Spitalele toate au fost ocupate de germani. Spitalul Gârlaşi fusese evacuat, dar Spitalul Judeţean „I.C. Brătianu” încă mai era ocupat de opt bolnavi „râioşi”, în timp ce „Spitalul militar de la Crâng, nou, mare, încăpător şi bine amenajat, n-are niciun pătimaş”. La intervenţia Prim-ministrului pentru evacuarea lui, germanii au răspuns cinic că „nu-l pot evacua având mare trebuinţă de el”.

Liceul Hasdeu, transformat în grajd

„Când au ocupat oraşul, la 2 decembrie 1916, nemţii s-au purtat cu populaţia cât se poate de barbar. În strada Dumbrăvii, chiar în prima zi, au dat afară din case pe toţi locuitorii, mari şi mici, ocupându-le soldaţii pe toate, jefuindu-le, fără să ţină seamă că este vreme de iarnă… În celelalte strade , timp de trei zile, soldaţii mergeau din casă în casă şi luau tot ce le plăcea… Profanat-au bisericile, transformându-le în locuinţe pentru soldaţi şi chiar în grajduri.

De asemenea, în mai multe case au pus cai şi, spre mai mare bătaie de joc, au urcat cai chiar în etajul Prefecturii, iar când îi dădeau jos, le aşterneau pe scări saltele pentru ca să poată scoborî. În frumosul liceu Hajdău au pus cai în primele zile şi au ars băncile, arhiva şi mai mult de jumătate din frumoasa şi bogata bibliotecă, întemeiată prin marea şi neadormita stăruinţă a mult regretatului director Basile Iorgulescu, într-o viaţă de om. Este de notat că la marginea oraşului, lângă faimosul Crâng, se află cazarma Regimentului 7 Artilerie, cu multe mari şi bune grajduri; ei bine, în acele grajduri n-au pus niciun cal. Faţă de popor se arătau aspri şi dispreţuitori. Dădeau ordine peste ordine şi neexecutarea promptă a lor atrăgea amendă şi închisoare grea. Pe vreo trei locuitori de la marginea oraşului ei i-au împuşcat din pricină că au găsit câte o puşcă de vânat. Din când în când nemţii dădeau ordin ca toţi cetăţenii, de la 15 ani în sus, fără nici o deosebire de clasă şi poziţie socială, să se adune la Obor şi acolo, după ce îi împărţeau în mai multe grupuri, îi trimiteau la diferite munci, mai ales agricole, şi mulţi au contractat diferite boale cari i-au dus la mormânt; şi aşa iau chinuit în tot timpul ocupaţiei. În vremea iernii au dat ordine ca fiecare locuitor să cureţe zăpada dinaintea casei; două doamne văduve la care servitoarele au făcut aceasta, au fost amendate şi arestate o zi pentru că n-au măturat ele trotuarul.

Intrând în oraş şi plimbândute pe stradele principale, te izbeşte lipsa aproape totală a firmelor. Firmele vechi fiind toate scrise pe tablă de fier, ele au fost toate luate de germani ca să acopere cu ele diferite magazinuri şi barăci pe care le-au construit pentru trebuinţele lor. Tăbliţele stradelor fiind mici şi unele cam şterse, ei le-au înlocuit cu altele mai mari de scândură, pe care au scris cu negru numele stradei în rândul întâi, iar deasupra cuvântul Strasse. Toate autorităţile au firme nemţeşti, iar la cele româneşti li s-a pus una germană.

Viaţa socială aproape nu există, fiecare îşi vede de nevoile lui, luptând din greu pentru asigurarea existenţei zilnice. Pe strade circulă numai cei forţaţi de strictul interes; nimănui nu-i mai arde de plimbări… Spectacole distractive pentru români nu mai sunt; cum înserează, stradele slab iluminate, sunt goale.”

Ţăranii duşi cu baionetele în lagăr

Vestea întoarcerii doctorului dă naştere unor manifestări de simpatie din partea buzoienilor, mai ales că în oraş circulase zvonul că ar fi murit.

La 4/ 17 octombrie 1918, relatează o scenă la care a fost martor ocular: „Azi am văzut trecând pe Strada Unirii un grup de ţărani duşi între baionete de către soldaţii germani la închisoare (lagăr). Interesându-se ce vină purtau aceia, i s-a răspuns că n-au voit să iasă la munca poruncită de comandatura nemţească. Atât autorităţile militare germane, cât şi ofiţerii şi soldaţii germani continuau a se purta faţă de populaţie în mod cât se poate de barbar şi de dispreţuitor, cu toate că guvernul lor, împreună cu aliaţii lor, cerşesc mereu pacea şi că timpul despărţirii de noi nu pare a fi depărtat. De la un sătean am aflat că în satul lor este un neamţ numit Steinberger care umbla cu gârbaciul toată ziua şi că se serveşte de el ori de câte ori dă vreo poruncă sau face vreo mustrare“.

