Educaţia reprezintă şansa oricărui copil, indiferent de condiţia financiară a familiei sau de statutul social al acesteia, spre o viaţă mai bună. Asta, dacă ne gândim la faptul că lipsa educaţiei are efecte secundare pe termen mediu şi lung într-o societate, pornind de la analfabetism şi până la o lipsă minină de cunoaştere a realităţii  social-educative. Lipsa educaţiei creează, la rândul său, o vulnerabilitate la adresa statului, care este în mod evident mai puternic atunci când cetăţenii săi sunt educaţi. Gratuitatea şcolii este un mare avantaj.

Au apărut acele meditaţii la şcoală, care pentru unii dintre părinţi, pot fi considerate o adevărată mană cerească, având în vedere condiţiile economice din România. Pentru mulţi părinţi, susţinerea unui copil în sistemul de meditaţii particulare la un profesor, la o singură materie, este un efort financiar esenţial pentru întreaga familie, iar pregătirea la clasă după ore, fără să scoată niciun ban… ce poate fi mai bun, pentru un părinte?

Mai ales, în cazul elevilor de la clasele a VIII-a şi a XII-a care se pregătesc de Exa­menele Naţionale, respectiv pentru Bacalaureat. ,,Toate şcolile din judeţul Buzău fac ore de pregătire. Profesorii au în fişa postului obligaţia de a organiza  pregătire cu elevii pentru Exa­mene Naţionale şi pentru Bacalaureat. Şcolile care au atât învăţământ gimnazial cât şi învăţământ liceal au câte un program de pregătire pentru elevi, pentru fiecare  examen. Programul este afişat la fiecare şcoală. Elevii ştiu că au acest program care îi poate ajuta să înţeleagă unele chestiuni în scopul obţinerii unor rezultate mai bune la examene”, declara Florina Stoian, până joi inspector general al Inspectoratului Şcolar Judeţean.

,,Se face această pregătire în vederea aprofundării materiei pentru examenele Evaluare Naţională, Bacalaureat sau pentru performanţe şcolare, concursuri şi olimpiade. Să ştiţi că participă toţi, că se face cu clasa şi vine marea majoritate a elevilor, iar la cele de performanţă şcolară sunt cei care sunt selectaţi. Se fac nişte selecţii în funcţie de talentul lor, pregătirea lor, de modul cam cât au făcut acasă exerciţii”, spune, la rândul ei, Mioara Sângeorzan, director Liceul de Arte „Margareta Sterian”.

În ultimul timp se fac meditaţii încă de la clasa I, iar la elevii de gimnaziu şi de liceu, meditaţiile la trei, patru sau chiar cinci materii au devenit absolut normale. La nivelul Inspectoratului Şcolar Buzău nu există date care să arate că profesorii dau ore ”suplimentar” pe bani, elevilor sau unor grupuri de elevi din clasele unde predau. În realitate, acest fenomen există şi este tolerat de către părinţi, elevi, cadrele didactice şi şefii inspectoratelor.

,,Noi nu putem să monito­rizăm, părinţii sunt liberi să opteze şi pentru pregătire suplimentară în particular cu un profesor, dar asta o face în timpul liber al elevului şi nu la şcoală. E clar că în şcoală nu se fac meditaţii cu bani. Sub nicio formă”, ne-a explicat Florina Stoian.  Din dorinţa de a avea copii deştepţi cu care să se poată lăuda, mulţi părinţi sunt dispuşi să cheltuiască substanţial pentru a plăti servicii care, de multe ori, nu îi ajută pe copii, ci din contră, le bulversează temperamentul sau personalitatea. În această categorie se încadrează şi noul trend în materie de ­edu­caţie: meditaţiile la cât mai multe materii, începând cu clasele mici.

Un profesor se confruntă cu o clasă cu elevi diferiţi, atât ca nivel de cunoştinţe, cât şi ca nivel de abilităţi şi înţelegere. Este datoria profesorului să reducă diferenţele, dar nu este datoria lui să muncească gratis pe perioadă nedeterminată. ­Pro­blemele sunt reale, programa stufoasă, timp scurt, teste multe, şi suntem convinşi că este greu pentru profesor – elevi mulţi, salariu mic, nevoi diferite, nu are timp să lucreze diferenţiat, individualizat – să insiste acolo unde e nevoie, să consolideze logic.

