Colegiul Național „M. Eminescu” – 100 de cărți pentru 100 de ani (II)

*„Zeul unei bucăți de materie: forma” (Eminescu, Mss. 2254, f. 18)

Continuăm să dăm formă concretă acelor abstracțiuni numite „spiritual eminescian”…. În calendarul manifestărilor prilejuite de ­ge­nerosul jubileu Colegiul Național „Mihai Eminescu” – 100 se înscrie și proiectul „100 de cărți pentru 100 de ani”, urmare  a activității din Cenaclul „Rază de Luceafăr”, a colaborării dintre Biblioteca „Doina-Tatiana Mănoiu” și Biblioteca Județeană „Vasile Voiculescu”, a atelierelor de scriere creativă și a îndrumării din cercurile de lectură. Cărțile donate, lansate sau publicate de foști și actuali elevi de-a lungul timpului, care, pentru colegiu a devenit istorie, au fost adunate în muzeu, bibliotecă, expoziția-document „O carte nu se citește singur(ă)”. Ele vor fi arhivate/sigilate și donate Colegiului pentru Jubileul 125, adică pentru anul 2044!

*

Continuăm prezentarea celor 100 de cărți cu DICȚIONARUL verbelor franceze cu construcțiile lor specifice, autor profesor OVIDIU FRÎNCULESCU, apărută 30.08.1978, în tiraj de 40.000 de exemplare, la Editura Albatros, având ca refe­rent științific pe lector univ. dr. Elena Gorunescu, cu o supra copertă de Gh. Marinescu (Combinatul poligrafic „Casa Scînteii”, 496 pagini, cu bibliografie și un cuvânt înainte al autorului).

OVIDIU FRÎNCULESCU face parte din elita cancelariei CNME – 100. S-a născut la 29 septembrie 1914 în loca­litatea Monteoru, comuna Merei. A urmat Liceul „Al. Hașdeu” Buzău ( așa se numea atunci BPH!), Facultatea de Filozofie și Litere București (1939). A activat ca preparator la Liceul particular „Petre Zaharescu” Buzău (1934-1935) și supraveghetor de ordine/pedagog la Liceul „Aurel Vlaicu” București (1937-1939). După terminarea facultății a predat la liceele „Dimitrie Cantemir” și „Mihai Eminescu” București (1940-1941), Școala Normală de Băieți Buzău (1941-1942), Liceul Comercial Buzău (1944-1951), Liceul „B.P.Hașdeu” Buzău (1951-1954). La Liceul „Mihai Eminescu” Buzău și-a desfășurat activitatea între anii 1954-1976, când s-a pensionat. De la 1 ia­nuarie 1943 la 1 noiembrie 1944 a fost concentrat în Al Doilea Război Mondial cu gradul de sublocotenent. A publicat o gramatică a limbii franceze pentru elevii de liceu la Buzău în 1941, și două dicționare. Ca profesor foarte bine pregătit și foarte exigent, a lăsat o impresie de neșters pentru fiecare dintre elevii săi (doar fusese și pedagog și sublocotenent pe front!). Domniei Sale i se datorează înființarea primei „clase de băieți” în Liceul „Eminescu” (1968-1972), la care a fost și diriginte. Vă imaginați ce deschidere a adus într-un liceu de fete o asemenea inițiativă! Tot prin strădania sa, coordonator al catedrei de limba franceză din liceu, s-a pus în funcțiune primul laborator de limbi mo­derne aplicate din județ, celebrul cabinet fonic din sala I.4. Avea masă-pupitru cu fișe de conectare pentru fiecare bancă-pupitru. La elevi se aflau căști și microfoane, cu care se conectau la solicitarea profesorului sau se interconectau. Sala era dispusă în amfiteatru și utilizată, prin rotație, de toți elevii.

,,Am fost eleva domnului profesor Frînculescu din 1971 până în 1975. Nu pot uita elegantele sale costume, culoarea oului de rață, procurate direct de la Paris, unde domnul profesor călătorea în schimb de expeiență în fiecare vară, precum și întrebările didactice, una mai provocatoare decât alta, <Combien de tracteures avez vous chez vos parents?> sau  <Conjugez le verbe soutenir a l’indicatif present> și concluzia, mereu aceeași, <Vous avez la langue lătăretze, mademoiselle. Je ne suis pas d’accord avec votre francais danubien!> și notarea ritmică nu depășea nota 7,00 … nu îmi mai ieșea media de bursă decât după teză și concordanța timpurilor la indicativ!… dar în facultate nu m-a durut capul pentru specializarea a doua, limba franceză”.

