Iuliu Tetrat (Jules Georges) este primul ofiţer aviator român căzut la datorie într-o luptă aeriană cu un avion german. Ofiţer de cavalerie, sublocotenent observator de aviaţie (locotenent post-mortem), aces­ta s-a născut la 14 august 1896, la Râmnicu Sărat.

   Fiu de general de cavalerie, a primit o educaţie deosebită şi, din dragoste pentru cariera de militar a tatălui său, la 1 iulie 1916, a absolvit Şcoala de Ofiţeri de Cavalerie. Avansat sublocotenent, este repartizat la Regimentul 5 Roşiori (Cavalerie, numiţi aşa după culoarea roşie a tunicii).

   Atras de miracolul zborului, a cerut să fie transferat la Aviaţie, armă care, la acea dată, ducea lipsă de personal navigant şi de deservire. Dar, mai întâi, a urmat la Băneasa un curs sumar de observator aerian, fără a primi însă şi brevet în acest sens, după care a fost repartizat la Grupul 2 Escadrile, din subordinea Armatei a II-a Române.

   În condiţiile în care Corpul 1 Rezervă German a reluat,  la 8/21 octombrie 1916, ofensiva, împreună cu Divizia 12-a Bavareză şi Divizia 76 Infanterie, s-a primit, la 26 octombrie 1916, dispoziţie ca aviatorii Grupului să survoleze zona Câmpulung Muscel, spre Rucăr.

   A primit ordin în acest sens, comandatul de Grup, locotenentul aviator inginer Gheorghe Negrescu, însoţit ca ob­ser­vator de tânărul sublocotenent Iulius Tetrat. Ajunşi la 3.000 de metri, deasupra zonei Văii Târgului, din apropierea Dealului Mateiaş, un avion inamic i-a atacat prin surprindere. Negrescu a degajat spre stânga şi i-a cerut observatorului să tragă cu mitraliera, în timp ce s-a auzit o a doua rafală, care a atins structura avionului şi a afectat motorul, obligându-l să facă serioase eforturi pentru a ateriza. A reuşit să coboare la 1.000 de metri, a depăşit defileul Sto­eneşti, reuşind să oprească avionul cu destulă dificultate la câţiva metri de râpa Dâmboviţei. A ieşit din avion şi i-a cerut acelaşi lucru şi observatorului, dar acesta „zăcea neînsufleţit la locul lui”.  A fost ucis la 20 de ani, în timp ce tatăl său, generalul Tetrat lupta în Oltenia.

   Este meritul prof. univ. dr. Valeriu Avram, originar din Buzău, care a avut acces la arhivele militare, de a fi descoperit şi scris despre scurta  carieră a buzoianului Iuliu Tetrat şi supremul sacrificiu în Războiul de Reîntregire a ţării.

„Un singur glonţ i-a străpuns inima”

   Într-un articol dedicat primilor eroi aviatori ai României, istorie-pe-scurt.ro îi alocă un spaţiu vast buzoianului Iuliu Tetrat.

   Sublocotenentul de cavalerie observator aerian Iuliu Tetrat a plecat, în ziua de 26 octombrie 1916, în prima sa misiune de luptă, având de executat o recunoaştere în zona oraşului Câmpulung Muscel.

   A plecat în zbor la ora 13,00, la bordul unui avion pilo­tat de locotenentul Gheorghe Negrescu. După ce avi­onul a luat înălţime la 3.000 m, a trecut de Târgovişte şi s-a îndreptat spre Valea Dâmboviţei, pe sectorul pe care trebuia să-l survoleze. Ajuns la dealul Măţău, avionul românesc a fost atacat de un avion german. La a doua rafală, avionul român fost avariat grav, fâşii din pânza aripilor au început să plutească în jurul avionului, în timp ce trepidaţii serioase şi funcţionarea anormală a motorului „mă obligă să reduc gazele şi încep a coborî în lungul văii Dâmboviţei spre sud, apoi să tai contactul de teama vreunui incendiu şi să zbor planat. Dar atenţia mea era încordată, iar înălţimea mi-a fost suficientă ca să aterizez într-o porumbişte în apropierea satului Voineşti, aproape de apa Dâmboviţei, de jur împrejur fiind numai livezi de pruni şi de alţi pomi“, nota pilotul într-un raport.

   Din cauza unei denivelări a terenului, o roată a trenului de aterizare a cedat şi avionul s-a înclinat mult spre stânga. Pilotul a sărit repede din avion, spunându-i observatorului să facă acelaşi lucru. Sublocotenentul Iulius Tetrat n-avea cum să coboare. Murise!

 Înmormântat la Rm. Sărat    

   La a doua rafală trasă de pilotul de vânătoare german, un singur glonţ i-a străpuns inima, moartea fiind ful­gerătoare. Abia împlinise vârsta de 20 de ani, în august 1916. A fost înmormântat în cimitirul central din oraşul Râmnicu Sărat, în cavoul familiei generalului Tetrat, tatăl său. Ulterior, monumentul funerar a avut mai mulţi proprietari, astfel că, în momentul de faţă, nu există nicăieri scris numele acestui erou, căzut la datorie.

   Primul ofiţer aviator ro­mân căzut într-o luptă aeriană a fost citat prin Înaltul Ordin de Zi nr. 16/1916, care sublinia printre altele: ,,Sublocotenentul observator Tetrat Iulius, în cursul unei lupte aeriene cu un avion inamic deasupra Car­paţilor, a dovedit bravură fără seamăn şi un mare dispreţ de moarte. Dat la Marele Cartier General, azi 7 noiembrie 1916, Ferdinand I.“. Această citare echivala cu decorarea „post mortem“.

DISTRIBUIȚI