Premierul anunță o remaniere, deși, dacă este să stăm strâmb și să judecăm drept, ar trebui să înceapă cu propria persoană. Mai ales acum, după ce a primit jucăria numită pre­ședinția partidului, se poate ocupa, după pofta inimii, să îngroape PSD, fără a mai îngropa, pe lângă, întreaga țară.

Nu pot însă să nu-l apreciez pe cel care i-a băgat în cap că din lista remanierii este musai să nu lipsească deținătoarea protofoliului Educației care, cu fiecare mandat de ministru, mai bate câte un cui în cosciugul sistemului de învățământ. Și ce este mai trist este faptul că nimeni nu se încumetă să și îngroape cosciugul.

Dar să revenim la Abramburica. În cazul ei nu este de ajuns să fie remaniată, ci trebuie inventată o ­res­tricție care să nu-i mai permită să calce vreodată pe treptele ministerului. Să nu mai poată face vreodată mișto de viitorul acestei țări. Să rămână în galeria cu monștri – alături de Ion Iliescu, Adrian Năstase și Liviu Dragnea – ale căror acțiuni sau inacțiuni au condus către starea în care ne aflăm acum. Și pe care nu o vom putea repara mulți ani de acum încolo.

Căci nu este posibil ca degradarea sistemului de învățământ din România să ajungă până într-acolo încât să asistăm la strângerea de semnături pe petiții care cer acordarea din oficiu a 20 de puncte la Bacalaureat pe motiv că subiectele au fost prea grele. Să vedem că școlile din întreaga Românie gem de cadre didactice absolvente de păcănăle sau de universități din Sascut ori din Pașcani. Să aflăm că elevilor li s-a dat un asemenea nas încât târăsc în sala de judecată un întreg corp profesoral care a votat o sancțiune administrativă; aceasta fiind varianta soft, căci exista și posiblitatea să-i bată pe rând pe toți profesorii sau să dea foc la cancelarie în pauza mare. Să vedem că industriașilor români – de mai mare sau de mai mică anvergură – le arde buza să găsească meseriași bine instruiți, pe care sistemul de învă­țământ nu este capabil să îi ofere, grație măsurilor dintr-un mandat anterior al aceleiași Abramburica. Ori, mai nou, să aflăm că unui tembel din ministerul girat de actualul deținător al portofoliului Educației i-a trăznit prin cap ideea că elevii chiulangii ar putea fi plătiți dacă nu mai fac absențe; un fel de „ca să nu mai rămâie repetent și anul acesta”, dar pe banii noștri, nu doar pe cei ai mamițicăi, ai lui mam’mare și ai lui tanti Mița.

Cum spuneam, cinste celui care i-a băgat în cap premierului că Abramburica trebuie să plece de la ­Edu­cație; acum trebuie să ne rugăm să nu fie pus în loc vreun Genunche, Pamblică ori ceva mai rău. Credeți că nu există ceva mai rău? Vă spun eu că există: coana Veorica.

DISTRIBUIȚI
loading...

3 COMENTARII

  1. Domnule Cuza V . Cred ca nu stiti despre concurenta la Colegiul B.P.Hasdeu, Eminescu – nu au fost niciodata 18, resp 16 candidati pe un loc. Si daca ar fi fost asa ceilalti 18-1; 17-1 unde au continuat studiile?. Nu uitati ca acei „profesionisti ” comunisti primeu „pretioase” indicatii de la Tovarasul.
    Domnul C.Bostan le stie pe toate! Sa o propuna pe Doamna General de la I.S.J Buzau mai sus dupa principiul : cine nu mai este bun de profesor la catedra devine director, cine nu mai este bun de director devine inspector, cand nu mai este bun de inspector este luat in minister.

  2. Corectă analiză ! Când am vrut să acced la cursurile Colegiului național B.P. Hașdeu eram 18 inși pe loc … La Eminescu – 16 ! Cât erau comuniștii de ” comuniști ” , dar parcă lăsau învățământul și educația pe mâna unor profesioniști adevărați… Să nu uităm că unul din marii miniștri a fost o personalitate de talia lui Mircea Malița… Mi-e rușine să văd lista ” miniștrilor ” de resort din ultimii 30 de ani din România !

Comments are closed.