O fantomă bântuie prin România – fantoma Securităţii. Nu e însă vorba despre cea pe care o ştim din cărţile de istorie sau din dezvăluirile presei. Ci des­pre o nouă „Securitate“. Cea creată, pentru imaginarul colectiv, de diversioniştii zilei.

În viziunea lor, „Securitatea“ e reprezentată astăzi de „Binomul SRI-DNA“. O entitate care, chipurile, face „dosare politice“, închide „oameni nevinovaţi“, ba chiar îi „torturează fizic şi psihic“ mai ceva ca pe vremea „terorii staliniste“.

Teza nu e nouă. Prindea contur în urmă cu 13 ani, la începutul lui 2005, imediat după ce procurorii anticorupţie au început să lucreze la primele dosare grele, în frunte cu ale fostului premier şi candidat prezidenţial Adrian Năstase. Cazul său părea limpede – o avere clădită prin mită şi o campanie electorală finanţată cu bani negri. Probele în baza cărora a fost ulterior condamnat erau copleşitoare – do­cu­mente, înregistrări, mărturii, tot tacâmul. Ceea ce n-a împiedi­cat-o însă pe cunoscuta realizatoare a „Memorialului durerii“să-l compare, mai târziu, cu martirul Iuliu Maniu! Năstase a fost primul inculpat care s-a plâns că este victima unui „abuz“. Aşa s-a născut ideea noii „Securităţi“.

Între timp, conceptul a fost preluat şi dezvoltat de propagandiştii de la curtea lui Voiculescu, intrat el însuşi în malaxorul justiţiei. Pe măsură ce numărul celor anchetaţi a crescut, a luat amploare şi s-a transformat într-un adevărat scenariu de film. Aşa au apărut episoade şi expresii gen „Statul paralel“, „Protocoalele secrete“, „Sufrageria lui Oprea“, „Petrecerile de la K2 şi T14“ sau, mai recent, „Acoperiţii din presă“ etc.

Unele poveşti se bazează pe detalii reale, dar fără nicio relevanţă, altele sunt exagerate sau, pur şi simplu, false. Miza celor care le lansează nu e să îndrepte vreo nedreptate, căci nu se poate face asta decât într-un tribunal, nu pe sticla televizoarelor, în paginile ziarelor sau în largul internetului. Scopul lor e altul. Şi anume, să abată atenţia opiniei publice de la campania concertată a politicienilor, afaceriştilor şi jurnaliştilor certaţi cu legea, care vizează îngenuncherea justiţiei. Iar formele acestui război hibrid sunt multe: de la intimidarea magistraţilor şi până la decredibilizarea presei şi de la modificarea legislaţiei până la instaurarea sentimentului că în România se dau sentinţe strâmbe la ordinul unor forţe oculte.

Culmea nu e că printre diversioniştii care propovăduiesc această teorie se află zeloşii susţinători de altădată ai lui Maior, Coldea & co, şi nici că ei înşişi au fost acuzaţi – chiar de foşti şefi ai serviciilor – că au fost racolaţi după ’90. Ci că unii nu se sfiesc să-şi declare, totodată, neţărmurita admiraţie pentru răposatul Iulian Vlad, ultimul şef al adevăratei Securităţi, condamnat pentru crimele poliţiei politice comuniste. Prin ei, fantoma lui e mai vie decât oricând!

Text preluat din „Newsweek România

DISTRIBUIȚI
loading...

2 COMENTARII

  1. Diversiune și reglări de conturi între diferitele grupuri de interese .Entropie , ca la chimie!

  2. Cum și Cioloș este nepotul fantomei „Vulpii” și a umbriei lui Mircea la Cozia!?
    Aici întâlnim aceeași tactică marinărească de a atribui adversarului propriile defecte. Oricum, nu mai contează. În România nu mai hotărăsc românii ci proprietariul de drept, cel ce deține majoritatea capitalului. Restul este … diversiune perpetuă!

Comments are closed.