Colegiul Naţional „M. Eminescu” – 100 de cărţi pentru 100 de ani (VII)

„Patriotismul nu este numai iubirea pământului în care te-ai născut ci, mai ales, iubirea trecutului, fără de care nu există iubire de ţară.” – MIHAI EMINESCU

În comunitatea locală, Colegiul Naţional “Mihai Eminescu”, Independenţei  22, este un reper de cultură şi sensibilitate, muncă şi talent, unde creativitatea este proces şi produs în ştafeta generaţiilor. În 12 noiembrie 2019, această prestigioasă instituţie de învăţământ îşi săr­bă­toreşte Centenarul. Ca­lendarul manifestărilor a început în holul de marmură caldă şi amfiteatrul cu etaj din localul monumental, a cărui renovare, prin efortul actualei echipe manageriale, se va finaliza în 09.01.2021. Eminescienii şi profesorii lor s-au bucurat de concertul corului ,,Madrigal”, de prezenţa violonistului Alexandru Tomescu, au evocat tradiţia umanistă a şcolii în prezenţa criticului literar Alex Ştefănescu, au fredonat ritmuri ,,Joc şi Rock” cu Opera Comică pentru Copii Bucureşti, director Felicia Filip…

În calendarul manifestărilor prilejuite de generosul jubileu CNME-100 se înscrie şi proiectul “100 de cărţi pentru 100 de ani”, urmare  a activităţii din Cenaclul “Rază de Lu­ceafăr”, a colaborării dintre Biblioteca ,,Doina-Tatiana Mănoiu” şi Biblioteca Judeţeană ,,Vasile Voiculescu”, a atelierelor de scriere creativă şi a îndrumării din cercurile de lectură. Cărţile donate, lansate sau publicate de foşti şi actuali elevi de-a lungul timpului, care, pentru colegiu a devenit istorie, au fost adunate  în muzeu, bibliotecă, expoziţia-document “O carte nu se citeşte singur(ă)”. Ele vor fi arhivate/sigilate şi donate Colegiului pentru Jubileul 125, adică pentru anul 2044!

*

La Colegiul Naţional “Mihai Eminescu”, POEZIA a fost mereu la ea acasă, sub “Rază de Luceafăr”! Vom evoca mai întâi debutul în revista “Năzuinţe” a tinerelor condeie Denisa Comănescu (Prelipceanu), Sorina Man, Mioara Vergu-Iordache, Ramona Muller… Dar în seria celor 100 de cărţi pentru 100 de ani sunt mult mai aproape de spiritul eminescian elevii/elevele care au debutat cu o carte de poezie chiar de pe băncile şcolii; au performat mai târziu sau şi-au împlinit destinul spiritual în altă constelaţie.

Iată cartea IOANEI GRECU,  absolventă, promoţia 1997. A studiat la Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” Iaşi (limbi mo­derne aplicate, franceză-engleză), apoi la Universitatea Lille 3 ,,Charles de Gaulle”, profesor-asociat la Universitatea din Liege, în prezent PhD, conferenţiar la Universitatea de Medicină şi Farmacie din Iaşi. Participă la cenaclul de poezie “Junimea” şi la fiecare ediţie FILIT. Volumul de debut, Spargerea Sunetului, face parte din Colecţia Autograf îngrijită de Alex. Oproescu,  la BJ “V.Voiculescu” Buzău, 1996. ,,Poeta aparţine unui pluton de tineri îngreţoşaţi de veşmintele inadecvate pe care verbul le poate târî după sine. Textele ei arată căutarea frumuseţii nude, ferită de arabescuri inutile” aprecia Gheorghe Istrate. “Spargerea sunetului”, (citam din text) “ În parohia ta e roşu şi cald/ Preotul ne vorbeşte cu însufleţire/ Despre partenogeneză…/ Şi noi ascultăm cu mirare/ Picăturile de sânge/ Înflorind pe crucrifix/ Aşteptăm mirul cuvitelor.”  Iată şi alt text „Organic vorbind;, Eu am sosit aici de dimineaţă/ Dar umbra mea a rămas/ Căzută în genunchi, demult,/ Împietrită de glasul primei iubiri”.  Ioana Grecu a publicat şi proză în „Antologia Salonul de literatură Junimea”, Iaşi, 2015.

Din aceeaşi colecţie „Autograf” (dar cu numărul *10*) avem şi volumul În adâncul, înzeirea al poetei VERONA EREMIA, absolventă  a CNME, promoţia 1995, profesoară de engleză, Veronica Văleanu, în liceul nostru din anul 2000 (cu întreruperi). Despre această carte de maturitate poetică derutantă, Gheorghe Istrate spunea că are metafora nonşalantă cu un ecou fascinant în viziune barbiană. Textele ei problematizează geneza imperfecţiunii cosmice. În prefaţa semnată de Radu Cârneci, iunie 1995, cartea este aşezată direct în Generaţia ‘90/ postmodernistă, suprapusă anilor de după ă89 de o libertate totală, uneori sufocantă. Cartea produce totuşi o admirabilă lectură a iubirii, ca în acest Daimon din iubire, din care cităm: ,,Ca să te pot strânge într-o privire/ ar trebui să mă fac ochi,/ spintecătoare vedere./ Ca să te pot aduna într-un cântec/ ar trebui să mă fac gură,/ sfinţită cântare./ ca să te pot închide într-o sămânţă/ ar trebui să mă fac placentă,/ preaslăvită zămislire./ Ca să te pot întregi într-o dragoste mare/ ar trebui să mă fac păgână,/ despuitor surghiun./ Ca să te pot sfârşi/ ar trebui să mă fac/ mistuitoare ar­dere.”

