27 de ani
de presa libera
Miercuri, Mai 24, 2017 05:16 AM
dragaica

Politic

Ciolacu: „Mulțumesc domnului Jean-Claude Juncker pentru declarația de prietenie făcută țării noastre“

de Călin BOSTAN
Politic  |
12.05.2017, 00:00
288

   Liderul grupului parlamentar al Partidului Social Democrat din Camera inferioară a Parlamentului, deputatul buzoian Marcel Ciolacu, a mulțumit, printr-o postare pe pagina sa oficială de Facebook, președintelui Comisiei Europane, Jean-Claude Junker, pentru „declarația de prietenie făcută țării noastre prin discursul prezentat în Parlament“.

   „Am avut astăzi deosebita onoare de a-l cunoaște pe domnul Jean-Claude Junker, Președintele Comisiei Europene, aflat în vizită oficială în România. Acesta s-a adresat dimineață Parlamentului, în ședință plenară, cu privire la viitorul Europei. A vorbit despre ro­mâni ca despre «un popor curajos și angajat», declarându-se totoda­tă un prieten fidel și susținător al țării noastre. Președintele Comisiei Europene și-a manifestat spriji­nul pentru țara noastră, subliniind faptul că «locul României este în Schengen, pentru că în UE nu  exis­tă țări de rangul doi» și, mai mult decât atât, «prin aderarea Ro­mâniei, Uniunea a căpătat putere la nivel mondial». Mulțumesc și eu pe această cale domnului Jean-Claude Juncker pentru declarația de prietenie făcută țării noastre prin discursul prezentat în Parlament, un discurs plin de energie și optimism!“, a scris Ciolacu pe Facebook.

   Președintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, a declarat, joi, în fața deputaților și a senatorilor români, că România trebuie să fie parte a spațiului Schengen, dar și că e o realitate că țările din Uniunea Europeană pot avansa împreună, dar pe ritmuri diferite.

   „Sunteți un popor curajos, angajat. Anul acesta sărbătorim zece ani de la aderarea României la UE. 1 ianuarie 2007 e o dată istorică a României. Cu acea ocazie ne-am unit și astfel România a aderat la această familie ca și alte popoare europene trecând peste toa­te problemele legate de cele două războaie mondiale (…) Ro­mânia și UE sunt lucruri care merg împreună. Sunt legate printr-o comuniune a destinului (…) Prin aderarea României UE își face simțită prezența la Marea Neagră. UE a pus accentul pe tânăra democrație a României (…) Trebuie ca Ro­mânia să poată să fie membră a spațiului Schengen pentru că e un lucru meritat. Trebuie să creăm punți în sânul națiunilor noastre. Trebuie să dăm în permanență ce avem noi mai bun pentru ca acest popor, adeseori martirizat, să fie acum artizanul păcii în cadrul UE și în lume (…) În 2019, țara dumneavoastră va prelua pentru prima oară președinția Consiliului UE. E un moment important. Eu am fost președinte de cinci ori. E un moment important în istoria României și în istoria UE“, a spus Junker în fața Camerelor reunite ale Parlamentului.

Comentarii

Cum să nu-i pupi! Chiar și fără nădragi, și tot nu era suficient! (14 May, 16:07)
Pixelu anticolonialist

Stai liniștit nea’ Marcele că și excelența sa, președintele Comisiei Europene le-a mulțumit și încă cu pupături pe frunte, era să zic buze ... îîîîîh, majorității trădătorilor de țară care au contribuit la bunăstarea țărilor occidentale și nicidecum a românilor. Spun majoritatea căci cel mai mare trădător nu se afla în Parlament ci probabil își aștepta stăpânul pe la moșie, pe la Drăgășani. Cu această ocazie să-i trecem în revistă, nu neapărat în ordine cronologică.

