Despre artă, gramatică şi marinărie în Chirurgie

În caruselul publicitar în care ne desfăşurăm existenţele suntem asaltaţi până la exasperare de familia Superlativ. Cei doi membri, domnul „Celmai” şi doamna „Ceamai”, ne înţeapă zilnic existenţele pe net, tv şi radio.

Ţintele pe care le cauţi în viaţă par nişte biete cercuri de carton pe lângă poleiala triumfalistă a Celei mai bune maşini, Celei mai frumoase case şi, vai nouă, Celei mai frumoase femei (războiul Troiei nu ne-a învăţat nimic). Precondiţionaţi astfel, ieşim în întâlnirile cu oamenii construind un Arc Triumfalist al Aşteptării.

În momentul (singuratic pentru fiecare!) al primirii unui diagnostic ne dorim să fim trataţi, în mod evident, de Cel mai Bun Doctor. Cutre­murului interior declanşat de boală i se adaugă şi valul de tsunami alimentat de rude, cunoştinţe… sau necunoscuţi: „Cel mai bine te operează doctorul X…”. „Aiurea, doctorul Y e Cel mai bun, l-a operat pe vecinul acum 5 ani şi încă trăieşte”.

Google-ul are părerea lui autorizată şi personală când abordează problema. Cine nu crede este la un click distanţă de forumuri precum „cel mai bun urolog”, „cel mai bun hematolog” şi, evident, „cel mai bun doctor în silicoane”.

Nu e nimic rău în a căuta pe cel mai bun doctor, cu condiţia de a te opri când ai găsit unul foarte bun. Din trei motive.

GRAMATICAL: „Cel mai bun” este grad de comparaţie superlativ relativ. “Foarte bun” este grad de comparaţie superlativ absolut.

MARINĂRESC: Deşi scruta de luni întregi linia orizontului după o Indie iluzorie, Columb s-a oprit când a ajuns în Lumea Nouă.

ARTISTIC (?): Dacă s-ar organiza o Gală Oscar a Chirurgilor (nu vorbesc de alte specialităţi), comentariile şi rivalităţile de după premiile Academiei Americane de Film ar părea poveşti de grădiniţă pe lângă scenariile de Armageddon colegial.

Costin DUȚU este doctor în Medicină, medic primar Chirurgie generală la Spitalul Militar Central