buzău”

Călin Tătăru: “Este o onoare pentru mine să fiu aici, iar acest titlu cred că este puţin peste valoarea mea. Stăteam să mă gândesc dacă, din punct de vedere profesional merit acest lucru. Cred că cel mai mult l-ar fi meritat tăticul meu. Tăticul meu a fost medic în Buzău, chirurg, din anul 1948 până în 1993, deci 45 de ani a servit comunitatea şi probabil ar fi fost mult mai îndreptăţit decât mine să primească acest titlu (…) Cred că am să mă opresc doar la partea profesională adresată oraşului Buzău. În anul 1999, un întreprinzător local, domnul Dumitru Valentin, ne-a contactat întrebându-ne dacă nu am vrea să deschidem o clinică de Oftalmologie în Buzău. Mi s-a părut puţin ciudat, era mediu privat şi nu ştiam de unde să începem. Dar am zis să încercăm să facem acest lucru. Cu entuziasmul său, cu entuziasmul nostru, cu know-howul pe care l-am avut, am deschis această clinicuţă de oftalmologie (…) Vreau doar să vă spun că în aceşti aproape 20 de ani s-au operat peste 9.000 de pacienţi şi cred că, din fericire, marea majoritate sunt mulţumiţi. Desigur că am încercat să aducem acest lucru la Buzău, am reuşit; domnul primar ştie, deşi am casă în Bucureşti, am păstrat buletinul de Buzău, am casa în continuare în Buzău în care ne face mare plăcere să venim adesea. Deci, cu sufletul sigur că am rămas alături de Buzău, şi nu numai cu sufletul ci, adesea, şi cu fapta. Aş vrea acum să trec la mulţumiri. Mulţumesc domnului primar, este o onoare pentru mine. Mulţumesc colegelor mele pentru că ele există aici, au valoare care o depăşesc cu mult pe a mea. Mulţumesc doamnelor şi domnilor consilieri pentru acordarea acestui titlu. Bineînţeles că le mulţumesc dascălilor mei; probabil că nu ma fi existat niciunul dintre noi dacă dumneavoastră nu existaţi, dacă dumneavostră nu ne cultivaţi, bineînţeles pe un teren bun, cele mai înalte calităţi ale unui om: corectitudinea, perseverenţa, consecvenţa cu care, sigur, am ajuns unde suntem. Evident, trebuie să muţumesc tuturor colaboratorilor, mulţumes prietenilor care m-au susţinut şi fără de care nu aş fi aici. Şi, pentru că cel mai important lucru se spune la sfârşit, îi mulţumesc soţiei mele, căreia i-am distrus toate week-endurile în care am venit la Buzău – unde operez sâmbăta, uneori duminica -, pentru înţelegere”.

La final, cei trei cetăţeni de onoare, în frunte cu invitaţii acestora, au mers la o discuţie cu elevii Colegiului Naţional B.P. Hasdeu care doresc să îmbrăţişeze o carieră medicală.

1 COMENTARIU

  1. felicitari medicilor buzoieni pentru munca imensa pe care au depus-o, pentru sacrificul vietii personale pe care numai familiile il intelegsi il simt pe deplin, pentru „nebunia” cu care si-au facut meseria zilnic pentru neamul de „neidioti” vorba lui Tutea .
    macar cei care au beneficiat de tratamentul domniilor lor ar trebui sa spuna un simplu multumesc .

Comments are closed.