Nu credeam că, după postarea Alexandrei Furnea, unul dintre supravieţuitorii tragediei de acum doi ani din Clubul Colectiv, se mai poate spune ceva despre acest subiect. Nu credeam că există cuvinte care să exprime mai bine dimensiunea dezastrului care a ieşit la iveală, în noaptea de 30 spre 31 octombrie 2015, din clubul bucureştean. Poate doar manifestul sub care românii au ieşit atunci în stradă: ,,Corupţia ucide”.

   Şi totuşi, a cinsti memoria celor care au murit atunci şi a aduce o firavă alinare suferin­ţelor celor care au scăpat, fizic, din iad, însemnă să nu uităm nimic.

   Adică, de exemplu, că spitalele din România sunt şi astăzi incapabile să trateze marii arşi, iar infecţiile nosocomiale continuă să ucidă pacienţi. Că sute de cluburi funcţionează fără autorizaţie pentru incendii şi că persoanele responsabile de gestionarea catastrofală a crizei de acum doi ani ocupă în continuare funcţii publice. 

   Iată, ministrul Sănătăţii de atunci, Nicolae Bănicioiu, cel care ne asigura că „avem de toate” şi că arşii din Colectiv sunt „trataţi ca în Germania”, în timp ce victimele mureau pe capete în spitale, cel care a refuzat transferul pacienţilor în Occident pentru că nu dădea bine la imagine, este astăzi de­putat social-democrat, cu un salariu de 13.050 de lei, plătit din banii statului. Secretarul de stat Raed Arafat, cel care spunea că primele ambulanţe au ajuns la locul tragediei în 11 minute, deşi ele nu erau acolo nici după o jumătate de oră, cel care a refuzat intervenţia ambulanţelor private, ocupă în continuare aceeaşi funcţie şi coordonează încă intervenţiile de urgenţă. E drept, atunci românii au ieşit masiv în stradă, Ponta a fost demis, însă perioada de decenţă a fost de scurtă durată. După doar câteva luni de la tragedie, Victor Ponta a început să ­su­gereze că focul a fost pus de o mână criminală, în cârdăşie cu preşedintele Iohannis, pentru a face loc guvernului Cioloş.

   Corpul de Control al ­mi­nistrului tehnocrat care i-a urmat lui Bănicioiu la Ministerul Sănătăţii, Vlad Voiculescu, a întocmit un raport referitor la modul în care au acţionat spitalele în urma incendiului de la Colectiv. Concluziile sunt extrem de grave: autorităţile române au refuzat transferul în străinătate pentru victime, iar acest lucru a fost posibil doar la presiunea publicului. În plus, infecţiile nosocomiale ale pacienţilor nu apar în fişele medi­cale, ele nu au fost raportate în spitalele din România, ci au fost descoperite de medicii din străinătate. Şi acestea sunt doar două aspecte din raport.

   Aşadar, a cinsti memoria celor care au murit atunci şi a aduce o firavă alinare suferinţelor celor care au scăpat, fizic, din iad, însemnă să nu uităm nimic. Pentru că, acum doi ani, am văzut cu toţii: corupţia ucide. Şi va mai ucide dacă vom uita vreunul dintre aceste lucruri. Căci politicienii se grăbesc să îngroape acest adevăr.

DISTRIBUIȚI