Dacă, în ultimele două articole, investigarea şi trata­mentul cancerului mamar au fost deschise spre înţelegere, să facem azi un pas „peste drum”, pentru a dezvălui bornele prin care trec bărbaţii suferinzi de cancer prostatic.

Drumul este parcurs împreună cu doctorul urolog Ovidiu Bratu, pentru care tratarea chirurgicală a acestei maladii este mai mult decât a fi cuprinsă doar în fişa postului: este una din tehnicile  sale de referinţă.

Dr. Costin DUŢU

Medic primar chirurgie, doctor în ştiinţe medicale, Clinica Sapientek, 0238.721.722

 

 

CANCERUL DE PROSTATĂ

 

Cancerul de prostată este o afecţiune malignă în care celulele prostatice se modifică şi se înmulţesc necontrolat. Celulele canceroase se dezvoltă, iniţial, la nivelul prostatei, ducând la creşterea în volum a glandei şi, pe măsură ce boala avansează, aceste celule pot migra în alte organe şi ţesuturi, producând aşa numita metastazare.

Ca la orice neoplasm, cauza apariţiei cancerului de prostată nu este cunoscută. El este rezultatul unei interacţiuni complexe între mai mulţi factori, cum ar fi cei de mediu, genetici, hormonali, alimentari etc.

Din nefericire, cancerul de prostată reprezintă cea mai frecventă neoplazie din patologia canceroasă urologică şi se preconizează a fi, în curând, cea mai frecventă neoplazie umană.

Factorii de risc în ceea ce priveşte apariţia cancerului de prostată sunt numeroşi, dar cei mai importanţi sunt: vârsta (cancerul de prostată se întâlneşte rar sub 50 de ani, apare din ce în ce mai frecvent odată cu înaintarea în vârstă, astfel încât se spune că dacă bărbaţii ar trăi 140 de ani, toţi ar avea cancer de prostată); rasa (anumite populaţii sunt expuse unui risc superior de apariţie a acestui tip de cancer, spre exemplu afro-americanii); statusul hormonal (nivelul crescut al testosteronului creşte riscul de apariţie al bolii); ­ere­ditatea (prezenţa unui membru al familiei cu cancer de prostată creşte riscul apariţiei bolii); dieta (mâncărurile bogate în grăsimi reprezintă un factor de risc).

Simptomele bolii sunt asemănătoare cu ale multor boli urologice care dau un obstacol în calea eliminării urinii. De aceea, de cele mai multe, ori diagnosticul este pus tardiv şi în faze avansate sau metastatice ale bolii.

Simptomele cele mai frecvent întâlnite care aduc pacientul la medic sunt urinarea frecventă, în special noaptea, jetul urinar slab proiectat, jetul urinar întrerupt, senzaţia că vezica nu se goleşte complet după urinare, dificultăţi la începerea urina­tului. Toate acestea sunt simptome comune ale adenomului de prostată, cu care cancerul de prostată se confundă cel mai adesea. Pe lângă cele de mai sus, alte simptome care pot apărea sunt urinatul cu sânge, prezenţa de sânge în spermă, impotenţa, durere sau senzaţie de corp străin în perineu.

Chiar dacă nu există niciun simptom din cele enumerate, cancerul de prostată nu poate fi exclus. Diagnosticul de cancer de prostată este stabilit de către medicul urolog. În acest scop se efectuează tuşeul rectal (prin care se simte prostata cu degetul), testul PSA (o substanţă specifică prostatei care se analizează din sânge), ecografie transrectală şi, în final, puncţie biopsie prostatică (care stabileşte şi diagnosticul de certitudine).

Cancerul de prostată beneficiază de numeroase variante de tratament, medicamentoase şi chirurgicale. De reţinut este faptul că, diagnosticat în faze precoce, este complet curabil. Tratamentul curativ al cancerului de prostată poate fi chirurgical (scoaterea prostatei şi a veziculelor seminale în întregime) sau non-chirurgical (radioterapie externă sau locală, respectiv brahiterapia). În faze avansate sau ­metasta­tice, tratamentul de bază este cel medicamentos, respectiv tratamentul hormonal, ştiut fiind faptul că acest tip de cancer este dependent de hormonul sexual numit testosteron.

În lumina acestor aspecte, se pune problema diagnosticării în stadii cât mai incipiente a cancerului de prostată pentru a putea oferi pacienţilor una dintre metodele curative. De aceea, recomandăm ca orice bărbat cu vârsta peste 45-50 de ani să consulte un medic urolog, să-şi dozeze PSA cel puţin o dată pe an chiar şi în lipsa oricărei afecţiuni prostatice. Această metodă (numită screening) are nevoie nu numai de voinţa medicului, ci şi a pacientului, pentru a reduce pe cât posibil numărul de cazuri în care nu se mai poate face nimic. Cu siguranţă, un screening pentru cancerul de prostată se doreşte a fi la nivel naţional, pentru a putea crea strategii eficiente de atac împotriva acestei cumplite maladii.

Dr. Ovidiu BRATU
Medic primar urolog, doctor în științe medicale,Spitalul Universitar de Urgență Militar Central,Clinica Sapientek, 0238721722

DISTRIBUIȚI
loading...