După mai bine de zece ani de când la Judecătoria Pătârlagele s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate al Fundaţiei „Patrimoniu” a Academiei Române asupra terenurilor cu vegetaţie forestieră pe vechile amplasamente, în suprafaţa totală de 18.023,3 ha, situate în localităţile Gura Teghii, Nehoiu şi Siriu, din judeţul Buzău, aceeaşi instanţă desfiinţează în parte sentinţa civilă dată în 2007. Săptămâna trecută, instanţa a admis în principiu cererea de revizuire depusă de Academie în ceea ce priveşte suprafaţa de 4.400 hectare de teren forestier în sensul reconstituirii dreptului de proprietate pe un alt amplasament, aflat în aproprierea celui vechi. Termenul pentru judecarea pe fond a cauzei a fost stabilit la data de 5 septembrie.

La începutul acestui an, Academia Română au cerut în instanţă revizuirea hotărârii judecătoreşti care îi este favorabilă, prin care a fost împroprietărită cu peste 13.000 de hectare de teren, fiind deschise două acţiuni – una la Judecătoria Pătârlagele şi una la Piteşti – , astfel încât suprafeţele care i-au fost retrocedate să nu se mai suprapună altora retrocedate unor persoane sau entităţi.

Din acest motiv, mai multe procese aflate mai ales pe rolul Judecătoriei Pătârlagele au fost închise prin renunţarea la judecată a părţilor, inclusiv cel deschis de Obştea Moşnenilor zişi de pe Buzău, care a cerut în instanţă anularea tuturor ­documentelor prin care s-a reconstituit dreptul de proprietate al Academiei asupra pădurilor de pe Penteleu.

Bătaie pe „aurul verde“ al Buzăului

În ultimii ani, Academia Română a deschis numeroase procese prin care încearcă obligarea autorităţilor competente să-i reconstituie dreptul de proprietate obţinut în instanţă pentru 18.023,3 hectare de pădure din judeţul Buzău. I-au fost restituite doar aproximativ 13.500 de hectare, iar pentru restanţa de peste 4.400 de hectare, Academia s-a lovit de o puternică opoziţie din partea autorităţilor Buzăului, care spun că au motive solide să refuze restituirea.

În executarea sentinţei civile din 2007, Academia Română a fost pusă posesie cu 13.565,35 ha-1.510,38 ha în localitatea Siriu, 11.908,31 ha în localitatea Gura Teghii şi 146,66 ha în localitatea Nehoiu, ­pri­mind şi titlurile de proprietate pentru respectivele terenuri.

Cu toate acestea, deşi au trecut peste nouă ani de la decizia în care a rămas irevocabilă hotărârea, cu privire la suprafaţa rămasă de 4.457,95 ha, Comisia Judeţeană Buzău nu a emis înca un titlu de proprietate, iar Comisiile locale menţionare au refuzat punerea în posesie, susţinând că atât eliberarea titlului de proprietate, cât şi punerea în posesie asupra terenurilor ar fi imposibile.

Abia în februarie 2018, printr-o adresă, Comisia  Judeţeană Buzău  anunţa Academia Română că pe suprafeţele cerute există tit­luri de proprietate emise antrior deciziei din 2008 corespunzătoare suprafeţei pe care fusese reconstituit dreptul de proprietate al Fundaţiei Patrimoniu şi asupra căreia s-a refuzat eliberarea titlului şi punerea în posesie. Fiind puşi în faţa acestui fapt, decidenţii Academiei Române au hotărât să urmeze în instanţă calea cea  mai simplă şi favorabilă pentru a intra în posesia unor păduri în zona Penteleu, dat fiind că ani de zile s-a vorbit că dreptul de persoană îndreptăţită la reconstituire al Academiei Române este îndoielnic, moşnenii contestând valabilitatea donaţiilor surorilor Maican, dar şi din dorinţa deblocării  serviciului public cu specific silvic, de care nu mai dispune încă de anul trecut. Acelaşi este şi interesul Obştii Moşnenilor care, de asemenea, a renunţat la acţiunile împotriva Academiei Române, inclusiv, la convinşi că în situaţia în care pierdeau procesul erau expuşi riscului să plătească daune interese Academiei Române. Un alt motiv pentru care Obştea a renunţat la procesul prin care cerea anularea tuturor documentelor de proprietate a Academiei Române asupra pădurilor din judeţul Buzău este lipsa de coeziune a moşnenilor, dar şi lipsa de încredere în sistemul judiciar.

În 2008, Academia a obţinut o hotărâre definitivă şi irevocabilă privind reconstituirea dreptului de proprietate pentru pădurea din Buzău. Au  apărut mari probleme însă la punerea în posesie. Fundaţiei Patrimoniu a Academiei Române nu i-au fost restituite decât aproximativ 13.500 de hectare, întrucât restul suprafeţei fusese retrocedată Obştii Moşnenilor Buzoieni.

