A reuşit în instanţă să recupereze 20.000 de hectare de pădure pentru ,,Obştea Moşnenilor zişi de pe Buzău”, dar cu un preţ destul de mare, peste 26 miliarde lei vechi, bani care s-au evaporat din conturile asociaţiei în decurs de opt ani. Responsabil a fost găsit Remus Posea, fostul preşedinte al Asociaţiei, care a fost condamnat anul trecut la doi ani şi opt luni de închisoare cu suspendare pentru delapidare, în formă continuată, în dauna Obştii, în perioada 2005-2013, dar şi pentru evaziune fiscală, de asemenea în formă continuată, în aceeaşi perioadă.

Pe parcursul termenului de supraveghere stabilit la 3 ani, acesta trebuie să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 60 de zile la Primăria Oraşului Nehoiu. De asemenea, Posea a fost obligat să plătească Ministerul Finanţelor Publice – Agenţia Naţională de Administrare Fiscală – Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi – Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Buzău suma de 433.601 lei şi a accesoriilor aferente creanţelor bugetare, până la achitarea efectivă a debi­tului, cu titlu de despăgubiri civile, iar „Obştii Moşnenilor Buzoieni de pe Buzău” suma de 2.635.187, 02 lei, cu titlu de despăgubiri civile. Posea a fost tri­mis în judecată în decembrie 2015 de Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău într-un dosar de evaziune fiscală şi delapidare în formă continuată deschis de unitatea de parchet menţionată în 2014, iar după un proces derulat pe parcursul a mai puţin de doi ani a venit şi sentinţa care a rămas definitivă în septembrie anul trecut, prin decizia Curţii de Apel Ploieşti, din cauză că Remus Posea a atacat prea târziu sentinţa de la Tribunalul Buzău.

“(…) condamnă pe inculpatul Posea Ioan Constatin Remus la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare, în formă continuată, în dauna părţii civile Obştea Moşnenilor Buzoieni „de pe Buzău”, în perioada 2005-2013. (…) aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art.66 al.1 lit.a, b, g şi k C.pen. pe o durată de 2 ani. În baza art.65 al.1 C.pen., aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art.66 al.1 lit.a, b, g şi k C.pen., începând cu data rămânerii definitive a sentinţei şi până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată. (…) condamnă pe inculpatul Posea Ioan Constatin Remus la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, în formă continuată, în perioada 2005-2013. În baza art.67 al.2 C.pen., aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art.66 al.1 lit.a, b, g şi k C.pen. pe o durată de 2 ani. (…) aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea şi anume aceea de 2 ani închisoare la care se adaugă sporul de 1/3 din cuantumul celeilalte pedepse stabilite, inculpatul având de executat în final pedeapsa de 2 ani şi 8 luni închisoare alături de pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art.66 al.1 lit.a, b, g şi k C.pen., pe o durată de 2 ani şi a pedepsei accesorii a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art.66 al.1 lit.a, b, g şi k C.pen., începând cu data rămânerii definitive a sentinţei şi până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată. (…) dispune suspendarea executării pedepsei rezultante aplicate, sub supraveghere, pe o durată de 3 ani ce constituie termen de supraveghere pentru condamnat. (…) În baza art.93 al.2 C.pen., impune condamnatului să execute următoarele obligaţii: – să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate; – să nu părăsească teritoriul României, fără acordul instanţei. În baza art.93 al.3 C.pen., pe parcursul termenului de supraveghere, condamnatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 60 de zile la Primăria Oraşului Nehoiu. (… ) obligă inculpatul să plătească părţii civile Ministerul Finanţelor Publice – Agenţia Naţională de Administrare Fiscală – Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi – Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Buzău suma de 433.601 lei şi a accesoriilor aferente creanţelor bugetare, până la achitarea efectivă a debitului, cu titlu de despăgubiri civile. (…) obligă inculpatul să plătească părţii civile Obştea Moşnenilor Buzoieni „de pe Buzău” suma de 2.635.187,02 lei, cu titlu de despăgubiri civile. Menţine sechestrul asigurător instituit prin ordonanţele nr.447/P/2014 din data de 31.07.2014 şi nr.447/P/2014 din data de 06.01.2015 ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Buzău şi aplicat prin procesele-verbale din datele de 06.08.2014 şi 08.01.2015, asupra unei case de locuit situată în oraşul Nehoiu, jud.Buzău, în valoare de 22.860 lei, a terenului aferent în suprafaţă de 500 mp precum şi asupra a două terenuri agricole (fâneaţă şi livadă) şi a cotei indivize a altui teren, evaluate la aproximativ 40.000 lei, situate în zona Siriu – Nehoiu, toate aceste bunuri imobile aşa cum sunt individualizate prin procesele-verbale menţionate anterior. (…) îl decade pe inculpat din dreptul de a fi administrator al unei societăţi comerciale. (…) o copie a dispozitivului prezentei sentinţe se va comunica, la data rămânerii definitive, Oficiului Naţional al Registrului Comerţului. În baza art.274 C.pr.pen., obligă inculpatul la plata sumei de 1.700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare”, se precizează în hotărârea pronunţată la Tribunalul Buzău

L-a dovedit pe presupusul descendent al Preda Buzescu

În urmă cu şase ani, Remus Posea, care este fostul soţ al vedetei de televiziune Iuliana Marciuc, împreună cu alţi proprietari constituiţi într-o asociaţie, au câştigat în instanţă pădurile de pe un teren de 20.000 ha din Munţii Buzăului. Remus Posea, în calitate de proprietar, dar şi de preşedinte al „Asociaţiei Obştii Moşnenilor zişi de pe Buzău” s-a războit cu statul român pentru aceste păduri din anul 2006.