La 3 octombrie/12 noiembrie 1918, un anunţ citit pe stradă informa despre ultimatumul dat feldmareşalului Mackensen, de către Guvernul României de a se retrage în 24 de ore. N-a fost acceptat, astfel că se restabilea starea de război între Germania şi România. Altă ordonanţă cerea posesorilor de arme să le depună la Comandatură; se oprea vânzarea băuturilor spirtoase; se interzicea orice întrunire de persoane „pe strade”; circulaţia pe drum înceta la ora 9 seara. Pe străzi se plimbau patrule de câte 7 soldaţi germani. De două zile n-au venit ziare la Buzău aşa că „nu mai ştim nimic din ceea ce se petrece în lume.”

Crângul fusese devastat

„Nemţii de la Buzău au plecat cam repede şi au venit în locul lor cei de la Focşani, care şi ei vor pleca mâine sau poimâine. Dar ce este mai rău este că ei fac iarăşi rechiziţii, mai ales cai şi trăsuri, apoi vite cornute şi oi pe care le duc cu ei, aşa că bieţii oameni sunt mult amărâţi din pricina asta. ii care au stat la Buzău, înainte de a pleca, au vândut tot ce aveau prin depozite cu diferite preţuri, uneori derizorii. Mai mult, de prin unele birouri şi de prin cazinourile lor au vândut mobilierul rechiziţionat de la cetăţeni în loc să-l înapoieze proprietarilor.“

La 31 octombrie/13 noiembrie 1918, amintea că era treia zi fără ziare şi că prin Buzău circula zvonul că s-a format un guvern Brătianu, iar generalul C. Coandă a preluat comanda armatei, care se mobilizează;

1/14 noiembrie 1918, timp ploios, viscol, temperatură rece, miroase a iarnă. Mişcare mare de nemţi care pleacă sau se pregătesc să plece. Pe strada Carol se vede trecând o ciurdă mare de vite cornute mânate spre Drăgaica şi de acolo mai departe. Birjarii stau ascunşi, cu roţile trăsurilor scoase şi caii adăpostiţi prin beciuri de teamă să nu fie rechiziţionaţi. La periferie şi prin sate e jale mare din cauza acestor barbari, iar orăşenii aleargă prin birouri şi cazinouri ca să-şi recupereze mobilierul.

2/15 noiembrie 1918, toată noaptea a viscolit. Se simte acut lipsa lemnelor pentru foc.

„Primăria noastră n-a fost în stare să vină în ajutorul populaţiei”.

Deşi luase măsuri pentru aprovizionarea cu lemne, din lipsa animalelor de tracţiune acestea nu puteau fi aduse de la Nehoiaşu, iar „drumul de fier nu circula decât pentru armata germană”. În anii precedenţi se arseseră gardurile, copacii de pe străzi, iar „frumosul Crâng” fusese şi el devastat mai ales de „teutoni”. De cinci zile nu sau primit gazete; au încetat şi zvonurile;

Bântuie gripa spaniolă, sunt multe cazuri mortale din cauza complicaţiilor, mai ales pulmonare şi bronho-pulmonare;

7/20 noiembrie 1918, „În sfâr – şit, am scăpat de nemţi. Astăzi au plecat ultimele specimene, după ce mai întâi au ars arhiva Comandaturii locale şi Poştei germane de război ca să nu se poată constata jafurile şi crimele săvârşite în timpul ocupaţiei. Înainte de plecare au dus-o într-o beţie, au făcut scandaluri, au spart geamuri, au trântit scaune şi mese.“

Cortegiu impresionant pe străzile Buzăului

Din dosarele găsite după plecarea germanilor se poate vedea ce au exportat în ţările lor inamicii noştri, de la 1 ianuarie 1916 până la 31 octombrie 1918: grâu: 1.273.182 tone; porumb: 495.370 tone; alte cereale şi leguminoase: 94.613 tone; plante alimentare şi furaje: 262.592 tone; oleaginoase: 36.148 tone, în total 2.161.905 tone; peste 3.000.000 hectolitri vin; peste 550.000 hectolitri ţuică şi rachiu, peste 600.000 cai; peste 1.000.000 boi şi vaci; peste 400.000 viţei; peste 4.400.000 berbeci şi oi; peste 2.000.000 miei; peste 1.000.000 porci. S-au mai exportat enorme cantităţi de petrol, benzină, uleiuri minerale. „Ei au distrus toate fabricile, arsenalul statului, pirotehnia etc.

La 8/21 noiembrie 1918, la ora 2 p.m. armata română, reprezentată prin Brigada 9 de Infanterie, comandată de colonelul Lascăr Caracaş şi-a făcut intrarea triumfală în oraş. Trupele au fost primite la gară şi salutate de către autorităţi. De la gară, cu muzica în frunte şi întovărăşite de un mare număr de cetăţeni, soldaţii au mers la Primărie, trecând pe sub un frumos arc de triumf împodobit cu steaguri, flori şi verdeaţă, iar în mijloc având desenată harta României Mari, cu un soldat de sentinelă care anunţa prin trompetă înfăptuirea ei. La Primărie sa oficiat un Te Deum în amintirea lui Mihai Viteazul, apoi s-au rostit mai multe discursuri entuziaste, după care trupele au defilat prin faţa publicului asistent. La ora 8, Primăria a dat un banchet de 75 de tacâmuri. Masa a fost prezidată de noul prefect al judeţului, Mihail Haralamb, având în dreapta pe colonelul Caracaş, iar în stânga pe primarul oraşului, Constantin Filotti. Muzica militară şi un taraf de lăutari au înveselit asistenţa. Seria toasturilor a început cu prefectul, în onoarea Maiestăţilor lor, Regele şi Regina, apoi a vorbit directorul Liceului, Nazarie şi alţi vreo 20 de cetăţeni, între care şi autorul acestor „însemnări”.

