Miercuri, firma cu acţionariat francez Beta Heurtey Buzău – fostă Beta, fostă IUT, a inaugurat două noi hale de producţie şi va crea peste 200 de locuri de muncă, mărindu-şi şi producţia exportată.

  Miercuri, firma cu acţionariat francez Beta Heurtey Buzău – fostă Beta, fostă IUT, a inaugurat două noi hale de producţie şi va crea peste 200 de locuri de muncă, mărindu-şi şi producţia exportată.

            Iată o veste care trebuie să ne bucure, pentru că industria buzoiană, încet, încet, se revigorează, chiar dacă această revigorare este făcută cu puţine excepţii, doar de firme străine.

            Urmăresc de mulţi ani, cu multă plăcere, intervenţiile mediatizate ale domnului Adrian Vasilescu – consilierul guvernatorului BNR Mugur Isărescu – cu atât mai mult cu cât este şi buzoian.

            În "Ziarul Financiar", domnul Vasilescu are  un editorial cu titlul "Mai este România o ţară industrializată?".

            Răspunsul dat de domnul Vasilescu este că, în România, mai merg doar fabricile care au atras capital străin şi fac export, în timp ce celelalte fabrici româneşti au închis sau vor închide.

            Propunerea făcută de reputatul analist economic este una singură: "Soluţia cea mai bună ar fi atragerea producătorilor performanţi din toată lumea  să-şi fabrice mărfurile la noi în ţară".

            La prima vedere, văzând ce s-a întâmplat şi în judeţul Buzău, soluţia dată de dumnealui pare într-adevăr unică.

            Însă, cu experienţa de modest industriaş şi investitor român, nu-mi place deloc această perspectivă.

            Marea majoritate a firmelor străine,  care investesc  în România, au făcut-o pentru forţa de muncă ieftină sau au investit în industria energetică, unde obţin profituri fabuloase, "asigurându-ne" nişte preţuri la energia electrică, benzină, motorină şi gaze naturale, pe măsură.

            De asemenea, gradul de integrare pe orizontală a acestor firme, în economia românească, este mic, de regulă "alimentându-se" cu piese de schimb şi subansamble fabricate în ţări cu forţă de muncă şi mai ieftină decât în ţara noastră.

            Nu sunt împotriva investitorilor străini, deoarece ei ne pot ajuta într-adevăr.

            Dar nu o văd ca singura alternativă decisivă.

            Trebuie să avem şi industrie românească înfloritoare!

            Curios este şi faptul că majoritatea programelor de finanţare europene nu vin să ajute românii să investească în industrie.

            De exemplu, în agricultură, au fost şi sunt o mulţime de bani pentru tractoare, utilaje agricole şi silozuri de cereale, însă foarte puţini bani (sau deloc) pentru dezvoltarea industriei alimentare româneşti.

            Pentru celelalte industrii sunt câteva programe, dar limitate, atât ca sume pe fiecare proiect, cât şi ca sume totale.

            De ce nu se încurajează investiţiile româneşti în industria românească, aşa cum s-a făcut între cele două războaie mondiale şi, paradoxal, în timpul comuniştilor?

            Pentru că aleşii noştri de după 1990 nu au fost şi nu sunt în stare să pună în practică o strategie de industrializare sau de reindustrializare românească.

            Marea majoritate a celor care ajung în politică o fac pentru a încerca să fure cât mai mult şi nu pentru a face ceva să meargă mai bine.

            Constat că şi propunerea de buget pe anul 2012 este la fel ca celelalte bugete naţionale de după 1990.

            Adică, niciun cuvânt despre dezvoltarea economică!

Constantin TOMA

este Inginer şi Preşedinte al  Grup Romet

DISTRIBUIȚI
loading...