Devenit „oraşul farmaciilor, al second hand-urilor şi al caselor de pariuri“, Buzăul rămâne, în arhive şi în amintirea celor mai în vârstă, locul vechilor comercianţi din Strada Târgului, al caselor cu arhitectură deosebită şi al oamenilor care au excelat în diverse domenii de activitate. OPINIA vă propune, în colaborare cu istoricul Valeriu Nicolescu şi pagina de Facebook ,,Buzăul vechi“, o rubrică permanentă sub forma unei incursiuni în istoria locală, o comparaţie a Buzăului din trecut cu cel de astăzi.
   (sursa fotografiilor: • colecţia OPINIA • Valeriu Nicolescu • Gabriel Petre • Buzăul Vechi • colecţia Aurelia Sprînceană, via Dorian Luparu (imagini de la siste – matizarea anilor ‘60) • colecţia Alexandru Miriţă, via Andrei Daniel (ima­gini de la mijloc de anii ‘40 cu soldaţi nazişti şi Piaţa Daciei veche) • Doru Drăgoi (imagini anii 70’ Cuza Vodă şi blocurile Romarta în construcţie) • Ovidiu Nica (Casa Pionierilor şi imagini cu zona rondului Epi­scopiei la sistematizarea din anii ‘80).

   Pentru comunitatea evreiască din Buzău s-a achiziţionat un teren pentru cimitir la marginea cartierului Poşta (marcat în hărţile din 1881 şi 1890), iar în anul 1897 (act autentic nr. 214) s-a achiziţionat un alt teren unde s-a construit casa mortuară şi sala de ceremonii funebre. În 1926, cimitirul este mărit prin achiziţionarea suprafeţei de 5.720 m.p., aici fiind ridicat monumentul eroilor morţi în anii 1916-1918, din iniţiativa lui Noe Haim

  Glasman, preşedintele Comunităţii, din donaţiile core­ligio­narilor.

   Dar iată care a fost epopeea acestui cimitir, iniţial în mijlocul, la acea vreme, satului Poşta, numit astfel deoarece aici era Staţia de poştă de pe drumul care venea de la Bucureşti, prin Urziceni. La 6 iunie 1896, primarul Nicu I. Constantinescu comunica lui Marcu Avram, preşedintele Epitropiei Comunităţii Israelite, necesitatea ca, în şase luni, să ia măsuri pentru mutarea cimitirului, deoarece fiind situat într-o poziţie populată a oraşului, nu mai putea fi tolerat acolo, conform Regulamentului cimitirelor, care prevedea asemenea amenajări la 200 m. distanţă de marginea oraşului. Membrii Epitropiei (Lupu Feldman, M. I. Eskenazi, Leibu Grimberg, Aron Stern, David Goldenstein, Avram Feldman, M. Isacsohn şi C. Diamanthbergher) cer păsuire un an, motivând lipsuri financiare, la 13 iulie Consiliul comunal aprobând vânzarea unui teren de 4.500 m.p. pe partea stângă a şoselei Buzău-Urziceni, dincolo de barieră.

   La 12 februarie 1896, se încheia actul de vânzare a terenului de 4.500 m.p. către Epitropia Comunităţii Izraelite, prin Lupu Feldman, pentru noul cimitir, acordându-se un termen de un an. Referatul arhitectului V. Gherabek preciza că „şanţul raionului proiectat lângă această şosea este deja terminat”, insistând pentru construirea şoselei ca un obiectiv „de mare importanţă”.

   În anul 1900, se comunica Epitropiei Comunităţii Izraelite interdicţia ca, de la 1 noiembrie să  se mai facă înmormântări în cimitirul din cătunul Poşta, care urma să fie mutat în noul amplasament de dincolo de bariera spre Urziceni. La 18 octombrie se răspundea că s-a realizat împrejmuirea, dar nu mai aveau fonduri pentru capelă şi locuinţa paznicului-gropar, astfel că s-a solicitat prelungirea termenului cu încă un an, motivându-se că religia permitea înhumări numai după un an de la amenajarea cimitirului.

  De asemenea, la 3 iunie 1912, Primăria soma Comunitatea izraelită se deshumeze cadavrele din vechiul cimitir din cătunul Poşta şi să le transfere în noua locaţie, la 5 iunie răspunzându-se că aici nu s-au mai făcut înhumări din 1899 şi că religia nu permitea un asemenea sacrilegiu. Se motiva că „am fi loviţi în sentimentele noastre cele mai sfinte ale poporului izraelit şi am fi atinşi în liberul exerciţiu al cultului”. Se mai preciza că vechiul cimitir era împrejmuit cu gard de piatră din 1852, aici mai venind rudele pentru slujbe religioase şi, de aceea, au solicitat conservarea lui. Categorică, Pri­măria refuză şi sugerează transformarea zonei, până în mai 1913, într-o grădină, preşedintele Leon Goldstein acceptând soluţia.

   În anul 1945, s-a prevăzut şi refacerea cimitirului evreiesc, distrus parţial de legionari şi armata germană, lucrări estimate la 20 milioane lei.

DISTRIBUIȚI
loading...