Deranj mare printre ­re­voluţionarii Asociaţiei Club 22 Buzău, după ce numele unuia dintre membrii săi, profesorul Ion Ghiţă, a apărut pe lista celor peste 200 de cetăţeni colaboratori ai Securităţii care se ocupau de urmărirea emigraţiei româneşti. Aceasta cu atât mai mult cu cât, în anul 2008, acesta prezentase un document emis de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii care atesta că nu ar fi colaborat cu poliţia politică de dinainte de 1989.

Surse din interiorul asociaţiei spun că profesorul Ghiţă va fi exclus din această structură şi i se vor retrage toate beneficile de care se bucură în calitate de revoluţionar, bineînţeles după ce i se va permite să facă uz de toate căile legale, respectiv o nouă cerere de constatare către CNSAS şi, eventual, contestarea acesteia în instanţă. Excluderea lui Ghiţă din asociaţie revoluţio­­narilor buzoieni ar fi a treia pe motiv de colaborare cu Securitatea, după a lui Mihai Moise, zis „Nae Boşorogul”, şi a lui Longinos Savu.

Reamintim că istoricul Mădălin Hodor a publicat, joi, în „Revista 22”, o listă a colaboratorilor Departamentului Securităţii Statului (DSS) care se ocupa de urmărirea emigraţiei româneşti, înainte de ‘89. În documentul care provine din arhiva Consiliului Naţional pentru Studirea Arhivelor Securităţii, pe lângă câteva nume celebre, precum noul preşedinte al Academiei Române, Ioan Aurel Pop, jurnaliştii Cornel Nistorescu şi Darie Novăceanu, istoricul Dan Berindei, filologul Ştefan Cazimir, apar şi numele a trei buzoieni, plus un cetăţean de onoare al municipiului Buzău: Dorel Neagu Iacobescu, fratele geamăn al celebrei actriţe Aimée Iacobescu, Ion Ghiţă, fost profesor la Şcoala nr. 5 din Buzău, comentator sportiv, Marieta Udroiu, inginer la Institutul Naţional de Motoare Termice, şi Adrian Vasilescu, cetăţean de onoare al munici­piului Buzău din anul 2013, consilier al guvernatorului BNR Mugur Isărescu.

Potrivit istoricului Mădălin Hodor, de urmărirea românilor aflaţi în străinătate se ocupa, înainte de Revoluţie, aşa numita „Brigadă  Antiemigraţie”. În 1985, această unitate a Spionajului a primit ordin de la şeful Centrului de Informaţii Externe să-şi actualizeze situaţia surselor aflate în legătură şi să transmită datele lor complete. Drept urmare, la 13 mai 1985, UM 0225, unitatea care se ocupa de urmărirea ­emi­graţiei româneşti, a întocmit un tabel conţinând numele colaboratorilor pe care îi avea în legătură la acea dată, tabel pe care l-a înaintat, conform ordinului, către UM 0503. Aşa-numita „Brigadă Antiemigraţie” se ocupa cu „contracararea acţiunilor ostile RSR (Republicii Socialiste România, n.r.) desfăşurate de centrele de propagandă din străinătate”.