Adrian Năstase, în calitate de prim-ministru, a conștientizat atât de exact consecințele celei mai importante dintre înstrăinările impuse de afară, cea a Petrom (de altfel aflată pe lista de condiționalități ale aderării la UE), încât a inventat, deși nu era nevoie, o aprobare a privatizării de către Parlament. Și parlamentarii s-au înghesuit să încuviințeze, deși, în lipsa unor date de bază asupra termenilor concreți ai privatizării, mulți dintre ei nu puteau nici măcar să înțeleagă dramatismul cedării către străini a resurselor de petrol lăsate de Dumnezeu românilor și mai ales ireversibilitatea acestui gest. În comparație cu gravitatea acestei ireversibilități, faptul că se opreau implicit niște încăpușări de către români a companiei naționale de petrol reprezenta un biet mizilic. Mai ales că se pecetluia absurditatea abordării: în loc să distrugem hoții, distrugem statul!
Privatizarea Petrom a inaugurat o pagină sinistră din istoria României: scoaterea de sub control național a bogățiilor naturale ale țării. În mod diversionist, atenția a fost abătută asupra sumelor implicate în tranzacțiile vizând aceste bogății, când de fapt importantă era cedarea în sine a controlului național și ireversibilitatea acestui act. Indiferent de preț, străinii nu vor mai întoarce niciodată românilor posesia acestor resurse. Este greu de crezut că decidenții români ai acestei cedări n-au conștientizat ce fac! Anume că așează România pe calea fără întoarcere a coloniei fără decizie.

După un deceniu, Victor Ponta, tot în calitate de prim-ministru, profitând că a venit la guvernare după administrația cea mai spoliatoare pentru români Băsescu-Boc, a jucat cartea reîntregirii salariilor și dezghețării pensiilor, în timp ce încerca, aproape cu disperare, să câștige bunăvoința stăpânilor occidentali, scoțând la vânzare aurul din Apuseni, gazele de șist, loteria română, poșta română, compania de căi ferate. Și, în vreme ce cu câteva zeci sau sute de lei căpăta o anumită popularitate prin măsuri din zona reversibilului, era gata să sacrifice țara cu măsuri ireversibile. Rămâne un mare semn de întrebare cu ce, în asemenea condiții, a supărat Victor Ponta pe stăpânii occidentali ai țării, căci s-au arătat tare supărați deși pe aceștia nu-i interesau cele câteva zeci de lei date salahorilor români, ci segmentele economice pe care puteau pune mâna.

În comparație cu Călin Popescu Tăriceanu, Ponta a fost mic-copil! Tot ca prim-ministru, Călin Popescu Tăriceanu, gestionând România în singura perioadă în care Occidentul a adus bani în această țară, a aplicat cea mai nesăbuită politică economică posibilă: a forțat deficitul bugetar tocmai când era de pus bani deoparte sau, cum se spune, a turnat gaz pe foc. Au fost mărite salariile și mai ales pensiile peste posibilitățile economice, pe seama unor bani străini pe care țara nu se putea baza pe termen lung. Și, când, în contextul izbucnirii crizei financiare mondiale, finanțarea externă a fost blocată, au început ștrangulările. Tăriceanu își revendică aureola gestiunii de înflorire a României. Dar tocmai în acea perioadă s-a produs de fapt distrugerea de fapt a României și colonizarea ei totală. Inclusiv prin contribuția directă a lui Călin Popescu Tăriceanu. Acesta a privatizat BCR, desființând în consecință sistemul bancar românesc, bun sau rău cum era acesta. Călin Popescu Tăriceanu a inventat Fondul Proprietatea, structură prin care deposedații de către regimul comunist au fost devalizați a doua oară și 4 miliarde dolari active de la cele mai bune companii de stat au ajuns la străini. Pe ultima sută de metri ca premier, Călin Popescu Tăriceanu a vândut perimetrele din Marea Neagră încă înainte ca acestea să fie atribuite României de Curtea de la Haga în litigiul cu Ucraina, perimetre ajunse în cele din urmă la austrieci și americani. Se pare că, prin aceste „reușite” Călin Popescu Tăriceanu a căpătat din partea suzeranilor României vasale, spre deosebire de Victor Ponta, nu numai recunoaștere, ci și un fel de acoperire care i-au permis să facă aprecieri – altora interzise – la adresa funcționării justiției sau așa-zisului stat de drept.

