Sunt un fericit proprietar de căţel de companie, care este membru cu drepturi depline al familiei mele. Sunt total împotriva oricărui abuz la adresa animalelor. Sunt susţinător al rezolvării problemei câinilor vagabonzi prin orice altă metodă în afara eutanasierii, o metodă precum sterilizarea şi apoi dispariţia naturală a acestora.

   Am ţinut să fac aceste precizări pentru a nu-mi atrage un supliment de furie din partea celor care reprezintă organizaţii non-guvernamentale de profil, care, cu siguranţă, se vor simţi jigniţi de afirmaţiile pe care le voi face în continuare.

   Aşadar, joi am încercat să particip la dezbaterea publică organizată de Primărie pe marginea unui proiect de hotărâre pe care municipalitatea doreşte să-l promoveze în legătură cu acest subiect. Spun ,,am încercat”, întrucât nu am rezistat nicio jumătate de oră, şi am părăsit sala, de teamă să nu izbucnesc în râs, dat fiind că discuţia deviase, de la dreptul unei administraţii locale în a reglementa această problemă, la registrul spaţiilor verzi ale municipalităţii şi la… toxiinfecţii alimentare.

   Mi-a fost clar, însă, un lucru: reprezentanţii asociaţiilor şi fundaţiilor care se ocupă cu apărarea drepturilor animalelor, în special ale câinilor fără stăpân, fug ca necuratul de tămâie atunci când vine vorba de vreun fel de control, chiar şi la nivelul unui recensământ, al activităţii lor. De aceea întreaga primă parte a discuţiei de la Palatul Comunal s-a învârtit în jurul contestării dreptului municipalităţii de a avea un cuvânt de spus în această ­pro­blemă.

   Nu mă pot abţine să nu fac o altă observaţie: sala în care avea loc dezbaterea în cauză era aproape la fel de plină precum într-o zi cu şedinţă a deliberativului municipal. Semn că şi Buzăul este plin de vajnici apărători ai drepturilor animalelor care nu prea vor să se amestece cineva în cioraba lor. Şi, în plus, vreau să notez o remarcă plină de amărăciune a unei colege de breaslă: ,,Dacă ar fi fost vorba despre o dezbatere privind copiii trimişi la cerşit, ar mai fi venit cineva la discuţii?”. Bineînţeles că nu, pentru că acei copii amărâţi ştiu vorbi, căţeii vagabonzi nu. Aici, problema seamănă izbitor cu dezbaterile celor din Coaliţia pentru ­Fa­milie, care înfierează cuplurile homosexuale, dar se fac că nu văd abuzurile care se întâmplă în familiile tradiţionale, sau chiar foarte tradiţionale, în care încă bătaia este ruptă din rai. Şi în care nu ar fi un lucru deloc exagerat beţia lui Lot, cel din Vechiul Testament.

P.S. Nu aş putea să iau niciodată în serios demersurile, chiar bine intenţionate, ale unei asociaţii care se numeşte ,,Hăpluţ şi prietenii” sau a uneia care este condusă de Marius Marinescu-Bideu! Chiar să mă pici cu ceară…

DISTRIBUIȚI