De fiecare dată, când s-a pus problema marcării unor momente de referinţă legate de câştigarea independenţei de stat sau întregirea teritorială, presa locală a relatat pe larg despre modul de organizare şi desfăşurare, starea emoţională care s-a resimţit din plin la fiecare acţiune, astfel că cercetătorii au posibilitatea să contureze, pe bază de informaţii certe, atmosfera epocii, implicarea autorităţilor şi emulaţia fiecărui moment în parte.

În publicaţia locală „Îndrumarea”, V, nr. 59/25 iulie 1928, s-a publicat un articol despre manifestărilor prilejuite de aniversarea a 50 de ani de la încheierea Războiului de In­dependenţă. „Vremuri de fabulă când sâneaţa stăvilea cu plumbul său pofta duşmanului ce râvnea la pământul ţării aleasă de Dumnezeu să fie grânarul unui continent şi dig contra valurilor de barbari ce se abăteau din răsărit, înfierbântaţi de soarele din stepă ! Timpuri de glorie când ţurcana străjuită de o pană de curcan se avânta dea­supra şanţurilor să se ia la trântă cu fesul roş, sângerând de viclenia şi ura asiatică. Zile de glorie şi de înfrăţire cu pământul ce-şi mâna geamătul din hotar în hotar sub apăsarea călcâiului străin ! Zile de glorie ce au adus pe tipsia viitorului independenţa, libertatea şi vitejia poporului român ! Iar azi, când sâneaţa a făcut loc mitralierii şi gazului ucigător, când mărăcinii au fost înlocuiţi cu sârma ghimpată, când ţurcana a fost părăsită pentru casca metalică rezistentă la loviturile plumbului plecat cu 3.000 de metri pe secundă, azi nu ne-a mai rămas decât amintirea acelor timpuri ce s-au ridicat în istorie prin seninătatea cu care am întâmpinat moartea. Exemplul lor nu mai constituie poza de pe coperta memoriilor supravieţuitorilor. Ei doar mai pot păşi cu pletele cărunte purtând pe braţe pruncul ce s-a născut din lupta pe redute – ROMÂNIA  MARE. Cu ei se mişcă azi trecutul în faetonul de gală al prezentului, iar noi, avangarda viitorului, purtăm cuvântul lor mai departe şi însemnăm cu el pagina nemuritoare a unui popor ce n-a cunoscut nici cât de cât obstacolul păzit prea adesea de cavalerul apocaliptic. De pe feţele lor tinere, înviorate de amintirea măcelului de prin şanţuri, noi deosebim azi porunca pentru timpul de mâine, porunca ce-o ne cere jurământul pe pământul sfinţit prin sălăşluirea încă a unui mormânt – EROUL NECUNOSCUT. Cu ei ne vine azi din negura trecutului, murmurul izbândei ce ne-a hărăzit întâietatea între vecini şi libertatea între popoare. Cu ei s-a încheiat primul capitol din istoria acestui neam cunoscut îndeosebi prin vitejia şi solidaritatea sa. Cu ei se deschide al doilea capitol ce va să cuprindă slava despre vrednicia, pacifismul şi loialitatea sa. Cincizeci de ani stau mărturie celor două epoci însemnate prin câte un titlu cifrat: 1877 – 1928, întocmai ca o pană intrată în inima unui lemn.  Lemnul despicat însă nu-şi pierde asemănarea şi fibrele dintr-o bucată se recunosc în cealaltă.  Ne este nouă dat acum să continuăm în viitor a păstra intactă structura unui neam viteaz şi a dovedi lumii întregi că în ochii noştri va fierbe întotdeauna imaginea Griviţei şi Smârdanului”, se arată în articol.

Pentru serbările comemorative au fost invitaţi şi veteranii în viaţă din oraşul Buzău: generalul Alexandru Iarca, colonelul Constantin Dobriceanu, maiorul Constantin Balea, căpitanul Constantin Fotescu, sergenţii majori Alexandru Delicică, Gogu Ştefănescu şi Ilie Ioniţă Moisescu, sergenţii Costache Olteanu, Ghiţă Tocilescu, Tănase Taşcu şi Ilie Mateescu, caporalii Ion Dragomirescu, Dumitru Oncescu şi Dumitru Drăgan şi soldaţii Nicolae Fetecău, Iancu Viciu, Grigore Jipa, Alexe Niculescu, Costache Zidaru, Cristea Vasilescu, Ion Duţu, Petrache Grigoriu, Iancu Gughie, Petre Nicolae II şi Nica Vasiliu.