Pentru profesor este epuizant, chiar dacă unii dintre părinţi consideră că volumul de muncă al unui cadru didactic este extrem de redus, raportându-se doar la materiile pe care le are copilul său. Fenomenul meditaţiilor oferite de profesorii de la clasă este, încă, unul necontrolabil. Consultaţiile private existau şi înainte de 1989. Diferenţa între sistemul de atunci şi cel actual este că în acea perioadă mergeau la meditaţii doar elevii care se pregăteau pentru examenele de admitere – clase terminale, a VIII-a şi a XII-a – şi luau şedinţe de meditaţii la materiile la care se sustineau ­exa­menele, anume Matematica şi Limba Română. În ultimii ani, această practică a meditaţiilor a luat amploare.

Ce spun părinţii din Buzău 

Mulţi părinţi, chiar dacă au această opţiune a pregătirii la clase, preferă să plătească profesori. Părinţii văd că propriii lor copii nu fac faţă cerinţelor învăţământului modern şi ,,sa­crifică” nişte bani pentru meditaţii. În esenţă, părintele va plăti un meditator care să predea pe înţelesul copilului. Nu toţi părinţii vorbesc deschis despre acest lucru, sau dacă vorbesc, o fac cu jumătate de gură.

De exemplu Laurenţiu, tatăl unei fete care  în curând, va intra în clasa a VIII-a, a ales să-şi dea fata la meditaţii, mai întâi la matematică. Este cam devreme, spune el, dar este bine ca fata sa să fie pregătită în permanenţă. Dacă facem un simplu calcul, în cazul în care fiica sa face câte o şedinţă pe săptămână, Laurenţiu cheltuie lunar, numai pentru o singură materie, 200 de lei: ,,Am dat-o la matematică deocamdată. Mai târziu voi vedea dacă o mai dau la română sau o altă materie. Pentru o şedinţă dau 50 de lei. O şedinţă are două ore. M-am interesat: pentru clasele V-VIII, meditaţiile la orice fel de materie sunt la 50 de lei. Pentru clasele IX – XII acestea sunt la 70 de lei pe şedinţă”.

Luminiţa are doi copii mici, însă se gândeşte ce va face când îi va avea la şcoală. Îşi doreşe să apeleze la pregătirea făcută de profesori la clasă, însă din discuţiile purtate cu alţi părinţi se gândeşte că va ajunge să îi ducă la meditaţii în privat cu profesorul: ,,Dacă este varianta de a-i da la pregătire la şcoală, normal că asta aş alege, dar majoritatea părinţilor fac pregătire acasă, pentru că la clasă, profesorii preferă anumiţi copii, pe cei pe care îi pregătesc deja şi automat trebuie să te duci că ….”

Practica meditaţiilor cu profesorul de la clasă pare să fie din ce în ce mai des folosită în învăţământul preuniversitar. Părinţii pleacă de la idea că informaţia primită la clasă nu este suficientă, iar elevii întăresc bănuielile părinţilor. Pe de altă parte, unele dintre cadrele didactice condiţionează nota de la clasă de orele suplimentare, plătite de elevi la domiciliul profesorului. Meditaţiile au ajuns, astfel, în ultimii ani o adevărată afacere. Aici însă intervine Codul de Etică redactat de Ministerul Educaţiei, în care este menţionată şi conduita pe care un profesor ar trebui să o aibă faţă de elevii săi.

,,Este trecut în codul de etică al şcolilor pentru că, în momentul în care faci pregătire cu copilul de la clasă, nu e în regulă deloc. Toate măsurile pe care le luăm şi încurajările pe care le facem sunt ca să îl ajute pe copil să nu îl timoreze, sau să-l determine să cheltuie în plus”, spune Florina Stoian.

