Care să fie motivul întoarcerii României cu fundul în sus?, mă întreb citind o penibilă odă închinată celui mai corupt politician de stânga de către un fost jurnalist de dreapta. Cum a ajuns autorul, care făcea figură de mare monarhist și țărănist prin anii ’90, să-i facă azi temenele lui Daddy? Temenele în scris, la o gazetă devenită și ea, peste noapte, din anticomunistă, antioccidentală. Dar de ce ne-ar mira când însuși partidul lui Coposu, încăput pe mâna unui găinar politic, se alătură mitingurilor antijustiție ale PSD?
Câteva citate din textul intitulat, simplu, ,,Liviu Dragnea, discurs de prezidențiabil”. După care vă spun cine e autorul și ce-l mână în luptă: „Liviu Dragnea va fi candidatul PSD pentru alegerile prezidențiale din toamna acestui an. Nu doar pentru că masele îl vor”; „Înainte de lansarea candidaturii, președintele Liviu Dragnea face băi de mulțime”; „Cu forța și determinarea filialelor PSD, ale celei mai reprezentative și bine organizate rețele electorale, clar Liviu Dragnea va ajunge în turul 2”; „Va fi în stare staff-ul de campanie al lui Liviu Dragnea să creeze o stare de spaimă colectivă? (…) Liviu Dragnea are strategi capabili să influențeze trăirile colective?”; „Internetul e clar de partea globaliștilor, a adversarilor înverșunați ai lui Dragnea. Această lipsă poate fi suplinită de un grassroots ca la carte. Cu pupat babe, cu întins mâini, cu dansat hore. Acolo unde ayatollahii statului de drepți nu prea au deprinderi și nici obiceiuri. Lor plebimea le pute”; „Pe cei care au citit doar cărți de științe politice – eu am publicat deja trei ediții ale Manualului de campanie electorală – pot să-i asigur că nu doar mesajul e cheia succesului, ci strategia și calibrarea timpilor”; „Mai mult ca sigur că Liviu Dragnea se bazează pe România profundă, a oamenilor simpli care știu că doar Dumnezeu judecă și nu se amestecă în dreptul public”; „Pentru o strategie victorioasă a lui Liviu Dragnea, asociații săi trebuie să caute aliați. Să cultive naționalismul moderat. Deschiderea către UE. Aprecierea continuă a SUA în discuțiile publice”; „Până la lansarea candidaturii, PSD-iștii trebuie să închidă subiectul Justiție, singura temă la îndemâna adversarilor. E nevoie de o resetare a agendei publicului. Toți s-au săturat de balamucul cu Justiția. Mai e nevoie și de timp. Să avem grijă și de noi. De sufletele noastre”; „Și să nu uităm, poporul român e în profunzimea sa extrem de creștin. Iată o nouă cheie. Dar e greu la deal cu boii mici. Nu zic că Liviu Dragnea n-are șanse. Dar îi trebuie alături profesioniști, nu loialiști”.
În caz că nu v-ați prins încă, pupăturile de mai sus poartă semnătura lui Marius Ghilezan. Dacă vă întrebați ce s-a întâmplat cu el, explicația e simplă. Pe lângă funcția de editorialist la România (fostă) Liberă, numitul e consilier personal al Avocatului Poporului, Victor Ciorbea, zis și „Avocatul Penalilor”. Funcție pentru care încasează vreo 5.000 de lei pe lună, conform declarației sale de avere. Dar pentru că banii nu-i ajung probabil să-și ridice vila în construcție din aceeași declarație de avere, Ghilezan primește niște „mărunțiș”, prin firma Web Interactive Design SRL, și de la PSD-ul lui Dragnea. Mai precis, 120.000 de lei pe an.
Acum, dacă-i recitim cu atenție textul, ne dăm seama că prezintă, printre rânduri, o ofertă de nerefuzat. Ca autor de „manual de campanie electorală”, Ghilezan îi sugerează lui Daddy cum l-ar putea el ajuta să câștige alegerile prezidențiale din toamnă. Ori vorbește numai invidia, dacă ne gândim că autorul e în coada listei jurnaliștilor plătiți de PSD din subvenția primită de la stat. La mare distanță de „greii” Doru Bușcu (3,2 milioane de lei) sau Bogdan Chireac (1,1 milioane lei).
Altă întrebare – ca să cităm din clasici – ar fi ce-i în neregulă cu asta? Ne lămurește Codul deontologic al jurnalistului, elaborat de Convenția organizațiilor de media din România. A se vedea articolele 2.5.1 – „Folosirea statutului de jurnalist pentru a obține beneficii personale sau în favoarea unor terțe părți constituie o gravă încălcare a normelor etice și este inacceptabilă” și, respectiv, 2.5.3 –„Jurnalistul va evita să se afle într-o situație de conflict de interese. Se recomandă separarea activităților editoriale ale jurnalistului de cele politice și economice”.
Sigur, pentru Ghilezan, cuvântul deontologie a ajuns să sune la fel de rău ca justiție. Și-atunci, de ce-ar presta el pe gratis pentru Daddy?
Text publicat în ,,Newsweek România”
