În mod deloc întâmplător am reluat, bineînţeles cu un update de rigoare, subiectul legat de atacul fără precedent al preşedintelui Partidului Social Demcorat, Liviu Dragnea, la publicaţiile, print şi on-line, nealiniate politicii de distrugere a statului de drept pe care acesta o promovează din momentul în care formaţiunea politică pe care o conduce a preluat ­pu­terea, în urma alegerilor din decembrie 2016.

Bine, veţi spune, un asemenea atac nu este primul şi nu va fi nici ultimul din istoria recentă a României. Mai mult, mi-a­ţi putea aminti că ata­curile la presa independentă, nealiniată politicii promovate de cei aflaţi la putere într-un anume moment, nu este doar apanajul social-democraţilor axei Iliescu-Năstase. Nimic mai adevărat. Însă, de data aceasta, Dragnea a atins un prag al abjecţiei greu de inopinat.

În primul rând, pentru că a ajuns să preia ideile unui alt personaj sinistru al mediului de afaceri, al politicii şi al mass-media în acelaşi timp. Este vorba despre Dan Voiculescu, turnător dovedit al fostei Securităţi, condamnat definitiv pentru corupţie şi cu pedeapsa executată – chiar în condiţiile permisivelor legi româneşti -, omul care, alături de Gabriel Oprea, a adus cameleonismul politic la rang de crez al existenţei sale.

În al doilea rând, pentru că observăm cu toţii cum, în ultimele zile, Liviu Dragnea a început să se bazeze cu precădere, atunci când vrea să lanseze câte o idee antidemocratică sau vreun atac la adresa instituţiilor europene, pe inşi de-a dreptul slinoşi în acţiune şi discurs, gen Darius Vâlcov, Şerban Nicolae, Liviu Pleşoianu şi chiar Daniel Dragomir.

Şi, nu în ultimul rând, pentru faptul că atacul său asupra presei independente pare cel mai puţin grav dintre ultimele idei cu care a ieşit la rampă preşedintele Partidului Social Democrat, direct sau prin interpuşii mai sus pomeniţi. Expulzarea ambasadorului Statelor Unite ale Americii, demisia prim-vicepreşedintelui Comisiei Europene, declararea independenţei faţă de Uniunea Europeană, deocamdată doar prin organizarea referendumului ruşinos de la finele acestei săptămâni, sunt câteva dintre obiectivele lui Liviu Dragnea, chiar dacă nu le spune cu subiect şi predicat. Încă.

Bineînţeles, intenţiile sale sunt mult mai perverse. Acum este clar pentru oricine că Liviu Dragnea urmăreşte ca România să nu mai facă parte din Uniunea Europeană. Nu ştim, şi poate nici el nu ştie, încă pe ce cale, ieşirea de bunăvoie sau excluderea în urma încălcării repetate ale re­gulilor statului de drept. Şefului social-democrat i-ar prinde de minune să se prindă în hora pornită de Viktor Orban pe muzica lui Vladimir Putin, să se transforme într-un fel de dictator luminat – visul de acum 30 de ani al lui Ion Iliescu -, în faţa căruia toate instituţiile statului să facă sluj. Ca justiţia să îl achite, Parlamentul să îl graţieze şi să facă legi care să nu mai permită nimănui să îi clintească vreun fir de păr din cap. Nici lui, nici amicilor politic.

Este clar pentru că oricine că acum Dragnea a devenit cea mai mare ameninţare la adresa ­si­guranţei naţionale. Iar cei care îi permit să-şi continue traseul devin complicii săi.

DISTRIBUIȚI
loading...