Am mai scris, acum vreo câţiva ani, despre boala politicianului, dar şi a presei de pe malurile Dâmboviţei de a deturna orice discuţie serioasă printr-o fentă retorică.

Tu spui că guvernul îndatorează ţara, iar el îţi răspunde că vor creşte pensiile şi salariile.

Tu spui că se încearcă o castrare a legilor justiţiei, iar el îţi răspunde că vrea să apere drepturile inculpaţilor şi ale condamnaţilor.

Tu îi atragi atenţia că există o corupţie genera­lizată, iar el o dă pe poveşti despre protocoale şi portocale.

Tu vorbeşti despre cutare sau cutare neregulă, iar el se repliază dând vina pe greaua moştenire.

Luate separat, propozi­ţiile care compun frazele de mai sus par corecte. Dar chiar şi dacă n-ar fi, ele n-au nicio relevanţă pentru problema ridicată. Nu sunt „în chestie“, cum ar zice Nenea Iancu.

Anticii au numit această eroare logică „ignoratio elenchi“. În traducere liberă, argumentul irelevant. Acum mai bine de două secole, un politician şi pamfletar englez a redefinit-o drept tehnica „heringului roşu“. De la peştele folosit de vânători pentru a-şi deruta câinii, cu scopul de a-i dresa să ignore mirosurile întâlnite în cale, chiar dacă sunt mai puternice, pentru a urmări în continuare prada.

Este ceea ce se petrece, mai abitir ca oricând, pe malurile Dâmboviţei.

În ultimul an şi jumătate, odată cu instalarea regimului Dragnea, s-a mers însă prea departe. Până la limita paroxismului şi chiar a patologicului. De data asta, nu se mai folo­sesc figuri de stil. S-a trecut la minciuni ordinare şi manipulări grosolane.

Tu îi spui că partidul are un comportament antidemocratic, iar el îţi răspunde că a refuzat să fie racolat de KGB.

Tu reclami că guvernul a reprimat un protest paşnic, iar el găseşte ­simi­litudini cu soldaţii israelieni care împuşcă palestinieni în Gaza.

Tu observi că suntem conduşi de infractori, iar el insinuează că liderii coaliţiei sunt ameninţaţi cu moartea.

Tu întrebi ceva despre războiul dintre palate, iar el îţi şopteşte că anul trecut, pe înserat, l-au urmărit nişte asasini în negru.

Tu te plângi că n-avem investiţii străine, iar el îi aseamănă pe aliaţi cu nişte gândaci care vor să sugă nu sângele, ci gazul poporului.

Tu sesizezi gravitatea epidemiei de pestă porcină africană, iar el îţi explică imediat că Occidentul ne vrea răul.

Tu îi aminteşti ce a mai declarat preşedintele, iar el îl acuză că a condus o organizaţie nazistă.

Tu îi spui că rectificarea bugetară afectează siguranţa naţională, iar el îţi răspunde că nu se mai pot plăti lefurile.

Cam aşa se derulează, de la o vreme, „dialogul“ dintre cele „două Românii“. În fapt, sunt două monologuri care se aud, adesea, unul peste celălalt. Într-o hărmălaie generală, în care locul argumentelor şi al logicii a fost luat de „fake news“ şi de alte fantasmagorii.

În ţara „heringilor roşii“, totul are o motivaţie ascunsă. Totul are de-a face cu statul paralel. Totul e rezultatul unei conspiraţii, musai mondiale. Totul se petrece în culise, dar niciun mister nu ţine mai mult de câteva minute. Totul e complicat şi, în acelaşi timp, extrem de simplu. Şi totul îţi va fi explicat, de îndată, la televiziunile mogulilor.

Text publicat în „Newsweek România”

DISTRIBUIȚI
loading...