La 22 iulie 1928, în prezenţa prefectului Remus Nestor, primarului Virgil Popescu şi generalului Ioan Vernescu, coman­dantul Corpului V Teritorial Buzău a avut loc sărbătorirea veteranilor din oraşul şi judeţul Buzău. Prin Decretul Regal nr. 1320/9 mai 1928, Regele Ferdinand I, pentru a marca împlinirea a 50 de ani de la Războiul din 1877-1878, „care ne-a dat neatârnarea şi independenţa, a instituit o medalie comemorativă care să strălucească ca o podoabă pe piepturile eroilor care au dus la biruinţă stindardul României”. În centrul oraşului s-a montat o estradă împodobită cu ghirlande de stejar şi steaguri tricolore unde s-a oficiat serviciul religios; pentru veterani s-au pus la dispoziţie gratuit mijloace de transport atât pentru venire cât şi pentru întoarcere; au fost prezenţi şefii tuturor autorităţilor civile şi militare. Onorurile au fost date de către o companie din Regimentul 8 Infanterie, cu drapelul şi muzica, o baterie din Regimentul 7 Artilerie (ambele unităţi participante la Primul Război Mondial), o companie de aviaţie, o secţie din Divizionul de tren şi o companie din cadrul Atelierului de Reparaţii, cât şi toţi ofiţerii garnizoanei. Trecerea în revistă a veteranilor şi trupei s-a făcut de către Generalul Ioan Vernescu, iar după încheierea serviciului religios, lt.col. Şeicărescu, comandatul Cercului de Recrutare, a ţinut o emoţionantă cuvântare în care au fost evidenţiate meritele luptătorilor şi sacrificiile de arme în Războiul din 1877—1878, „avangarda gloriilor viitoare ale Românie de astăzi”. Al doilea discurs a fost rostit de către avocatul Alexandru Şerdinescu, ofiţer în rezervă, după care a urmat decorarea veteranilor. Primul pe pieptul căruia Generalul Ioan Vernescu a agăţat „Medalia comemorativă 1877-1928”, a fost unchiul său, fostul sergent major Gogu Ştefănescu, pe care l-a felicitat cu lacrimi în ochi că a avut onoarea şi bucuria să-l decoreze personal. Au fost distribuite medalii altor 66 veterani, veniţi  sărbătoarea încheindu-se cu un banchet dat în onoarea acestora, la Restaurantul „Mercur”, după cum se amintea într-un articol publicat în „Reporterul”, II, nr. 35/5 august 1928.

&

Altă publicaţie, „Îndrumarea”, IV, nr. 3/5 aprilie 1925, informa că, la 22 martie 1925, a avut loc adunarea generală a Asociaţiei Invalizilor de Război Ofiţeri Grade Inferioare din oraşul şi judeţul Buzău. Comitetul de conducere era format din Lt. Col. Grigore Grigorescu, căpitanul Constantin Docea, locotenentul Florea Stătescu, plutonierul Anghel Spirea, iar ca supleanţi maiorul C. Cernescu şi  plutonierul M. Teodorescu. S-a hotărât contopirea Societăţii Invalizilor de Război, Filiala Buzău, cu Societatea Invalizilor Grade Inferioare „Eremia Grigorescu” din oraşul Buzău.

La 16 noiembrie (anul I nr. 2/1925) se amintea că pentru duminică, 8 noiembrie, se anunţa, din iniţiativa colonelului Grigorescu, parastas şi procesiune în amintirea ofiţerilor eroi din Primul Război Mondial. Au ţinut cuvântări colonelul Grigorescu, avocatul Gheorghe Moscu, preşedintele „Ligii Culturale” Buzău şi preotul Matei Popescu, confesorul Garnizoanei Buzău şi parohul Biserici Eroi. Cu acest prilej au fost avansaţi în grad farmacist colonel în rezervă:  Constantin Solomon, Dumitru Ianculescu, Sava Gerota şi Ferdinand Sentner, medic colonel  George Herfurt, medicul şef al Spitalului „Gârlaşi”, medic lt. col. dr. Constantin Michiu, medicul şef al Spitalului „I.C.Brătianu”.