În art. 7 din Codul de Etică redactat de Ministerul Educaţiei, la puctul 4 privind „Interzicerea oricăror activităţi care generează corupţie” sunt menţionate următoarele: fraudarea examenelor de orice tip contra bani, obiecte, servicii etc; solicitarea de către personalul didactic a unor sume de bani sau cadouri în vederea obţinerii de către elevi a unor rezultate şcolare incorecte; traficul de influenţă şi favoritismul în procesul de evaluare; colectarea de fonduri de la elevi sau de la părinţii acestora pentru cadouri sau pentru protocolul destinat cadrelor didactice antrenate în organizarea şi desfăşurarea unor activităţi de evaluare (examene şi evaluări naţionale, olimpiade, alte concursuri şcolare etc.); interzicerea meditaţiilor cu proprii elevi, contra unor avantaje materiale.

Mai practic fără chitanţă

Chestiunea meditaţiilor trebuie privită, potrivit avocatnet.ro, printr-o dublă perspectivă: “pe de-o parte, din unghiul legislaţiei care reglementează activitatea cadrelor didactice, iar pe de altă parte din perspectiva legislaţiei fiscale. Profesorii care fac meditaţii cu copiii realizează totuşi venituri suplimentare faţă de cele salariale, iar legea fiscală impune ca aceste venituri să fie impozitate”. Deşi sumele de plătit ca impozit pentru banii încasaţi din meditaţii sunt destul de mici, cel puţin comparativ cu cele încasate de meditatori de la elevi, numărul profesorilor care se înregistrează ca şi meditatori este extrem de mic în fiecare an. şi asta în condiţiile în care numărul dascălilor care îşi completează astfel veniturile este tot mai mare.

La nivelul judeţului Buzău există aproximativ 6.000 de cadre didactice. Potrivit Agenţiei Judeţene de Administrare Fiscală Buzău, în baza de date a instituţiei figurează, la acest moment, 13 contribuabili – o persoană juridică şi 12 persoane fi­zice autorizate – care şi-au declarat veniturile provenite din meditaţii. Cu alte cuvinte, un număr foarte mic de dascăli şi-au asumat obligaţiile fiscale şi au plătit impozit statului. Este, de altfel, un lucru ce ne-a fost recunoscut şi de către părinţii pe care i-am întrebat.

Rep: Aţi primit vreo chitanţă în momentul în care aţi plătit contravaloarea şedinţei de meditaţii?

Răsp: Nu, nu se dădea chitanţă. Era aşa … 

Laurenţiu: Nu, nimic. Dar ştiţi că aşa se practică, la negru. De aia au profesorii atâţia bani…

Luminiţa: Nu, clar nu.

Rep: Ştiţi că totuşi este un risc?

Luminiţa: Să fie sănătoşi, treaba lor. Chestia asta se practică de zeci de ani, nu i-a întrebat nimeni, niciodată. Nu cred că şi-a pus vreun profesor vreodată problema că o să vină Fiscul să-l tragă de mână.

Rep: Sunt unii care şi-au făcut societate/ societăţi pentru aşa ceva.

Luminiţa: Bravo lor. În acest condiţii, fraţilor, staţi acasă, nu mai mergeţi la şcoală.  

Potrivit datelor ce ne-au fost oferite de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Buzău, nivelul veniturilor declarate de aceşti contribuabili pentru anul 2016 a fost de 22.192 de lei, în timp ce venitul estimat a se realiza pentru 2017 a fost de 24.761 de lei. Aici trebuie ţinut cont că termenul de depunere a declaraţiilor fiscale realizate în 2017 este data de 25 mai 2018.

Pentru a putea susţine meditaţii în afara orelor de curs, profesorii trebuie să se înregistreze ca persoană fizică autorizată, procedură pe care foarte puţini dintre aceştia o îndeplinesc, aşa după cum s-a putut observa din datele ce ne-au fost oferite de AJFP Buzău.

Cea mai practică soluţie pentru meditatori ar fi înfiinţarea unei persoane fizice autorizate (PFA) cu acest obiect de activitate, dar se poate opta şi pentru înfiinţarea unei întreprinderi individuale, întrucât obligaţiile declarative sunt similare. Pentru aceasta, profesorul meditator trebuie să se înregistreze şi să se autorizeze la Oficiul Naţional pentru Registrul Comerţului. De la 1 februarie 2017, taxele percepute de Registru pentru înfiinţarea acestor entităţi au fost eliminate şi prin urmare, înregistrarea este gratuită.

