George Banu a primit, la sfârşitul lunii trecute, cu ocazia unei seri aniversare, paşaportul diplomatic oferit de Ministerul Român al Afa­cerilor Externe, pentru calitatea actelor de diplomaţie culturală realizate între Franţa şi România. Institutul Cultural Român de la Paris a organizat, pe 20 septembrie, o seară dedicată aniversării eseistului şi omului de teatru, care în 2018 a împlinit 75 de ani. Spectacolul aniversar a avut loc în sala Bizantină din Hotel de ­Be­hague – reşedinţa Ambasadorului României în Franţa. Evenimentul s-a desfăşurat în prezenţa Ambasadorului României la Luxemburg, Lilian Zamfiroiu, al Reprezentantului Permanent al României la UNESCO, Ambasadorul Adrian Cioroianu, al consu­lului României la Paris, Simona Junescu.  Au participat şi au evocat personalitatea omului de teatru Claire David, editoarea franceză – la Actes Sud a lui George Banu, şi Dana Ionescu, redactor şef al Editurii Nemira,  care i-a publicat majoritatea cărţilor în română. Printre invitaţi s-au mai numărat Florence Delay, de la Academia Franceză,  Cécile Debray, directoarea muzeului Orangerie, Yvon Girard, directorul colecţiei de beletristica de la Editura Gallimard, Jean-Jacques Garnier, de la sezonul Franţa-România,  Adam Biro, editor de artă.

„<Nenorocirea> de la Buzău a început”

Născut în 1943, la Buzău, George Banu, considerat unul dintre cei mai importanţi critici de teatru ai lumii, locuieşte şi trăieşte la Paris din 1973. Profesor la Universitatea Sorbonne Nouvelle – Paris 3, el este autorul mai multe eseuri fundamentale despre teatru, arte, călătorii imaginare într-un Paris foarte personal; dar este şi creatorul Academiei experimentale a teatrelor, împreună cu Michelle Kokosowski, şi co-director al revistei Alternatives theatrales, cu Bernard Debroux, precum şi director al colecţiei „Le temps du theatre”, la Eeditura Actes-Sud.

„Am trăit la Buzău până la sfârşitul liceului. Cel mai drag loc al meu din Buzău era Crângul, ca pentru toţi puştii. Ne duceam acolo, ne sărutam cu fetele, ne plimbam cu barca pe lac, mergeam pe insulă. E locul cel mai poetic din Buzău. (…) Nenorocirea (n.r., dragostea de teatru) de la Buzău a început. Părinţii mei nu prea mă lăsau să ies pe la petreceri şi atunci m-am a­fi­liat unei echipe de teatru de amatori conduse de un instructor foarte simpatic şi am făcut primii paşi cu o piesă care se chema <Ecaterina Teodoroiu> şi eu jucam un colonel care era un trădător. Aveam vreo 15 ani. Şi-mi plăcea foarte tare să recit. De aici mi-a venit ideea să mă prezint la Institut la Bucureşti”, declara George Banu despre Buzău.

DISTRIBUIȚI
loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Scrieți comentariul dvs.
Introduceți numele dvs.