9/22noiembrie 1918, după 12 zile de izolare, au venit ziarele; 10/23 noiembrie 1918, pe la orele 11 a.m., un aeroplan care zbura deasupra oraşului Buzău, a coborât la nivelul caselor şi a aruncat mai multe foi volante care conţineau Manifestul Regelui dat cu prilejul venirii Guvernului C. Coandă, pe o parte, iar pe cealaltă decretul de mobilizare a armatei, publicat în ziua de 28 octombrie/10 noiembrie 1918, însoţit de două manifeste adresate românilor şi ostaşilor.

11/24 noiembrie 1918, la Catedrala Episcopală din Buzău s-a oficiat un Te Deum şi s-au înălţat rugăciuni de mulţumire Celui Atotputernic pentru ajutorul dat neamului românesc spre a se întregi şi a-şi vedea realizat visul secular.

25 noiembrie/8 decembrie. Liga Culturală din Buzău, împreună cu ardelenii din localitate, hotărând să sărbătorească marile evenimente ale românismului, a invitat pe toţi bunii români să participe la Te Deumul care s-a făcut la Biserica Episcopiei, la ora 11, precum şi la procesiunea patriotică ce va urma. La ora fixată biserica e plină de credincioşi, iar curtea ocupată de un detaşament de soldaţi ardeleni, elevi ai liceului cu steagul lor, multă lume care nu a mai avut loc în biserică. Serviciul religios este oficiat de către trei preoţi şi un diacon. După slujbă a luat cuvântul profesorul Gh. Răşcanu, preşedintele Ligii Culturale, care a arătat importanţa actului săvârşit la Alba Iulia, prin care s-a proclamat Unirea Transilvaniei, Banatului şi a tuturor ţinuturilor locuite de români, până la Tisa, cu România. În numele ardelenilor a vorbit doctorul Vasile Bianu, apoi toată lumea a ieşit în curte formând un cortegiu impresionant, cu muzica militară în frunte, care pe tot parcursul a intonat „Deşteaptă-te române” şi „Pe-al nostru steag e scris unire”.

După muzică, veneau soldaţii ardeleni în trecere prin Buzău, comitetul Ligii Culturale, cetăţeni, iar la urmă elevii Liceului, toţi cu drapele. Cortegiul a trecut pe Bulevardul I.C. Brătianu, pe Strada Unirii, pe sub două arcuri de triumf ridicate cu prilejul intrării armatei române în oraş, până în faţa Palatului Comunal, de pe treptele căruia a vorbit părintele Constantin Provian, directorul Seminarului, şi avocatul Artemie Moldoveanu. De la Primărie, cortegiul s-a pornit prin Strada Carol, iar în dreptul locuinţei doctorului s-a oprit câteva momente, iar profesorul

Răşcanu „i-a adresat câteva cuvinte de cinste”. De aici, cortegiul a ajuns în Strada Cuza Vodă, oprindu-se în faţa locuinţei dentistului Ioan Munteanu, ginerele părintelui Vasile Lucaciu, la adresa căruia profesorul Răşcanu a rostit câteva cuvinte omagiale.

Apoi cortegiul ajuns în Piaţa Liceului Hăjdău, unde s-a încins o horă mare a unirii.

La 27 noiembrie/ 10 decembrie 1918, scriitorii Al. Vlahuţă şi

Al. Brătescu – Voineşti au propus construirea unui arc de triumf în Piaţa Victoria, pe unde a intrat în capitală întâiul Rege al tuturor românilor, 10 mai 1919. În splendoarea unei zile de primăvară, oraşul Buzău a fost împodobit cu stindarde, ghirlande şi flori, dându-i o

înfăţişare impunătoare, sărbătorească. La ora 10 şi jumătate s-a oficiat, în Biserica Episcopiei, un serviciu divin, înălţându-se rugăciuni pentru odihna celor căzuţi în războiul dezrobirii întregului neam, de faţă fiind autorităţile civile şi militare. A urmat apoi defilarea în faţa Palatului Comunal, a şcolilor primare, Seminarului, Şcolii Normale, Liceului şi apoi a armatei. După defilare, prefectul judeţului şi generalul Vernescu, comandantul Diviziei, au primit în salonul Palatului Comunal, felicitările tuturor corporaţiilor şi „instituţiunilor” din localitate, după care s-a servit şampanie. La ora 3 p.m. au avut loc serbări populare în Crâng, iar seara o retragere cu torţe şi muzică militară pe străzile principale. Festivităţile s-au încheiat seara pe la orele 10, cu o mare horă a unirii în faţa Palatului Comunal.

DISTRIBUIȚI
loading...