Anul trecut, Liviu Pop, în calitate de ministru al Educaţiei, stârnea râsul cu o declaraţie de-a dreptul ridicolă: „Educaţia e gratuită conform Constituţiei. Statul asigură o parte din gratuitate, părintele ­asi­gură altă parte din gratuitate, copilul nu plăteşte nimic”. Ceea ce părea doar o nouă gafă a ministrului „Genunche” este de fapt trista realitate pe care şi părinţii din Buzău o simt pe buzunarul lor în fiecare an şcolar.

Zilnic, mai ales în învăţământul preşcolar, părinţii care îşi duc copiii la grădiniţă scot bani buni din buzunar pentru a ajuta cadrele didactice să îşi desfăşoare activitatea la clasă. Coli de scris, lipici, creioane, hârtie igienică, şerveţele umede, săpun lichid, aparatură electronică, mobilier sunt doar câteva lucruri incluse pe lista cu „necesarul” fără de care grădiniţele nu ar putea să îşi desfăşoare activitatea. La rândul lor, cadrele didactice sunt puse în situaţia ingrată de a cere bani părinţilor. „Educaţia gratuită” pe banii părinţilor este dovada că sistemul românesc de învăţământ este în faliment, iar rezultatele excepţionale obţinute de elevii olimpici sunt doar o minune.

Dincolo de strictul necesar, prin care se înţelege planşele de desenat şi creioanele copiilor, în Buzău, la unele grădiniţe cheltuielile obligatorii ar putea pune părinţii cu ­ve­nituri modeste în imposibilitatea de a-şi da copiii la grădiniţă. De exemplu, la una dintre grădiniţele cu program prelungit din Buzău, părinţii suportă plata ajutorului de educatoare!

Grădiniţa cu Program Prelungit nr. 4

Potrivit unei mame care a avut anul trecut copilul la Grădiniţa cu Program Prelungit (GPP) nr. 4 din Buzău, sumele pe care le-a plătit au acoperit cheltuieli diverse, începând cu mâncarea şi până la plata ajutorului de educatoare.

„Banii se plăteau fie direct la casierie, cum se întâmpla cu plata mesei, fie se strângeau la nivelul comitetului de părinţi, în cazul în care se cumpărau obiecte de mobilier sau aparatură de birou, iar la final părintele desemnat casier îi dădea doamnei educatoare. De exemplu, plăteam câte 25 de lei pe lună pentru ajutorul de educatoare, apă şi două cursuri opţionale pentru cel mic. Cei 25 de lei se strângeau la nivelul comitetului de părinţi”, a declarat buzoianca.

În plus, se achitau la casieria grădiniţei 160 de lei pentru mâncarea celui mic (mic dejun, gustare, prânzul compus din felul unu şi felul doi şi o gustare de după amiază). „Necesarul lunar” al elevului de grădiniţă era adus în fiecare lună de acasă de părinte. Este vorba despre hârtie igienică, şerveţele de masă, şerveţele de birou, săpun lichid etc., toate costând aproximativ 20 lei lunar.

„Pentru că majoritatea părinţilor a vrut să schimbe mobilierul, s-au strâns bani la nivelul comitetului de părinţi. Am dat câte 70 de lei. În alţi ani s-au strâns bani pentru alte dotări, aparat de aer condiţionat, laptop, imprimantă”, a mai declarat aceeaşi mamă.

Alte cheltuieli ­aco­pereau materialele didactice care erau aduse la începutului anului şcolar: acuarele, lipici, hârtie creponată, foarfece, o jucărie, o carte etc, toate costând aproximativ 70 lei.

Grădiniţa cu Program Prelungit nr. 1 vs. Grădiniţa cu Program Prelungit nr. 3

O altă buzoiancă care a avut copilul la două grădiniţe diferite spune că diferenţa se face în funcţie de cât de pretenţioşi sunt părinţii. De exemplu, la GPP nr. 1 spune că cei mai mulţi bani au fost daţi pe obiectele de mobilier şi birou.

„La nivelul comitetului de părinţi am strâns bani pentru perdele, imprimantă, cartuş imprimantă, ascuţitoare electrică, aparat de aer condiţionat şi dulap, toate costând vreo 300 de lei de persoană”, a declarat buzoianca.