Alte informaţii privesc dezvelirea, la 13 noiembrie 1927, în prezenţa reprezentanţilor Societăţii Veteranilor „Şoimii României” din Buzău, condusă de Traian Lucasievici, a Monumentului Eroilor de la Tăbărăşti. A participat o companie din Regimentul 8 Infanterie sub comanda căpitanului Niculescu şi muzica regimentului. Din partea autorităţilor judeţene a participat pretorul plasei Câmpul, N. Şerbănescu. („Îndrumarea”, VII, nr. 46/22 noiembrie 1927).

La 4 decembrie 1927, se anunţa că, la 10 decembrie, urma să aibă loc solemnitatea deschiderii Cercului Militar, după renovare. Invitat de onoare era generalul Razu Aristide, inspector al Geniului, fost comandant al Regimentului 8 Infanterie şi al Brigăzii X Infanterie până în 1916 („Vocea Buzăului”, III, nr. 25/4 decembrie 1927).

O altă publicaţie, „Reporterul”, informa că Uniunea Ofiţerilor de Rezervă, secţiunea Buzău,  avea ca preşedinte  pe col. Grigorescu, iar  Societatea „Fiii Apărători ai Patriei”, Filiala Buzău, avea ca preşedinte de onoare pe Generalul Ioan Vernescu, comandantul Corpului V Teritorial Buzău. Se mai amintea că Drapelul Regimentului 8 Infanterie Buzău a fost decorat cu Semnul onorific de 25 ani („Reporterul”, III, nr. 57/6 ianuarie 1929).

Mai aflăm şi că, generalul Leon Gavriliu, comandantul artileriei Corpului Vânătorilor de Munte, a fost decorat cu ordinul „Coroana României” în grad de comandor, iar colonelul Petre Şeicovescu de la Cercul de Recrutare Buzău, maiorii Virgil Popovici şi Dumitru Voinescu, din Regimentul 8 Infanterie Buzău, au fost decoraţi cu Ordinul „Coroana României” în grad de cavaler („Reporterul”, II, nr. 25/20 mai 1928).

De Ziua Eroilor, „Vocea Buzăului” din 10 mai 1930, amintea că în Cimitirul Eroilor s-a ridicat în 1930 un Dom unde odihnesc oasele a 7.000 eroi necunoscuţi, precizând că: „este cel mai mare cimitir de onoare din ţară şi poate şi din Europa”, înfiinţat din iniţiativa generalului Nicolae Uică şi lt.col. D. Vasiliu, conducătorii Societăţii „Cultul Eroilor”, Filiala Buzău.

&

„Reporterul” din 6 noiembrie 1933 informa că ,,duminica trecută  (29 octombrie) a avut loc dezvelirea Monumentului Eroilor din satul Monteoru, opera sculptorului Ion Jalea, în prezenţa prefectului Nicolae Anghel. La ceremonie au fost invitaţi şi membrii Societăţii corale <Spiru Haret>, a învăţătorilor buzoieni, condusă de profesorul de muzică, Ion Mihai“.

&

„Acţiunea Buzăului”, în numerele din 24 şi 31 octombrie 1937 se referă la „Asociaţia patriotică <Bărbăţie şi Credinţă> cu spade, cls. I, a II-a şi a III-a”, menţionându-se că a luat fiinţă în anul 1933 în scopul „de a cimenta frăţia de sânge începută în marele război, dar şi pentru revendicarea drepturilor lor”. Preşedinte era Stoica Iordache. În conformitate cu Legea din 5 mai 1933, publicată în Monitorul Oficial nr. 104/8 mai 1933, au fost acordate posesorilor medaliei, ca şi celor decoraţi cu Virtutea Militară de Război şi Virtutea Aeronautică, transport gratuit pe CFR. Noua lege din 1 aprilie 1936 a păstrat acest drept doar pentru cei decoraţi cu ordinele „Steaua României” şi „Coroana României” cu panglică de Virtute Militară, cărora li s-au acordat 12 călătorii gratuite şi alte 12 cu reducere de 75%. Pentru ceilalţi, doar 12 călătorii, cu reducere 75%. Membrii asociaţiei au făcut memoriu şi au solicitat menţinerea vechilor reglementări şi facilităţi. Din Comitetul asociaţiei mai făceau parte Nicolae Atanasiu, vicepreşedinte, Alexandru Ştefănescu, secretarul Primăriei, Nicolae Ştefănescu, grefier, Stan Vasilescu, şef de birou la Prefectură; Bănculescu, Carasopol, Andronescu, Teodor Ionescu şi Urmuzache, ultimul secretarul asociaţiei. Se mai informa că şi s-a mai înfiinţat şi Societatea Medaliaţilor cu Medalia „Victoria.