De departe maestrul emerit, de fapt și cel pupat pe frunte, a fost Traian Băsescu care a externalizat fără vreo ezitare flota comercială română, nici nu are decât importanță secundară dacă a făcut-o cu sau fără prejudiciu din punct de vedere juridic! În calitate de șef al părții române, Traian Băsescu a semnat acordul PSAL II cu Banca Mondială care cuprindea lista tuturor companiilor românești condamnate, ce urmau să fie privatizate sau lichidate și care avea să constituie actul de desființare a economiei românești. Când a devenit președinte al României, zic eu, drept recompensă, economia românească fusese deja vândută străinilor în baza actului anterior menționat. Traian Băsescu a preluat cu zâmbetul pe buze împrumutul băgat pe gât României de către FMI și a acceptat experimentul impus de FMI de a trece direct pe seama populației suportarea plății acestui împrumut destinat de fapt finanțării băncilor străine din România, cărora, în contextul crizei din Occident, li se tăiase finanțarea de la băncile mamă. Traian Băsescu, tot cu zâmbetul pe buze, a tăiat salarii și a înghețat pensii și a creat condiții ca firmele străine să fie singurele care mai puteau respira și deci se mai puteau extinde în România. Și când era cel mai greu a preluat, printre primii din UE, ticăloșia Merkel de reducere draconică spre zero a deficitului bugetar, care s-o mai potrivi cât de cât unei țări dezvoltate, dar care pentru o țară ca România înseamnă definitiv și irevocabil încremenirea în starea de subdezvoltare.

Concursul lui Traian Băsescu la colonizarea României nu este întrecut decât de cel al guvernatorului Băncii Naționale, Mugur Isărescu. Dacă acest concurs nu ar fi fost cel mai substanțial, Isărescu n-ar fi fost etern în funcția de guvernator al băncii centrale. Mugur Isărescu este de departe cel mai vinovat dintre cei mai vinovați români de starea de colonie în care a ajuns România pentru că domnia sa , profesionist fiind într-ale economiei și finanțelor, a știut prea bine care vor fi consecințele unor măsuri impuse de alții dar la care a consimțit sau pe care le-a promovat el însuși. Dânsul înțelegea perfect când a acceptat înstrăinarea aproape a întregului sistem bancar că România nu se poate dezvolta fără bănci proprii (bune sau rele), căci sub control străin sistemul bancar se va aservi intereselor de aiurea, nu celor românești. Mugur Isărescu a mințit fără ezitare când a susținut expansiunea băncilor străine, explicând că subdezvoltata Românie n-are bani și este nevoie de cât mai multe bănci străine care să aducă bani de afară. Spre rușinea domniei sale, tace mâlc de ani și ani de când băncile străine aduse în România cu surle și trâmbițe își reduc sistematic expunerea pe România, trimițând miliarde de euro în țările de origine, de au ajuns să gestioneze acum numai banii strânși de pe piața internă (unde domnia sa spunea că nu sunt bani). Stabilitatea cu a cărei promovare în ce privește prețurile și cursul valutar se laudă Mugur Isărescu este stabilitatea mortului pentru români și pentru capitalul autohton, în timp ce este de fapt instrumentul și garanția câștigurilor fabuloase pentru capitalul străin. Iar susținerea fără argumente de către Mugur Isărescu a salariilor mici în România, ca o condiție a echilibrelor economice și bugetare precum și a fluxurilor străine de investiții, dă jos masca: salariile mici din România derivă doar într-o măsură din nivelul mai scăzut al productivității muncii, cât mai ales din statutul colonial al salariaților din România sau, altfel spus, românii trebuie să rămână salahori pentru ca străinii să poată prospera.

Raspunde

Stiri Agerpres

DOCUMENTAR: Cântărețul de muzică populară Benone Sinulescu, la 80 de ani
Miercuri, Mai 24, 2017 04:09 AM

Cântărețul de muzică populară Benone Sinulescu s-a născut la 24 mai 1937, în localitatea Siriu din județul Buzău.

Ziua europeană a parcurilor naționale
Miercuri, Mai 24, 2017 04:04 AM

La data de 24 mai, în fiecare an, este sărbătorită Ziua europeană a parcurilor naționale, cu scopul de a conștientiza comunitățile, factorii de decizie și publicul larg privind valoarea și beneficiile ariilor protejate din Europa.