Alte cheltuieli pe care a trebuit să le suporte la aceeaşi grădiniţă au fost: 10 lei/ zi mâncarea, 5 lei / lună cursul opţional de engleză şi 15 lei / lună (bani strânşi la nivelul comitetului de părinţi) pentru hârtie igie­nică, şerveţele umede etc.

„Cheltuielile au fost mai mari faţă de cealaltă grădiniţă unde am mutat copilul. Este vorba despre Grădiniţa cu Program Prelungit nr. 3, unde plăteam 9 lei/zi pentru mâncare şi aproximativ 15-20 lei/lună necesarul lunar (hârtie igienică, şerveţele etc) pe care îl cumpăram eu din oraş. De asemenea, mai cheltuiam aproximativ 150 lei pe rechizitele pe care le-am cumpărat tot eu din oraş”, a mai declarat aceeaşi mămică.

Grădiniţa cu Program Normal „Piticot”

Pentru părinţii care au cu cine să îşi lase copiii după ora 12, până ies de la muncă, o grădiniţă cu program normal este o soluţie mai ieftină.

„Am avut copilul la GPN Piticot şi ştiu că uneori educatoarea ajungea să pună bani de la ea când era nevoie de ceva. În rest, plăteam câte 4 lei pentru cursurile opţionale. Erau trei astfel de cursuri, ­mu­zică, dans şi engleză, şi dacă le alegeai pe toate plăteai 12 lei/lună. În ceea ce priveşte necesarul lunar al copilului, adică săpun lichid, şerveţele, hârtie igienică le aduceam de acasă cam de 2-3 ori în timpul unui an şcolar”, a declarat un alt părinte.

Nici la grădiniţele cu program normal nu lipsesc însă chetele atunci când majoritatea părinţilor îşi doresc condiţii mai bune pentru cei mici în clase.

„Când era nevoie strângeam bani la nivelul comitetului de părinţi. Îmi aduc aminte că la un moment dat a fost nevoie de un videoproiector care a costat aproximativ vreo 1.200 lei, sumă care s-a împărţit la toţi părinţii”, a mai declarat aceeaşi sursă.

„Grădiniţele nu ar putea exista în România fără ajutor financiar din partea părinţilor”
Reprezentantul profesorilor buzoieni, Ion Dobre, liderul Sindicatului Învăţământului Preuniversitar (SÎP) Buzău, spune că problema este una veche şi că învăţământul preşcolar în România nu ar putea exista fără banii părinţilor.
„Potrivit legii, grădiniţa este gratuită. Nu se face nicio diferenţă între învăţământul preşcolar, gimnazial şi cel liceal. În niciuna dintre situaţii sumele de la stat nu ­aco­peră cheltuielile cu copiii, nici în învăţământul preşcolar, nici în cel gimnazial şi nici în cel liceal. Astfel se nasc situaţii în care banii nu ajung nici pentru plata salariilor cadrelor didactice. La nivelul grădiniţelor putem spune că actul educaţional nu s-ar putea desfăşurat în România fără ajutor financiar din partea părinţilor. Mă refer în primul rând la consumabile – hârtie, creioane, lipici etc-, cu ajutorul cărora se realizează actul educaţio­nal specific copiilor de vârstă mică. Pe de altă parte, vrând-nevrând, părinţii îşi doresc ca ai lor copii să beneficieze la grădiniţă de cele mai bune condiţii şi ajung să cumpere covoare, perdele, scaune etc. În plus, trebuie să plătească şi mâncarea”, a declarat liderul Sindicatului Învăţământului Preuniversitar Buzău, Ion Dobre.

DISTRIBUIȚI
loading...

4 COMENTARII

  1. Desi e un comportament nesanatos cel expus de tine, Rica, cu siguranta mamicile nu il primesc supliment la salariu, ci aleg sa isi cheltuiasca venitul propriu, nu al altora, cum le face placere.

  2. Problema nu este neaparat a unor sume modice, platite periodic, pentru consumabile. Discutiile apar atunci cand se exagereaza, fie cerinta este peste puterea financiara a parintilor, fie mofturile doamnelor sunt mai mari decat rabdarea parintilor, fie chiar parintii pun presiune pe ceilalti parinti prin dorinte greu de realizat.

Comments are closed.