&

Din „Acţiunea Buzăului” aflăm că  duminică, 21 august 1938, urma să se dezvelească Monumentul Eroilor de la Gura Siriului (nr. din 19 iunie).

&

„Vocea Buzăului” din 25 mai 1939, relatează despre reînhumarea, în Cimitirul Eroilor din Buzău a osemintelor lt. aviator August Vasilescu, căzut eroic în 1916 în Franţa, fratele avocatului Vasile R. Vasilescu.

&

Un rol deosebit în cadrul acţiunilor pentru susţinerea luptei românilor din teritoriile aflate sub dominaţie străină, l-a avut Secţiunea locală a „Ligii pentru unitatea culturală a tuturor românilor”, înfiinţată la 24 ianuarie 1891, cu scopul de a întreţine vie conştiinţa solidarităţii neamului românesc pe baza tezaurului cultural naţional. În anul 1893, comitetul Secţiunii locale avea următoarea componenţă: C.C.Iarca, preşedinte; N.I.Constantinescu şi M.Ionescu, vicepreşedinţi; D. Oprescu, casier; Filon Mitrescu, secretar; dr. Vasile Bianu şi Sterie Stănescu, membri. Delegaţi pentru a participa la întrunirile  Ligii au fost desemnaţi Procopie Casotta, C.C.Iarca şi N.I.Constantinescu.

Împreună cu secţiunea din Râmnicu Sărat, înfiinţată la 14 iunie 1892, au desfăşurat o susţinută activitate culturală în sprijinul luptei românilor din terito-riile aflate sun dominaţie străină, pentru afirmarea dreptului legitim al poporului român la libertate, unitate şi independenţă naţională. Prin presă, conferinţe, întruniri, acţiuni comemorative, liste de subscripţie etc., cele două secţiuni şi-au adus o importantă contribuţie, în cadrul largii campanii organizate la nivelul ţării, pentru sprijinirea luptei de eliberare naţională a românilor din Transilvania, Basarabia şi Bucovina. Acţiunile organizate între anii 1892-1894, au evidenţiat adeziunea locuitorilor din judeţele Buzău şi Râmnicu Sărat la dezideratele de unitate naţională, din iniţiativa celor două secţiuni fiind transmise telegrame şi moţiuni de protest faţă de politica de oprimare practicată de autorităţile austro-ungare, dar şi de solidaritate cu idealurile şi lupta fraţilor de peste munţi. În paralel cu larga campanie de presă, mitinguri şi întruniri de sprijin, s-au organizat şi activităţi cu caracter cultural – conferinţe, concerte, serate muzical-literare, fondurile realizate fiind trimise organismelor politice româneşti din Transilvania.

Şezătorile culturale, conferinţele, manifestările artistice şi literare vizau, pe lângă propagarea ideii de unitate a tuturor românilor şi răspândirea culturii în rândul maselor. De aceea, activităţile cultural-educative aveau ca teme momente cruciale din istoria neamului şi semnificaţia lor în succesiunea evenimentelor ce vizau unitatea naţională şi independenţa, dar şi teme de educaţie sanitară, moral-cetăţenească, ştiinţifică şi literară. Acţiunile organizate se încheiau, de obicei, cu variate şi bogate programe artistice. Precizăm că un loc important în activitatea celor două secţiuni l-au avut şi manifestările cu cartea.

