Spuneam, nu de mult, tot în spaţiul rezervat acestei rubrici, că menţinerea Vioricăi Dăncilă în funcţia de premier reprezintă un atentat la siguranţa naţională; făceam respectivele afirmaţii după şirul de gafe impardonabilă pe care primul-ministru le-a făcut pe parcursul unor vizite în Balcani, gafe care au pus statul român în posturi cel puţin stânjenitoare.

Chiar cu riscul de a fi bănuit că am idei puţine, dar fixe, vin acum şi afirm, cu aceeaşi tărie, că menţinerea lui Liviu Dragnea în poziţia de preşedinte al Camerei Deputaţilor, poziţie care îl face al treilea om din stat, reprezintă un atentat la siguranţa naţională. Nu mă interesează ce fac social-democraţii cu el în interiorul partidului; îl pot păstra ca preşedinte, îl pot închide în cutia cu maimuţe sau în cea cu cadavre politice, îi pot face chip cioplit tocmai bun de închinat la el sau îi pot ridica statuie. Dar în Kiseleff, nu în Casa Poporului, nu în Palatul Victoria şi nici la Cotroceni.

Partea proastă este, la fel ca şi în cazul minunilor debitate de Viorica Dăncilă, că noi, românii, reacţionăm făcând ceea ce ştim mai bine: miştouri. Este de-a dreptul revoltător ca o televiziune să organizeze dezbateri de cel puţin o oră pentru a face mişto de tembelismul premierului şi, în acest scop, să capaciteze diverse somităţi din varii domenii. Însă strigător la cer este faptul că, după aproape o zi de la spectacolul oferit de Liviu Dragnea cu ocazia interviului difuzat de televiziunea lui Voiculescu, spaţiul public este invadat aproape exclusiv de miştouri. Iar luările de poziţie serioase, aplicate, le poţi număra pe degetele unei singure mâini.

Nu aceasta este atitudinea normală în momentul în care al treilea om din stat aruncă în spaţiul public o informaţie de genul „celor patru asasini tocmiţi de un personaj influent în lume”. Nici când acelaşi individ repetă la nesfârşit că oamenii care cer o guvernare fără penali, fără imbecili şi fără şmecheri politici sunt finanţaţi de multinaţionale. Sau când atacă serviciile secrete româneşti cu alura unui individ doct, care ştie ce vorbeşte. Sau afirmă cu nonşalanţă că trăim într-un stat parţial mafiot, în condiţiile în care Legislativul şi Executivul le controlează el însuşi.

Aici nu mai este loc de mişto. Din păcate, în acest moment, nimeni nu are prea mari aşteptări de la opoziţia politică, lovită de căldură mai ceva decât o leucă aplicată cu precizie în moalele capului. Nici de la o schimbare din interiorul Partidului Social Democrat. Şi nici de la vreo sclipire de inteligenţă din partea decrepitului de Tăriceanu. Şi atunci?

Bineînţeles, nouă ne este mult mai la îndemână să răspundem la această întrebare tot cu un mişto, chiar clasic fiind: „Din această dilemă nu putem ieşi! Am zis!”. Eu aş răspunde, însă, tot cu o întrebare, adresată tuturor celor cărora capul nu le foloseşte doar pentru a nu le ploua în gât: Oare?

DISTRIBUIȚI
loading...

1 COMENTARIU

  1. Toată presa a mușcat din momeala pescarului teleormănean. Evident că povestea tentativei de asasinat este din registrul pescăresc, unicul scop fiind schimbarea agendei zilei.

Comments are closed.