Obştile au argumentat că, la data naţionalizării, erau în po­sesia suprafeţelor de pădure menţionate. Înscrisul care a constituit dovada dreptului de proprietate a moşnenilor sau moştenitorilor acestora a fost o sentinţă din 1946, pronunţată de Tribunalul Judeţean Buzău.  În această sentinţă, ,,în virtutea legii, se constată că Obştea Moşnenilor Buzoieni, zişi de pe Buzău, cu sediul în comuna Nehoiaş, judeţul Buzău, are fiinţă de obşte, în conformitate cu legea silvică, compusă din membri arătaţi în tabela anexă acestei sentinţe, din care  face parte integrantă, şi că stăpâneşte în codevălmăşie bunul comun moşnenesc din perimetrul ce cuprinde pădu­rile, păşunile, fâneţele şi golurile de munte din munţii judeţului Buzău, limitat apro­xi­mativ de graniţa veche a Ardealului, apa râului Buzău şi apa Slănicului”.

Academia Română nu s-a lăsat păgubaşă şi a târât în proces Obştea Moşnenilor.

Astfel, pe 20 octombrie 2015, Tribunalul Constanţa a pronunţat o soluţie irevocabilă referitoare la întregirea dreptului de proprietate, până la suprafaţa totală de 18.023,3 hectare, pentru Academia Română, în judeţul Buzău. Hotărârea pronunţată de ­ma­gistraţii constănţeni stabilea împroprietărirea cu alte aproximativ 4.500 de hectare de pădure pe raza teritorială a comunelor Gura Teghii şi Siriu, nimic altceva decât decizia iniţială, favorabilă Academiei, emisă de Judecătoria Pătârlagele. Doar că, deşi magistraţii au specificat şi amplasamentele pe care trebuia refăcut dreptul de proprietate, pe zonele indicate fuseseră deja puse în posesie obştile de moşneni şi alte persoane.

Rezolvarea litigiului – o sentinţă din 1946

Cheia acestui interminabil litigiu ce ar fi trebuit să convingă orice instanţă se rezumă la existenţa acelei sentinţe civile nr. 99 din 14 Martie 1946, pronunţată în dosarul nr. 2812/1944 de către o instanţă a Tribunalului Buzău, definitivă şi irevocabilă, necontestată cu vreo formă de atac. Din lecturarea atentă a conţinutului acestei hotărâri judecă­toreşti definitive, reiese cu claritate reconstituirea dreptului de proprietate asupra întregii suprafeţe revendicate şi deţinute de către Obştea Moşnenilor Buzoieni şi nicidecum către Academia Română ce nu a putut face dovada ,acceptării unei donaţii ipotetice.

Aşa se face că actul naţionalizării din anul 1948 a găsit şi confiscat pădurile buzoiene în proprietatea incontestabilă a „Obştei Moşnenilor Buzoieni, zişi de pe Buzău” şi nu a Academiei Române. Ulterior, toate legile fondului funciar de reconstituire a proprietăţilor post-decembriste  (L 18/1991, L 169/1997, L 1/2000, L 247/ 2005, etc.) au făcut referire şi au avut ca punct de reper acest moment istoric crucial, de unde s-a purces la reconstituirea drepturilor de proprietate. În mod firesc şi Obştea Moşnenilor Buzoieni a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate în  baza acestor legi reparatorii pentru întreaga suprafaţă deţinută anterior naţionalizării, a depus documentaţia necesară întocmirii titlului de proprietate şi a intrat în posesia titlului de proprietate nr. 782/30.10.2002.

După o semnificativă întârziere de câţiva ani, urmează şi Academia Română aceeaşi paşi, dar solicitarea este respinsă pe bună dreptate de către Comisia Judeţeană Buzău şi Prefectura Buzău, recurgându-se în cele din urmă la calea judiciară. În lungul şir de procese ce au urmat au fost târâte alături de Obştea Moşnenilor Siriu şi Comisia Locală Siriu, şi Comisia Judeţeană şi Prefectura Buzău, obţinându-se un câştig de cauză la Judecătoria Pătârlagele. Printr-o hotărâre i s-a reconstituit Academiei o anumită suprafaţă, ce însă s-a suprapus parţial peste suprafaţa iniţial reconstituită şi stăpânită de către Obştea Moşnenilor Buzoieni cu un titlu eliberat cu nouă ani mai înainte.

A urmat o altă serie de acţiuni în faţa instanţelor, Academia a solicitat citarea tuturor celor ce îi încurcau interesele (inclusiv Garda Forestieră Focşani), s-a dispus sistarea oricăror exploatări de masă lemnoasă, iar pădurile au fost trecute în custodia Ocolului Silvic de Stat Gura Teghii.

Cert este că scandalul iscat între ocoalele silvice Academia Română, Obştea Moşnenilor şi Prefectura Buzău alături de Direcţia Silvică şi Garda Forestieră a scos la iveală interese, şi metode la limita legii folosite pentru acapararea unor suprafeţe de păduri valoroase pentru patrimoniul naţional.