Dintre numeroasele activităţi organizate, menţionăm aniversarea, în anul 1898, a momentului 3/5 mai 1848 – Marea adunare populară de la Blaj – punându-se accent pe semnificaţiile cu caracter naţional ale acestei întruniri a românilor. De asemenea, în anul 1909, în colaborare cu filiala locală a Atene-ului (înfiinţată în decembrie 1893), s-a marcat semicentenarul Unirii Princi-patelor. La manifestare a fost prezent şi Nicolae Iorga care a conferenţiat despre „Idealul nostru naţional”. În anul 1893, a avut loc la Buzău Congresul studenţilor universitari, participanţii solidarizându-se cu lupta românilor ardeleni.

Între alte acţiuni, la 16 mai 1912, secţiunea Buzău a Ligii Culturale chema pe „toţi bunii români…a lua parte la doliul naţional”, comemorarea „cu durere” a centenarului pierderii Basarabiei, iar în ianuarie 1913 s-a organizat „un mare miting al Ligii Culturale”, în semn de protest pentru rectificarea graniţei dobrogene. În octombrie 1914, Nicolae Iorga a conferenţiat despre „Istoria ţinuturilor Buzăului”.

Reluându-şi activitatea după 1918, Secţiunea Buzău a Ligii Culturale, care dispunea şi de o bogată bibliotecă într-o cameră din Palatul Comunal, unde îşi avea sediul, s-a manifestat ca o importantă şi activă instituţie culturală care, prin conferinţe, şezători culturale, concerte şi concursuri instrumentale, parade ale portului popular, a contribuit simţitor la educarea concetăţenilor în spiritul dragostei faţă de trecutul istoric şi de patrimoniul cultural. Între alte acţiuni organizate în această perioadă, la 29 mai 1919, Liga Culturală şi corpul profesoral au organizat un miting de protest faţă de încorporarea de către sârbi a unei părţi din Banat. La 11/24 august 1919, Alexandru I. Dumitrescu, directorul publicaţiei „Cinstea Mea”, a conferenţiat despre „Rolul avocatului in ţara românească”.

În paralel cu aceste acţiuni, devenite tradiţionale, trupa de teatru a prezentat spectacole cu piese cu tematică istorică prefaţate de intervenţii ale istoricilor N. Iorga, Munteanu-Râmnic, N.A. Constantinescu. Unele dintre acestea făceau referiri şi la momente istorice legate de zona Buzăului: „Cele mai vechi ştiri asupra Buzăului, Lupta de la Năeni” etc.

La 24 ianuarie 1928 a apărut unicul număr al publicaţiei „Liga Culturală” – Buletin al secţiei Ligii Culturale din judeţul Buzău şi organ de propagandă naţională care va reapare în anii 1934-1935. La acea dată activau în judeţ şi două filiale, la Pătârlagele şi Ruşavăţu.

În colaborare cu celelalte societăţi şi asociaţii culturale, iar din anul 1939 cu căminele culturale judeţean şi orăşenesc, Liga Culturală a organizat cicluri de conferinţe şi spectacole şi a îndrumat activitatea artistică a elevilor, contribuind prin şezători, serate muzicale şi literare la educarea acestora în spiritul dragostei faţă de trecutul istoric al poporului nostru.

&

La luptele pentru realizarea României Mari au participat şi ostaşi evrei din Buzău şi Râmnicu Sărat, comemoraţi, aşa după  cum se menţiona în publicaţia „Cumpăna” (anul II, nr. 3-4/mai-iunie 1930), în ziua de 29 mai 1930. Redăm în continuare textul: „Ostaşii evrei morţi în războiul pentru întregirea României au dat dovada cea mai elocventă a sentimentului nostru patriotic, pe care mulţi ni-l pun încă, la îndoială. Evreimea buzoiană îşi întoarce cu pioşenie privirea către cei 27 de fii, pe care i-a sacrificat pe altarul datoriei.

În veci vor fi neuitaţi: Nathan Abramovici, Nicu Avram, Marcu Brană, Maier Bratman, Calman Catz, Daniel Cocoş, Avram Eskenasy, Moise Filip. Strul Grünberg, Smil Herşcu, Natan Hoffner, David Hornştein, Solomon Leibovici,  Iancu Moise Avram Moisescu, Calman Moscovici, Filip Muncic, Leon Pantzer, Jaques Pascu, Solomon Rosenberg, Calman Rubinstein, Zigmund Segall, Moritz Scheffer, Iancu Stern, şloim Isac, Lazăr Veizer. Onoare lor”.

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Scrieți comentariul dvs.
Introduceți numele dvs.