Cică a fost odată ca niciodată, că dacă n-ar fi, nu s-ar povesti, pe când lupii beau tutun şi urşii făceau săpun, un Balaur care tăia şi spânzura prin ţinutul peste care hălăduia, de i se plecau toţi înaintea sa şi norodul îi zicea în barbă Drăcilă, purtătorul de ciumă roşie. De unii mai hâtri îl mai porocleau Ştirbilă, că avea dinţii stricaţi din vremile ce rosese la mămăligă, dar cine să îndrăznească a-i trece prin faţă după ce-i răsăriseră nişte aripi până la cer. Şi mai avea Drăcilă capete fără număr, unul spân, chelios, de trăgea crăcile prin pădure şi nu îndrăznea pasăre să cânte fără aprobarea lui, altul de-i ziceau pe la colţuri cap de porc, spurcat rău la glas, şi mai erau Ciordache cel prea sâsâit, Niciolae făcătorul de legi cum buchisise el prin tufişuri întunecate, unul de învârtea un soi de buzdugan d’ăla de scuipă gloanţe la minut, altul cu semne pe faţă de parcă pupase o broască râioasă, şi cine să le mai ştie rostul…

Şi, pe când făcea plopşorul pere şi răchita micşunele, Balaurul de-i zicea Drăcilă de nime se temea decât de nişte bufniţe care învârteau ochii în toate zările şi cică împărţeau dreptatea, de-i găsiseră pricină pentru nişte hiclenii mai vechi. Geaba le pusese gând rău, zadar slobozea spre ele trâmbe de flăcări şi pucioasă pre nările înfoiate, ba pusese şi o Căpcăuniţă să le mai ciufulească de pene la scorbura de investigaţii, bufniţele erau considerate simbolul înţelepciunii şi specie protejată de o vrajă numită ina-mo-vi-bili-tate, de nu putea să pronunţe oricine şi rămâneau neschimbate pe viaţă de pe craca lor.  Ba una Cucuveaua Mov îşi cam luase zborul spre Preaputernica Împărăţie, de unde urma să facă felul lotrilor de preste tot ţinutul, zadar îi puseseră ei beţe la colivie şi Căpcăuniţa tot căta să-i lege o ghiulea de picior…

Să te ţii tevatură, linguriţă scurtă pe gura cui n-ascultă, din senin se stârni o tulburare în norodul cel supus, că era atunci o vreme cu tornade şi diluvii de ziceai că s-a întors Vrăjitorul din Oz (dar asta-i din altă poveste). Şi ieşi lume puhoi pe uliţe, şi mulţi strigară să se ducă Drăcilă de-a berbeleacul unde a înţărcat mutu iapa, şi se răsturnă el cu huiet mare până-n hăul hăurilor. Că se hlizeau saltimbancii prin pieţe şi ziceau că a ajuns prinţesa urii, după ce-l urmăriseră cu cai de foc ca pe pierduta prinţesă a inimilor, şi mai zvoneau să nu ajungă el amu vreo lady în fundul pământului, după năravul prost al furilor popriţi la răcoare. Iară capetele lui cele credincioase se rostogoliră  şi ele în ţărână şi frunze uscate, de nu mai vroia să le vadă în faţa ochilor una Docilă, ce-i urma lui Drăcilă în fruntea bucatelor. Şi care, ca prin minune, mâncase un făraş cu jăratec şi se prefăcuse din gloabă în nărăvaşa ce aruncase şaua şi lepădase zăbala ce-o ţinuse priponită să necheze slobod.

