Nu m-am dat niciodată în vânt după fetele mari. Și nu mă refer la cele care sunt, anatomic vobind, „virgo intacta”. Ci la cele din specia întâlnită într-un banc, în care un medic de profil, ce primea periodic vizita unei tinere pentru a-i reface semnul virginității, a sfârșit prin a o convinge să îi monteze un fermoar.

Astfel că îmi este greu să înghit pe nemestecate povestea cu noul Partid Social Democrat din epoca post-Dragnea, cu dăncila în frunte. Bineînțeles, nu mi-e rușine nici cu opoziția, care îi lasă pe social-democrați să mimeze inocența, fiind mult prea ocupată cu beția victoriei, cu atacurile cu precădere împotriva celor care, teoretic cel puțin, ar trebui să fie aliați măcar, dacă nu parteneri, și cu datul în bărci pe la televiziunile care, până mai ieri, îi afuriseau.

Social-democrații au ratat șansa de a convinge românii că vor într-adevăr să se reformeze. Au ratat-o duminică seară, când au trecut cu nepăsare peste momentul în care trebuiau să îl arunce pe Dragnea în brânci pe treptele sediului din Kiseleff, pentru ca luni acesta să fie urcat în dubă nu ca președinte de partid, ci precum “un nimic”. Nu au făcut-o și au lăsat judecătorii să facă această treabă. Și din acest motiv spuneam că nu m-am dat niciodată în vânt după fetele mari.

P.S. La o adică, aș putea fi mândru că al treilea om din stat este buzoian. Voi fi, într-adevăr, mândru, dacă acesta se va comporta la fel de corect precum în perioada în care a fost al doilea om din guvern. Și atunci aș putea să-mi schimb, măcar parțial, părerea și despre fetele mari.

DISTRIBUIȚI
loading...

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Scrieți comentariul dvs.
Introduceți numele dvs.