Despre UM 0225 din cadrul fostului Departament al Securităţii Statului se ştiu foarte puţine. Nu s-a scris mai nimic în toţi aceşti ani şi nu fără motiv pentru că sub enigmaticul indicativ s-a ascuns, înainte de 1989, una dintre cele mai nocive unităţi ale spionajului comunist. Spun „spionaj” pentru că în conformitate cu organigrama Securităţii unitatea făcea parte din Centrul de Informaţii Externe (CIE sau UM 0544). Nu ar trebui totuşi să vă lăsaţi păcăliţi de titulatura simandicoasă (în cazul în care vă număraţi printre cei care cred că spionajul ceauşist era altceva faţă de securitatea internă) căci atribuţiile ei de serviciu nu aveau deloc legătură cu spionajul. Aveau în schimb legătură cu poliţia politică. În ceea ce priveşte natura activităţii desfăşurate de ofiţerii care lucrau acolo, singura deosebire faţă de ceea ce făceau colegii lor de la direcţiile interne consta în faptul că „ţintele” nu erau românii din „marele penitenciar RSR”, ci aceia care reuşiseră să fugă din el. Emigranţii. Cei care îl „necăjeau” pe Ceauşescu, cu precădere în anii 80’, „defăimând realizările patriei noastre socialiste” (ca să folosesc o sintagmă clasică readusă, iată, astăzi, din nou la modă). Tocmai de aceea unitatea era cunoscută sub titulatura „Brigada Emigraţie” sau chiar şi mai explicit „Brigada Antiemigraţie”. Cu accentul pe „anti”.
Deşi a căpătat indicativul 0225 în 1978 (indicativ sub care a funcţionat până în 1989) unitatea şi „linia ei de preocupare” nu erau deloc noi. Emigraţia română a fost obsesia constantă a regimului comunist încă de la instaurarea lui, motiv pentru care unităţile Securităţii care se ocupau de anihilarea ei au fost tot timpul considerate partea cea mai importantă a instituţiei. Fuga lui Pacepa din 1978 a determinat necesitatea reorganizării întregului „spionaj” comunist şi astfel din fosta Brigadă „F” (V3) a DIE (Direcţia de Informaţii Externe) au fost desprinse sectoarele 1-3,  care au constituit nucleul noii unităţi. Ea va figura în organigrama CIE sub numele de „Secţia a IV-a Emigraţie”. Conform notei interne nr. 00425/28.04.1980, ca urmare a „orientărilor” primite de la Nicolae Ceauşescu, unitatea s-a aflat de la data respectivă sub coordonarea directă a celebrului Nicolae Pleşiţă (general-locotenent, adjunct al ministrului de interne şi şef al CIE), o dovadă a importanţei acordate „preocupărilor” ei. Care au fost „faptele de arme” ale lui Nicolae Pleşiţă de-a lungul carierei sale în fruntea CIE nu cred că mai trebuie să amintesc. Atentate cu bombă, bătăi administrate dizidenţilor prin intermediul unor grupărilor mafiote şi ameninţări cu moartea la adresa celor care îl criticau din străinătate pe Ceauşescu. Deşi nu era implicată direct în executarea acestor acte de terorism internaţional, UM 0225 şi agenţii ei au jucat un rol foarte important. Informaţiile obţinute de colaboratorii unităţii în timpul misiunilor din exterior (schiţe ale caselor unde erau invitaţi cu inima deschisă, rutina zilnică a „prietenilor”, planurile de viitor ale acestora, starea psihică, informaţii despre membrii familiei etc) au fost exploatate din plin în conceperea planurilor de anihilare a „emigranţiei ostile”. (Mădălin Hodor, “Revista 22”)

DISTRIBUIȚI
loading...

4 COMENTARII

  1. Domnului ,,viespea buzoiană,,:nu au existat ,,excroci,, cum susții ci ,,escroci,,!Dumneata ești un mare iubitor de presă,văd că ne povestești cum personaje ,,fără nume,,dar cu funcții au distrus o țară!Ce te reține să-ți numele și să dai numele ,,excrocilor,,?În dex nu există ,,excroci,, probabil nici în realitate!