În același spirit sobru și intelectual, de umor rafinat și cultură umanistă de calitate, se desfășurau serbările în limba franceză în amfiteatrul liceului, domnul profesor Frînculescu având standarde culturale europene, aducea peruci și costume de la Teatrul Național București. Mai apoi toate colegele de catedră i-au urmat exemplul, i-au recunoscut modelul, mai ales Paula Popa, Lucia Trandafirescu, Aurora Oniță, Maria Metzener, Liviu-Petru Popescu, Florentina-Larisa Dobre… Prin munca acestora s-a reînființat Cabinetul de limba franceză la sala I.11, în mandatul  directoarei Doina-Tatiana Mănoiu. Pe cale de consecință, Colegiul a primit aprobarea de a înființa profilul bilingv-franceză din 1995. Doamna profesoară Maria-Monalisa Pleșea a facilitat înscrierea Colegiului în programul național al Bacalaureatului francofon/ evaluare DELF. Domnul profesor Ovidiu Frînculescu a sprijinit liceul și prin fiul mezin, Mircea, secretar al SSF, filiala București. A decedat în 2005, în uitare cenușie și plictis, pe strada Independenței la numărul 137. Cred că în fața morții ultimele sale cuvinte au fost „Touchez pas!”

În anul centenar, Colegiul ,,Eminescu” este înscris în programul Erasmus+, coordonator profesor Florentina-Larisa Dobre, <Je te donne une chanson>. Elevii din etapa națională a olimpiadei de franceză sunt Mihai Caloean, X D, Cătălina Nistor, XII D și Renata Săndulache, absolventă.

Cartea DICȚIONARUL VERBELOR FRANCEZE CU CONSTRUCȚIILE LOR SPECIFICE este destinată atât elevilor și studenților de la facultățile de filologie, profesorilor de specialitate, putând fi utilizat cu ușurință de toți aceia care și-au însușit noțiunile de bază ale limbii franceze și care doresc să-și consolideze deprinderile de exprimare.

Dicționarul își propune să răspundă necesităților învă­țământului modern. Este folosit ca instrument de consultare și de adâncire a felului în care verbul determină ­anu­mite relații în plan morfolo­gic, sintactic, precum și modificări de sens ale întregului enunț. Cititorii vor avea posibilitatea să sesizeze structura de adâncime, psihologia limbii, pentru a putea folosi, ulterior, aceste noi deprinderi de exprimare în mod creator, în fraze independente.

Este cunoscut faptul că între limba română și limba franceză există originea comună romanică, influența franceză din secolele al XIX-lea și al XX-lea, când în limba română au pătruns multe ­neo­logisme, preluate fie ca unități izolate (cuvinte), fie – fenomen mai puțin remarcat – împreună cu construcțiile specifice ale limbii de origine (îmbinări de cuvinte, expresii etc.) ­Exi­stă, însă, și mai numeroase deosebiri între cele două limbi, ele aparținând unor arii lingvistice diferite în teritoriul romanic, și evoluând fiecare în condiții istorice cu totul altele. Aceste deosebiri se observă nu numai în vocabular, ci și în felul în care un vorbitor român și unul francez își formulează ideile și, cu precădere, în folosirea verbului cu anumite prepoziții și conjuncții, la anumite diateze etc. Ceea ce se numește în mod curent presiunea sistemului limbii materne acționează și asupra vorbitorului român care vrea să se exprime oral sau să redacteze un text în limba franceză. Ideea elaborării unui dicționar în care cititorul să poată găsi un inventar cât mai cuprinzător de construcții cerute de regimul verbului a pornit de la constatarea dificultăților pe care elevii și studenții, uneori oamenii, chiar profesorii, le întâmpină atu­nci când vor să-și transmită gândurile în această limbă străină.

Cât privește conținutul concret al exemplelor, acestea reprezintă fie realități specifice societății și culturii franceze, pe care un român le poate întâlni în ziare, reviste, cărți, filme franțuzești, fie aspecte ale culturii și civilizației românești. Autorul a căutat să înfățișeze acțiuni, stări, atitudini, sentimente existente în orice limbă, evitând cu bună știință nenu­măratele sensuri figurate, metaforice din stilul beletristic, inutile într-o lucrare științifică.

Terminologia este simplificată, adoptând o manieră mai accesibilă de prezentare, fără să afecteze însă corectitudinea științifică și cantitatea de informație pe care domnul profesor o transmite. Practic, cartea conține verbul la infinitiv, cu mențiunea grupei din care face parte și a verbului auxiliar cu care se conjugă.

Acest Dicționar oferă și azi celor dornici să se exprime în limba franceză un gen de cunoștințe pe care nu le pot afla astfel sistematizate în dic­ționarele generale, explicative, sau în cele speciale, apărute până acum la noi, pentru limba franceză standard.

(VA URMA)

Grupaj realizat de Isabela-Ștefania Coman și Elena-Cătălina Bărău (XII F), sub coordonarea prof. Elena-Roua Dogaru. Consultant științific prof. pensionar Relu Stoica.