Se arătase semn ca şi cei 7 pitici, se stătuseră pitiţi pe la umbra balaurului, să sufle în trâmbiţe a izbândă că au alungat ciuma roşie de aramă şi să purceadă la împărţit trebile obştei, să le tragă perna de sub dos dregătorilor cei plecaţi lui Drăcilă. Se semeţea printre ei unul Orbănilă, care se umfla în piept că el a răpus fiara, deşi gurile rele băsneau că mai mereu se înfrăţise cu dracul ca să se treacă puntea, şi nu ţine aia cu nici usturoi n-a mâncat, sau că e mai bun la zdrăngănit cobza decât la potcovit purecii. Mai apăruse şi Uşerilă, de-i ziceau aşa fiindcă ai lui merseseră din uşă-n uşă, din colibă în palat, să scoată norodul în apărarea bufniţelor ce împărţeau dreptatea, să nu le mai dea Ciordache peste plisc răvaşe şi ucaze la ceas de seară. Semeţ ca vodă-n lobodă da să li se alăture unul Pontilă, odată mai gata să ajungă el Balaur dar pipernicit de prea multe găleţi cărate de ai lui prin curţile nevoiaşilor, care nu se mai lăsau cumpăraţi pe-o baniţă de mei. Pitic, piticot, din pirat stăpân peste mări şi oceane, ajunsese şi unul cu nume cam ruşinos, de abia i se mai vedeau corăbiile din iureşul norodului ieşit la ales dregătorii, dar el tot se ţinea cu catargul ridicat în zări. Lor promitea să li se alăture şi un pitic ce dădea iama prin păduri şi venise pe cai mari în acel colţ de lume, dar el se lipise mereu cu puternicii, nu ştiai cum se apleacă din ce parte bate vântul. Mai erau unii pe acolo, cine să-i numere dacă au ieşit fix şapte, că era pe vremea de se luau de gât lupii cu mieii de se sărutau, se înghesuiau destui la plăcinte…

Privirile tuturor se ridicau spre Somnorilă, rămas un pitic mai de soi după ce Drăcilă şi ai lui îi tot luaseră din pernele tronului, de acum ridicat pe valul norodului la înălţimi ce-i dădeau ameţeli şi-l scoteau din dulcea picoteală ce-i adusese renumele. Ehei, îi venise şi lui apă la moară, şi îi îndemna pe cei 7 pitici să lase sfada şi să bată fierul cât e cald, să potcovească balaurii cei roşii  la  picior cu nouăzeci şi nouă de oca de oţel, să nu mai poată vreodat să se arunce în slava cerului. Striga el după capul lui Docilă, cea de-şi schimbase vorba-n miere şi cozonac, şi după alţi efendi ce ţinuseră călcâiul pe grumazul gloatei, până nu le cresc iar capete la loc şi le răsar aripi până la nori. Dar cine să-l audă, e şi el pe cracă, poate mai spre toamnă vine altul în urzeala tronurilor…

Departe, parcă la capătul lumii pentru mulţi, în palaturile ei de cleştar de Bruxele, peste toată moşia stăpânea Albă ca Zăpada, iar oamenii pentru ea ar fi ieşit de fapt pe uliţe, aia cu Drăcilă şi cu bufniţele au fost dar de la ursitoare. I-au apărut şi ei nişte pete pe crinolina altădat imaculată, îi stă coroniţa cam şuie de la unul Brexit, nu prea îi mai pasă dacă s-o realege Somnorilă sau cum s-or împărţi divanele prin Sfatul pădurii de pe meleagurile noastre scoase din noroaie…

P.S. În realitate, că poveştile sunt bune doar la adormit naivii, stânga a pierdut mai peste tot în Balcani, de la SYRIZA – partidul de guvernământ din Grecia, fapt care a dus la alegeri parlamentare anticipate(!), la România, unde se aflau de asemenea la guvernare, sau la Bulgaria, unde erau în opoziţie. Mai exact, acolo unde alegerile europarlamentare s-au desfăşurat după o agendă naţională, forţele de stânga au fost învinse, în timp ce în Croaţia şi Slovenia şi-au menţinut sau chiar şi-au sporit puţin forţele, chiar dacă a existat o deplasare de ansamblu spre dreapta. Partidele conservatoare, care se mişcă adesea pe axa refugiaţilor şi xenofobiei, au asistat la o creştere a puterii lor. În România, partidul de guvernământ social-democrat a fost zdrobit la propriu, pierzând aproape 50% din forţa lui în raport cu alegerile parlamentare din 2016.

 

DISTRIBUIȚI
loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Scrieți comentariul dvs.
Introduceți numele dvs.