Pentru că suntem cu toţii oameni liberi în redacţia Newsweek România, mai şi polemizăm uneori…

Răzvan Chiruţă scrie că ne merităm soarta de vreme ce, deşi ne văicărim că n-are cine să ne scape de PSD, găsim nod în papură oricărui partid nou apărut. Ca iniţiativa politică anunţată de fostul premier Dacian Cioloş. Care nici nu s-a lansat bine şi a stârnit deja primele hohote de râs în largul internetului.

Motivul e denumirea formaţiunii proaspăt înscrise la tribunal. Care sună fix aşa: Partidul „Mişcarea România Împreună”. Dar, atenţie, n-aveţi voie să folosiţi acronimul PMRÎ, ne atrag atenţia reprezentanţii săi, ci doar parti – cu la „Împreună”. Eventual, împreună cu simbolul „RO+“.

Cu toate că întreaga poveste mi se pare de-a dreptul ridicolă, aş înclina să-i dau dreptate colegului meu. În fond, ăsta nu-i un motiv ca să facem mişto de un partid aflat abia în stadiul de speranţă.

Altceva cred însă că trebuie să ne îngrijoreze. Întrebat care va fi linia ideologică a formaţiunii, domnul Cioloş a ţinut să facă următoarea precizare: „Nu promovăm cuvinte abstracte – de dreapta, de stânga”. Am redat esenţa, întrucât declaraţia e mult mai complicată şi mai aiuritoare.

Domnul Cioloş susţine, în esenţă, cam ce susţineau, nu demult, şi alţi lideri de pe malurile Dâmboviţei. Cei de la PP-DD sau, mai recent, de la USR. Și anume că nu mai există dreapta şi stânga, că doctrinele au murit şi că, în general, pe oameni nu-i mai interesează vorbele, ci faptele. Din câte ştiu, ideea e veche. Îmi aduc aminte de o carte, apărută prin 1960, care se cheamă chiar „Sfârşitul ideologiei”. Autorul, sociologul american Daniel Bell, se definea ca fiind „socialist în economie, liberal în politică şi conservator în cultură”. O astfel de abordare, de tip tocăniţă ideologică, oricât de seducătoare în plan teoretic, nu duce, în practică, nicăieri.

Uitaţi-vă la orice democraţie serioasă. Partidele fără doctrină – numiţi-le populiste sau cum vreţi – n-au reuşit să lase nimic în urmă. Au fost ca nişte moluşte care şi-au întins amprenta gelatinoasă asupra unui ciclu electoral sau mai multe, după care au dispărut în neantul istoriei.

Sigur, eu nu sunt profesor de ştiinţe politice, ci un biet amator de lecturi. Să-i dăm cuvântul, aşadar, lui Paul Dragoş Aligică. Unul dintre cei mai buni specialişti români în domeniu. Care se declară stupefiat de programul confuz al noului partid. Încât scrie, ironic: „E clar că dacă nu se mişcă la stânga sau la dreapta, şi sunt sigur că nici pe loc înţepenit nu vrea să se mişte, şi, doamne fereşte, sunt sigur că înapoi nu vrea să o ia, nu rămâne decât o singură direcţie: înainte! Cum ne spunea răposatul IvanciuVăleanu la ASE (l-am citat şi o să- l mai citez): Ce este progresul, tovarăşi? Și tot el răspundea, după o pauză dramatică: Progresul e mersul înainte!”.

DISTRIBUIȚI

1 COMENTARIU

  1. Măcar Jiji, cu penegeul lui, a fost onest când a fost întrebat de doctrină: Și de dreapta și de stânga în funcție de cum ne avantajează
    Noțiunile de capitalism sau de socialism s-au perimat. Curentele în jurul cărora gravitează acum politica sunt suvenanismul și globalismul. Tări adepte ale suveranismului sunt SUA, Rusia iar adepte ale globalismului China, Germania.

Comments are closed.