Cum fac PSD și ALDE jocurile Rusiei?

Răspunsul succint la întrebarea „Cum face alianța PSD-ALDE jocurile Rusiei?” ar fi: încercând să transforme democrația în cleptocrație.

A trecut prea puțin observat și analizat, cred, un comunicat de presă al Ministerului Afacerilor Externe de la București, care rezumă subiectele abordate în întâlnirea pe care ministrul Teodor Meleșcanu a avut-o, la începutul acestei săptămâni, la Washington, cu secretarul de stat Michael Pompeo. În acest comunicat, MAE nu scoate un cuvânt despre subiectul corupție, deși, ca problemă de securitate națională, acesta s-a aflat pe agenda de discuții. În comunicatul Departamentului de Stat al SUA se arată, printre altele, că Michael Pompeo a discutat cu Teodor Meleșcanu „și despre importanța eforturilor României de combatere a corupției care subminează instituțiile democratice și încurajează influența nocivă a adversarilor (adică, a Rusiei, n.r.)”. Conducerea MAE, însă, bagă sub preș această parte a discuției, pe principiul mai bine minți prin omisiune, chiar de la vârful diplomației românești, dinamitând relații externe de importanță strategică, decât să-ți superi șeful politic vorbind de funie în casa spânzuratului. Pentru că, da, în cazul unei pu­teri ai cărei exponenți au pro­bleme judiciare în dosare de corupție, iar unii, condamnări definitive pentru fapte de corupție, a susține public combaterea corupției cu asta echivalează.

Cu câteva zile înainte, și ambasadorul SUA în România, E.S. Hans Klemm, sublinia că slăbirea legislației anticorupție expune România la amenințări din partea Rusiei. Și nu lansează astfel de avertismente pentru prima dată, ceea ce i-a atras atacuri în serie dinspre naționaliști exaltați din alianța de guvernare.

O idee similară cu cea expusă de oficialii americani se ­des­prinde și din declarațiile unui fost analist al Europei Libere, Brian Whitmore, actual senior fellow al Center for European Policy Analisys, care a cercetat situația din mai multe state baltice și est-europene încercând să facă o legătură între gradul de penetrare al propagandei rusești și cel al corupției și al crimei organizate. La un eveniment foarte recent organizat de Ambasada SUA la București, acesta atrăgea atenția că fenomenul corupției este cea mai periculoasă armă din războiul asimetric dus de Rusia împotriva Occidentului: „Dacă poți corupe, atunci poți controla. Așa este utilizată corupția în Rusia. Ideea este: dacă se poate exporta corupție, atunci Moscova ar putea atrage în «sistemă» o întreagă rețea de lideri naționali corupți (…) E vorba despre ceva extrem de simplu: exportul unui sistem cleptocratic corupt”.

De altfel, dinspre SUA, partenerul strategic al Ro­mâniei, se trag, de câțiva ani, pe diverse voci, semnale de alarmă față de riscurile slăbirii anticorupției – noi, în țară, în termeni nediplomatici, o numim sabotare – și ale încălcării de la vârful politic a regulilor statului de drept. Mesaje pe care Puterea de la București ori le ignoră, ori încearcă să le arunce în irelevanță și să manipuleze opinia publică – invocând, în mod fals în context, suveranitatea națională –, ori răspunde impertinent prin exponenți obraznici, care merg până la a cere expulzarea diplomaților americani care își permit să atragă atenția că derapajele antidemocratice ale Puterii fac rău nu numai țării, ­expunân­d-o amenințărilor externe, adică cele venite dinsprte Kremlin, ci și parteneriatului strategic cu SUA, cu tot ce implică el.

În tot acest timp, alianța de guvernare și majoritatea parlamentară – care a validat-o electoral și-i validează și ieși­rile antidemocratice în decor – fac, de peste doi ani, tot ce le stă în putință pentru a pune pe butuci anticorupția și pentru a reduce independența Justiției. Asta, pentru a ține în șah justiția și a-și ajuta liderii cercetați sau deja condamnați în dosare de corupție și anturajul lor politico-financiar aflat în situație similară să nu ajungă în pușcărie, să-și pună la adăpost averile ce le-ar putea fi confiscate – averi făcute după ce, tot la putere fiind, chiar pe paliere mai joase, și-au creat divese canale pentru a drena banii publici în conturile personale –, în fond, să-și prezerve banii furați, libertatea și puterea. Cu riscul de a transforma democrația în cleptocrație.

Articol publicat în ,,Puterea a Cincea”