Despre ,,Intelligence Services”! Secrete, dar să știm și noi…

Una dintre cele mai frecvente greșeli de exprimare este aceea din exemplul “am servit masa”. De obicei, se vine și cu completări de genul “la restaurant, ne-am simțit bine” etc.  Cum naiba să te lauzi că ai ieșit la un local și te-ai relaxat, când tu i-ai servit pe alții care stăteau la masă! Pentru că asta înseamnă exact, în acest context, a servi!. Ți-ai pus șorțul de chelner, altfel onorabil, și ai dus tăvile cu mâncare și băuturi. Este una dintre expresiile intrate în uz, încetățenite, din categoria celor numite de lingvistului George Pruteanu “sclifoseală țopească”. Confuzia, oarecum cu efect hilar, devine însă gravă când vine vorba despre instituții care ar trebui să se afle în serviciul cetățeanului, adică să-l servească ele pe el, să-i fie “slugi” oneste, nu viceversa…

“Par egzamplu”, iată ce zice pe site-ul Serviciului Român de Informații, prin­tre altele, despre misiunea acestei instituții: ,,Protejarea valorilor democratice ale României, a siguranței cetățenilor, a securității economice și a secretelor de stat”. Am subliniat doar ceea ce ne interesează aici – siguranța cetățeanului, adică asigurarea drepturilor și ­li­bertăților fundamentale, dintre care dreptul la viață este cel suprem. De ce să nu apelezi atunci la SRI când ­exi­stă suspiciuni de răpire, sechestrare și trafic de persoane, ca și în cazul Luizei, presupusa primă victimă a lui Dincă – Popicu, fiindcă de la acel moment, cel puțin, se putea descoperi și stopa activitatea criminală a ceea ce acum numim monstrul din Caracal?! La tehnica din dotarea, altfel generoasă și performantă, a unui serviciu care trebuie să fie în slujba cetățenului, dar și la rețeaua sa de informatori, numiți diplomatic, să nu supere urechile sensibile – “surse secrete umane”! Mai de-a dreptul – agenți, informatori, pentru că, o recunoaște orice agenție de Intelligence, suportul tehnologic este vax fără omul din teren, de la “talpă”! Desigur totul făcut în spiritul legii și sub controlul comisiei parlamentare de resort. Iar supravegherea clanurilor interlope este ­re­levantă pentru siguranța cetățeanului, dar și din motive economice și ale statului de drept!

Nu apelezi la grupări rivale și le faci jocul, cum se întâmplă în mai fiecare județ, tu, Poliție sau Parchet! Ai un protocol de colaborare cu SRI, acolo te adresezi pentru informații, localizări, expertize ale telefoanelor și calculatoarelor, cu mandat de la judecător, of course… în loc de toate acestea, pentru că i-au găsit Dragnea și acoliții o pată pe gulerul cămășii, au aruncat tot dulapul cu haine al SRI la second-hand, i-au scos profesioniștii pe tușă, sunt și din ăștia pe acolo, și cui folosește? Cetățeanului, cum se vede, în niciun caz, pompezi bani publici – salarii enorme, privilegii incredibile, facilități –  într-o instituție pe care o blamezi și pe care o reduci la făcut revista presei la cafea și întocmit rapoarte ce zac prin sertare…

Deschid o paranteză: în primii ani de după revoluție, șeful Procuraturii de pe lângă Tribunalul Buzău avea o relație bună cu ziariștii, ca mai toți șefii de instituții bugetare, ne primea în biroul său și vorbeam despre câte un dosar care ne interesa. Uneori discuția aluneca spre mișcările de pe scena politică locală, în fierbere, omul simțea că deja postul lui depindea de cine vine la putere, ceea ce a devenit un mijloc de control și influență fățișă pe parcursul tranziției noastre fără de capăt, spre statul de drept, dar care tare e strâmb, parodiat. Când ajungeam la impresii amicale despre ce se întâmpla prin jurul nostru, șeful procurorilor se apleca spre aparatul de radio de lângă birou și îl pornea la un volum suficient de puternic să acopere fondul discuției. Nu spunea nimic, dar știam amândoi de ce o face, îi intrase în reflex din vremea când Securitatea avea microfoane plasate în mai fiecare punct-cheie și asculta pe oricine poftea mușchii ei! S-au dus vremile acelea, din fericire, dar nici nu poți să scoți din joc SRI, mai ales când este vorba despre ­si­guranța cetățeanului. Altfel, din “slugile” care ar trebui să ne fie, plătim degeaba un aparat supradimensionat, doar fiindcă Puterea actuală s-a temut de el că a devenit prea puternic și face jocuri electorale, ceea ce, prin poziția geopolitică a țării, oricum le face!…

Revin la Serviciile ­Pu­blice, cu precizarea că din aceeași zonă, mai mult sau mai puțin de “Intelligence”, fac parte și Serviciul de Telecomunicații Speciale, cu ­si­nistrul “112”, și Direcția Generală de Protecție Internă, urmașa blamatei  „Doi și-un sfert”, și chiar Poliția, Jandarmeria și alte servicii pe care nu are rost să le înșirăm aici, dar care toate, așa cum le spune numele, și cum am dat exemplul cu ăla la restaurant, ar urma să fie ele în ­sluj­ba cetățeanului, nu invers.

Nu mai intru în culisele anchetei, s-a cam exagerat în media și online, dar un lucru nu-mi dă pace din start – când fetița aceea neajutorată, luată la rost de un indolent, plătit și din banii alor ei, care nu și-au permis să o ducă ei personal cu mașina la școală, cum ar fi vrut madam ­mi­nistru zăpăcită în idei, când eroina Alexandra a precizat clar că s-a urcat într-o mașină de ocazie, cum să nu iei la întrebări taximetriștii clandestini, obligatoriu monitorizați, filmați, fișați, informatori notorii oriunde în lume? Se știau între ei, sigur unu îl dădea în primire pe Popicu, aspect valabil și dacă li se arătau inițial pozele din dosarul Luizei, era suficient! Făceai legătura, o echipă pleca la farmaciile din triangulare, câte să fi fost, copila avea poate o șansă, nu se izbea de zidul unuia care spune că face ture de 24 de ore… (alo, cum e posibil așa ceva, s-a sesizat cineva de la Protecția Muncii?)

Nu știu, poate greșesc, e o simplă opinie de cetățean și jurnalist. Dar nu trebuia să se piardă un suflet nevinovat, expus acum la speculații impardonabile, pentru a se devoala cât de politizate, deprofesionalizate, incompetente, corupte, abulice au devenit “slugile” plătite ne­simțit din bugetul agonisit și din buzunarele noastre. Și dacă fetița Alexandra nu avea, întâmplător un unchi cu pile, destul de oportunist, din păcate, nu se puneau lucrurile în mișcare nici acum, altfel destul de greoi și grotesc. Au apărut chesti­uni, scoase la iveală ca gunoaiele după inundații, care trebuie musai puse pe masa Consiliului Suprem de Apărare a Țării și dezbătute de urgență în sesiune parlamentară extraordinară, și nu de genul înăspririi pedepselor, cum se bagă în seamă premierul-slugă, fără ghilimele. Legea mai aspră are îndeobște efect invers, doar în diactaturi a funcționat temporar, e nevoie de reforme de substanță, în ceea ce am numit aici Servicii Publice, la care aș adăuga și clasa politică. Și tocmai acum și-a găsit și Iohannis să plece în vacanță și să se etaleze în selfiuri zâmbărețe?

P.S.: Acesta este un pamflet și trebuie tratat ca atare!