  2. Facand o simpla analiza „la rece” a evenimentelor din decembrie 1989 si a celor ulterioare,precum si a democratiei originale ce „isi face de cap” de 28 de ani incoace,in mod indubitabil poate fi trasa o singura concluzie :in Romania NU A AVUT LOC NICI O REVOLUTIE,ci a fost vorba doar de o dezordine sociala haotica si dirijata de anumite structuri si personaje ce si-au facut din plin simtita prezenta nefasta in viata politica si sociala de atunci incoace.Sa ii amintim pe toti ticalosii si criminalii,slugile si parvenitii,tradatorii si vanzatorii de tara,demolatorii de tara si natiune,profitorii si excrocii ce au devalizat tara si munca a generatii intregi de oameni,este o pierdere de timp si o inutilitate,fiindca ii cunoastem cu totii.Acesti profitori numiti „revolutionari” au fost doar niste ticalosi odiosi,niste criminali fra simbrie,niste animale degenerate,care trebuie sa raspunda pentru faradelegile lor si nu sa fie onorati si imbuibati cu tot felul de privilegii nemeritate.Din pacate,in fruntea acestor ticalosi ,au fost tot niste ticalosi din fosta nomenclatura comunista,din structurile de Securitate,Militie si justitie si slugi ticaloase ca acest turnator mizerabil si scarbos,Ion Ghita „mare comentator si profesor”.Un degenerat ,un pervers sexual,un betiv ordinar,o lichea de cea mai joasa speta.Cu asemenea „pedegree” nu i-a fost greu Securitatii sa il foloseasca ca si sluga josnica .Acum,ca s-a creat bresa pentru tragerea la raspundere si judecarea ticalosilor si a ticalosiilor,este obligatoriu sa fie trasi la raspundere si ticalosii numiti „revolutionari” pentru crimele lor si pentru uriasa inselatorie in dobandirea „certificatelor de revolutionari”. DREPTATE,ochii plansi cer sa te vada!

  3. Dacă tot veni vorba, din relatările celor care au supraviețuit fronturilor, reise că nici pomeneală de eroim, lucrurile erau clare: dacă înaitai aveai șanse să supraviețuiești dar dacă te întorceai, cu certitudine luai un glonț în cap de la ofițerul român ce comanda atacul! Practic, singura opțiune era înainte, iar dacă balanța se înclina în defavoarea ta nu-ți mai rămânea decât speranța că adversarul tău dă dovadă de umanitarism și vei fi luat prizonier. Și asta, dacă nu cădeai din lac în puț și nimereai într-un lagăr de exterminare ori prin Polonia ori prin Siberia. Cu precizarea că din Siberia s-au mai întors, din Polonia „nein”, sau „ghinion”, cum ar zice neamțul ținător de mână dreaptă flexată!

  4. Mare comedie si cu acesti „revolutionari”. Am avut un vecin, care nu prea avea servici. Se ocupa mai mult cu jocul de table pe bani. Astfel, Decembrie 89 l-a prins in interiorul Palatului Comunal (Primaria) jucand table cu paznicul de noapte. Lucrurile s-au percipitat rapid la Buzau si nu a mai putut pleca. Nenorocul lui a fost ca un ofiter ce era acolo ptr. apararea palatului impotriva „teroristilor, securistilor) din greseala a deschis focul impotriva celor prezenti. Bietul meu vecin a ajuns ereu din intamplare si numele lui este scris acolo pe statuia din fata primariei. Si uite asa fara sa faca mai nimic ptr. familie pana atunci, dupa o moarte accidentala (omul era la locul nepotrivit) familia a fost cotata ca fiind urmasi de erou martir. Asa se intampla si cu acesti parati ce-si zic revolutionari. Ca mai am pe cineva vecin , ce nu a iesit din bloc in acele zile, nu stiu cum a a facut, dar a obtinut niste avantaje , numindu-se si el unul dintre „eroii nostri revolutionari”. Cam asta-i pe la noi, cred eu ca nu prea avem minte intrucat am vazut ca si generalul Milea a fost facut erou. Ori asa ceva nu-i posibil. Un militar nu se sinucide si de facea ceva sa-i anihileze pe cei doi atunci merita titlul, dar sa te sinucizi asta nu-i eroism, este lasitate crasa. Asa ceva nu permite nici religia, nici demnitatea de militar si om. Ce s-ar fi intamplat daca totii trimisi pe front , in razboi s-ar fi sinucis , ptr. ca oricum mureau?

Comments are closed.