Terenul de 20.000 ha câştigat în instanţă de Posea şi ceilalţi proprietari fuseseră atribuite lui Teodor Năstase, care pretindea că este descendent din neamul lui Preda Buzescu. Într-o scrisoare deschisă pe care o adresase instanţei Tribunalului Sălaj, unde a avut loc recursul procesului câştigat de Năstase la Pătârlagele, Remus Posea îi reproşa preşedintelui completului de judecată că niciodată nu îi ceruse lui Năstase să prezinte documentele oficiale care îl atestau ca moştenitor al acestor terenuri, ci doat nişte copii. Judecătoria Pătârlagele îi acordase lui Năstase 62.000 ha din cele peste 150.000 de ha cerute. Recursul a fost câştigat de Posea şi obştea pe care o conducea, iar decizia a fost definitivă şi irevocabilă. Dosarul acestui proces conţine peste 2.000 de pagini şi cântăreşte 20 de kg. În cinci ani, acest proces, care a început la Pătârlagele s-a judecat doar doi ani şi jumătate. Procesul a fost suspendat şi strămutat, în final ajungând la Sălaj. Posea şi ceilalţi proprietari, membri ai asociaţiei pe care o conducea au fost puşi în posesia celor 20.000 de ha în urma unei sentinţe din 1946, care a rămas valabilă. Ulterior, pentru Moşnenii buzoieni au apărut alte probleme, fiind începute noi procese cu Academia Română, despre care OPINIA a scris în nenumărate rânduri, din cauza suprapunerii supra­feţelor retrocedate celor două entităţi.

Colaborator al Securităţii, dovedit în 2009

Remus Posea a fost chemat în judecată de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii după ce, în calitate de candidat la Primăria Nehoiu, în 2008, i-a fost verificată, din oficiu, calitatea de colaborator sau lucrător al Securităţii. După câteva luni de proces, CNSAS obţine la Curtea de Apel Bucureşti o hotărâre în acest sens în cazul lui Posea care nici nu s-a prezentat la audieri pe perioada procesului şi nici nu a trimis vreo întâmpinare în favoarea sa la instanţă. Potrivit hotărârii instanţei, Remus Posea s-a aflat în atenţia organelor de Securitate încă din 1982, când a depus cerere de plecare definitivă în RFG, împreună cu familia.

,,Datorită faptului că soţia era de naţionalitate germană, şi pentru că s-a avizat negativ solicitarea de plecare definitivă, Remus Posea a divorţat.

După plecarea soţiei, în 1987 a solicitat avizarea căsătoriei cu fosta soţie şi stabilirea definitivă în RFG.

În perioada iulie-septembrie 1987 a acceptat o colaborare neoficială cu organele dc Securitate pe linia acţiunii <Venus>.

Într-o notă a spus des­pre o persoană, evreu de origine română, că are o firmă la care lucrează două persoane care contribuie la prosperitatea firmei <CAWO> în afacerile cu România şi că a contribuit la plecarea unei persoane în RFG.

A mai arătat că acea persoană trăieşte în concubinaj cu persoana care a ajutat-o să plece. Despre alte două persoane a declarat că deţin sume în valută depuse în străinătate, obţinute prin activităţi ilicite sub acoperirea firmei CAWO.

Despre numita O.G. a afirmat că a plecat din ţară în urma căsătoriei cu un cetăţean vest-german, dar ulterior a divorţat şi s-a recăsătorit în străinătate, venind în România ulterior pentru a urma cursurile Facultăţii de Stomatologie, ca student străin. A mai furnizat informaţii ­des­pre mama şi sora acesteia. (…) Informaţiile furnizate Securităţii, indiferent sub orice formă, se refereau la activităţile sau atitudini potrivnice regimului tota­litar comunist; (…) Chiar dacă în documentul de la fila 59 şi raportul de la fila 60 reiese ca în 1989 s-a apreciat că pârâtul era un element <nesincer> se reţine că legea nu condiţionează calitatea de colaborator (…) de faptul că informaţiile furnizate erau reale sau nu.

Legea sancţionează ­ati­tudinea de denunţare a unor activităţi şi atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist, fără a face distincţia în raport de faptul că aceste activităţi s-au desfăşurat înainte sau urmau să se desfăşoare ulterior furnizării informaţiilor către Securitate (…) Este cunoscut că în perioada ­res­pectivă împotriva persoanelor despre care se cunoştea că doresc să rămână în străinătate sau care au rămas în străinătate se luau diferite măsuri, supraveghere ce mergea până la interceptarea corespondenţei, restrângerea unor drepturi referitoare la acordarea vizelor etc. Celelalte informaţii s-au referit la viaţa de familie, la viaţa privată a unor persoane, aducându-se la cunoştinţă date personale despre cei ce făceau obiectul informării şi despre membrii familiilor acestora. Astfel a fost încălcat dreptul la viaţa privată prevăzut de art. 17 din Pactul privind Drepturile Civile şi Politice”, se precizează în hotărârea Curţii de Apel Bucureşti.

DISTRIBUIȚI
loading...