Mai exact, dascălul care doreşte să-şi înfiinţeze un PFA, trebuie să depună cererea de înregistrare, alături de dosarul pentru constituirea PFA-ului, la oficiul registrului comerţului în raza căruia îşi stabileşte sediul profesional – care, de cele mai multe ori, este chiar adresa unde locuieşte profesorul. În mare, dosarul trebuie să conţină actul de identitate, dovada titlului cu care se foloseşte sediul profesional, specimenul de semnătură, precum şi documente care atestă pregătirea profesională.

În urma acestei autorizări, meditatorul intră oficial în rândul contribuabililor care plătesc impozit pentru activităţile independente. Impozitul pe care meditatorul trebuie să-l plătească este stabilit prin raportare la venitul net anual şi se determină fie pe baza normelor de venit, fie în sistem real, pe baza datelor din contabilitate.

Se pune însă întrebarea: de ce se ajunge la situaţia ca un elev să aibă nevoie de o pregătire suplimentară? Răspunsurile ar fi:
1. Vrea să participe la olimpiade, concursuri sau chiar să frecventeze în viitor o facultate de profil şi îşi doreşte o pregătire suplimentară peste nivelul clasei;
2. Nu face faţă şcolii româneşti, dacă luăm în calcul programa extrem de încărcată, numărul parcă inepuizabil de teme.
Şi totuşi, elevii care merg la meditaţii nu mai au plăcerea de a învăţa individual. Adică ei se rezumă la a învăţa doar ceea ce le dă profesorul de la clasă sau de la meditaţie. Şi dacă la meditaţie se fac şi exerciţii asemănatoare cu cele date la examene, deja elevii nu mai au niciun interes să se documenteze din alte surse, să caute informaţii în plus, să lucreze singuri mai multe tipuri de exerciţii. Desigur că acest lucru nu se aplică tuturor categoriilor de elevi, din contră există şi elevi care preferă să studieze individual, fără să apeleze la meditaţii. Pe de altă parte, pentru cei ce vor reuşi acest lucru, satisfacţia unei reuşite va fi mult mai mare.

2 COMENTARII

  1. Mi separe normal, să nu plătească impozit, din următoarele motive:
    – au cele mai mici salarii din sistemul bugetar;
    – cei care au furat zeci de miliarde de euro din bugetul acestei țări au plătit în vreun fel pt faptele lor ( penal și financiar)
    – ce să fac eu ca părinte dacă au profesori slabi la clasă care nu-și dau interesul, iar 90% sunt angajați doar prin relații

  2. Vorba unei mămici de la FISC … dacă îi obligăm să plătească impozite la veniturile din meditații, tarifele vor crește iar cei care cheltuiesc mai mult, în final, sunt tot părinții!
    Soluția rezonabilă pentru a forța contribuabilul să fie cât de cât corect este varianta deductibilităților, adică cheltuielile cu educația să se deducă din impozitul datorat, așa-zisa impozitare pe gospodărie. Atunci părintele nu mai plătește meditații decât dacă primește chitanță, sumele cheltuite cu educația copilului fiind scăzute din impozitul ce-l datorează statului. Ca-n Germania. Credeți că nemții sunt deștepți de bubuie de-și cumpără la câțiva ani mașini noi? Nu. Statul german impozitează autovehiculele în funcție de vârsta autovehiculului. Cu cât crește vârsta autovehiculului cu atât crește și impozitul iar după un număr redus de ani neamțul constată că este mai avantajat să achiziționeze un automobil nou decât să-l păstreze pe cel pe care îl are. Statul german nu te obligă cu nimic. Dacă vrei să-ți păstrezi mașina veche atunci plătești mai mult.
    Cam așa ar trebui gândită filosofia impozitării. Dar când s-a pus în discuție impozitarea pe gospodărie au sărit de cur în sus toți evazioniștii! Că e lege nașpa, propusă de ciumele pesediste, imposibil de pus în practică … ce mai, blasfemie!
    Revenind la subiect, ce mi se par extrem de grave sunt meditațiile cu copiii de la clasă. Nu cred să reziste vreun profesor la tentația de a înjgheba o afacere subevaluând elevul, pentru ca acesta să fie forțat să apeleze la pregătire individuală cu profesorul de la clasă!

LĂSAȚI UN MESAJ

Scrieți comentariul dvs.
Introduceți numele dvs.