Mult mai dragă, caldă şi aproape de suflet ne este cartea O stare de spirit…, Buzău 2010, editura Sting publicată de LIDIA-GEORGIANA CRISTEA în Colecţia Bisoca, coordonator Pr. Prof. Dr. Mihail Milea. Volumul a fost lansat în „Librăria noastră”. Şi autoarea, născută în 1992, elevă atunci în clasa a XI-a A, spunea „Scriu poezie pentru a mă armoniza cu realul. Cred că majoritatea textelor cuprinse între aceste coperte sunt prijeluite de participarea mea, sub coordonarea profesoarei de română, la  Tabăra Naţio­nală de Creaţie Bisoca, 2008-2009… Faptul că îndrăz­nesc să grupez într-un volum nişte texte înseam­nă că pot să mă desprind de ele şi… să sper mai departe!” Cum a spus părintele Milea, prezent la lansare, poezia este „Destin”: „Bisericuţa-i de lemn;/ Iar sfinţii vorbesc între ei româneşte./ Se apleacă cerul de stele peste câmpul cu flori/ Orion şi Constelaţia Lirei ne sunt favorabile./ Când vreau să-mi privesc în faţă trecutul/ Acolo mă întorc… către răsărit.” Dacă poezia eminescienilor este „într-un televizor color/ cu sonorul dat încetişor…” (Mircea Cărtărescu) putem spune „fără confuzie, cam acesta e cadrul. Nu se poate schimba nimic./ Aşteptăm cu mâna streaşină la inimă” ( împreună cu Marin Sorescu). Şi nu am aşteptat degeaba! Au publicat volume de versuri în liceu, pentru ­emi­nescieni, MĂDĂLINA TUDORA, „Poezii pentru suflet” („Sărut-mâna maicii tale – / Chip slavon cu mers agale/ Trup de flori ce se des­prinde/ Din lumina ce nu mint”). Ar trebui să cităm aici şi pe domnul OVIDIU CAMELIU PETRESCU, născut în 1953, fost elev al liceului, devenit politician, şi care nu i-a uitat pe eminescieni întru poezie, ca un „Ulise orb” („Nu mai ştiu să mă întorc/ pe ţărmul speranţelor părăsite cândva/ Semnele dăltuite cu trudă/ în drumul de piatră/ s-au tocit sub bocancii timpului/ Rătăcesc prin ploaia rece a toamnei/ un Ulise orb care a uitat/ drumul spre Ithaca”).

Mulţumim de poezie! Dar nici proza nu a fost mai prejos în Colegiu. Au publicat, elevi fiind, Bogdan Florescu, romanul „Iad pustiu”, Buzău, editura AncaPrint, 2015; Livia Isidor, alias doamna profesoară Cristina Hulubaş, a lansat pentru elevi romanul „Potârnichi bătute de vijelie”, Buzău, 2006. La BJ, fosta elevă Olga Stroe Gheciu ne-a invitat la „Odă unei copilării nesfârşite”, editura Coresi, 2017, iar în amfiteatrul liceului un cristian, fost elev al liceului (Cristian Cosma), actualmente patron la „casa de pariuri literare”, ne-a lăsat romanul prin care „literatura română se scrie pe mine…” – „Morţii mă-tii”, nerecomandat celor sub 16 ani, dar indispen­sabil pentru a înţelege ge­neraţia MM. (postpostmodernistă, deconstructivistă). Cartea a apărut în anul 2012 şi nu este aşa de agresivă cum sugerează titlul. Nouă ni s-a părut mai degrabă memorialistică şi autobiografică, epidermică aproape, pentru buzoieni. Există un capitol „Ne e dor de Eminescul” din care cităm „La 15 iunie, românii de pe întreaga planetă deplâng ziua plecării lumeşti a celui care avea să fie numit pe nedrept cuvânt <luceafărul> M.E. … E. nu a murit niciodată cu adevărat, el este unul dintre puţinii români care au tot renăscut… <Pururi tânăr>, ne-a învăţat şi pe noi  cum, cu fiecare an ce trece, ne este tot mai dor, mai dor nebun de EMINESC(H)OOL”. La fel de dragă ne este cartea de memorii publicată de Dana-Irina Stănculea, în Bucureşti, 2014, editura Favorit, „Amintirile unei tocilare”…

(Va urma)

Grupaj realizat de Simona Enişor, XI F şi Isabela-Ştefania Coman, XII F. Coordonator, Elena-Roua Dogaru.