Ziua Limbii Bulgare
Miercuri, Mai 24, 2017 04:01 AM

În fiecare an, la data de 24 mai se sărbătorește Ziua Limbii Bulgare.

ZILE NAȚIONALE: Statul Eritreea
Miercuri, Mai 24, 2017 03:41 AM

Statul Eritreea sărbătorește la 24 mai Ziua Națională, marcând proclamarea independenței în 1993. Situat în nord-estul Africii, statul se întinde pe o suprafață de 117.600 kmp și se învecinează cu Sudanul, Etiopia, Djibouti, fiind mărginit de Marea Roșie.

CITATUL ZILEI
Miercuri, Mai 24, 2017 03:33 AM

OPINIA, un sfert de veac de existență
OPINIA, un sfert de veac de existență
OPINIA, un sfert de veac de existență
OPINIA, un sfert de veac de existență
OPINIA, un sfert de veac de existență
OPINIA, un sfert de veac de existență
OPINIA, un sfert de veac de existență
OPINIA, un sfert de veac de existență
OPINIA, un sfert de veac de existență
OPINIA, un sfert de veac de existență
OPINIA, un sfert de veac de existență
OPINIA, un sfert de veac de existență
mai multe poze »
TOP COMENTARII
CELE MAI CITITE ARTICOLE
24 May, 00:31 Mai usor sa previi decat sa tratezi
Radav a comentat pentru articolul Interlopul Vadar, trimis după gratii, dar lăsat cu mașinile de lux dobândite în urma furturilor din Marea Britanie:
Inca nu l-ati facut sapun pe acest individ?
23 May, 22:36 Învățămint dual
C. Tănase a comentat pentru articolul Continuă înscrierile pentru elevii buzoienii care vor o calificare și un loc de muncă sigur:
Corect, dacă ar înțelege unii profesori că trebuie să muncească, nu să se prefacă, dacă elevii chiar ar învăța și nu s-ar preface, dacă unii părinți i-ar educa cu adevărat și nu s-ar preface, ce bine ar fi!
23 May, 20:00 Drăgaica
NIQ a comentat pentru articolul Municipalitatea vrea să aducă Drăgăicii gloria de odinioară:
O sărbătoare nulă pentru cultura locală. Care tradiție, mirosul de fum și lumea (tri)coloră din jur? Toma a inventat roata, apoi spița și spițeria. Acum vrea să ridice cultura locală pe cele mai înalte culmi ale falimentului multilateral-involuntat. Să trăiască Benone, această obsesie a viitorului fost primar. În doi ani, Buzăul va ajunge sat, reședință a comunei Mărăcineni. E greu de înțeles ce l-a putut schimba pe acest om în clipa în care a devenit primar. Cine l-a pus acolo nu are decât să aibă dureri de cap. Să treacă pe ”zebre” străzilor buzoiene cu conștiința lor dublă. Domnul Toma nu e primar, e doar un nailon al partidului. Îmi pare tare rău că sunt de acord cu cei care îi contestă calitățile invizibile. Așadar, la Drăgaică, la Matusalem Sinulescu, la cârnați de toate dimensiunile, la ”muzică tradițională”. La anul 1965 sau undeva pe acolo. Se aude că dl. Toma va fi retras de bună voie de la Primărie. Cum i-a plecat un galonat din șefie, cum a adus în loc un puști cu umeri sovietici, general pe timp de pace. Tristă situație. Nu mai sunt cadre, nici luptători. Răzbelul e pe sfârșite. PSD nu e la Primărie, ci cam pe la mijlocul bulevardului. Primăria e pe o uliță, în buricul din spate al târgului. Dl. T a intrat cu tractorul în curtea orășenilor. Dle Q, oricine ai fi ai dreptate. Știu alții cine suntem. Mâine știe și primarul. Nu e rău să vorbim în somn măcar aici. Peste niște ani, vom avea dreptate. Și n-o să fie târziu nici atunci.
Google PageRank Checker