Aula „Basil Iorgulescu” a Bibliotecii Judeţene a fost, miercuri, arhiplină, cu ocazia unei duble lansări de carte. Buzoianul Teo Cabel şi-a lansat volumul de poezii „Labrintul”, alături de poetul brăilean Mihai Vintilă, care a prezentat publicului buzoian volumul de versuri „Dirijorul de cuvinte”.

Evenimentul, moderat de Sorin Burlacu, s-a bucurat de prezenţa a numeroşi scriitori – Marin Ifrim, Tudor Cicu, Lucian Mănăilescu, Ovidiu Cameliu Petrescu, Nicolae Pogonaru, Nicolai Tăicuţu, Titi Damian, Stan Brebenel, Dumitru Negoiţă, Gina Zaharia, Dumitru Pană, Mihai M. Macovei; avocaţi – Roxana Constantinescu, Mihai Sălcuţan; magistratul, Leontin Drăgulescu; actorul George Stoian şi mulţi alţii.

Volumul brăileanului Mihai Vintilă a fost prezentat de către poetul Alexandru Halupa, în timp ce mai mulţi scriitori din sală s-au oferit să vorbească despre unul sau ambele volume prezentate. Actorul George Stoian a recitat din versurile lui Teo Cabel, mărturisind că este pentru prima dată când recită poeme în versuri albe.

În finalul evenimentului, Teo Cabel a vorbit despre cea mai recentă cartea a sa, în timp ce Mihai Vintilă a preferat să îşi prezinte propriul volum citind două dintre poeziile pe care el le consideră reprezentative pentru cartea sa.

De la personalităţi, la Brăila care se pregăteşte să moară

„După ce poetul a trăit printre <Fiare şi oameni> şi a privit România dintr-un <Colţ de Bărăgan>, acum ne încântă cu <Dirijorul de cuvinte>. Volumul este structurat în trei microcicluri: <Geambaş de cuvinte>, <Străzi fără poeţi> şi <Exil de poet>. În <Geambaş de cuvinte>, Mihai Vintilă închină poezii unor personalităţi pe care le-a cunoscut, cum ar fi academicianul Nicolae Dabija şi preşedintele Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, Arcadie Suceveanu. În poeziile din ciclul <Străzi fără poeţi> întâlnim o atmosferă mai bacoviană; poetul îşi îngroapă amintirile despre o Brăilă ideală, încearcă să crească cuvinte pentru a le oferi drept hrană oraşului, un oraş care se pregăteşte să moară. Este o Brăilă în care bulevardele nu mai zâmbesc. În cel de al treilea microciclu se fac referiri foarte dure la felul în care este înţeles în momentul de faţă actul poetic. Mai exact se referă la anumite persoane care nu fac cinste limbii române”, a spus Alexandru Halupa.

Despre mitul labirintului

„Mulţi, printre care şi eu, s-au încumetat să descifreze acest mit al labirintului din poezia lui Teo Cabel. În zona aceasta a mitului, Cabel se interpune peste mitul căutărilor în labirintul palatului pierdut, despre care Borges spunea că un poet pus să îl însoţească, timp de câteva zile, pe sultan prin labirintul palatului, la un moment dat a cuprins totul într-un singur vers, lucru de care doar poetul este capabil. Din poezia lui Mihai Vintilă reţin tristeţea celui care vede oraşul Brăila, cu bulevarde şi oameni mult mai trişti ca altă dată, aşa cum le ştia el când Fănuş Neagu scălda Brăila în metafore”, a spus Tudor Cicu.

Labirintul şi simbolul vieţii

„Teo Cabel a împlinit în luna octombrie 50 de ani şi se sărbătoreşte frumos prin acest volum de versuri. Eu vă propun să citiţi această carte într-o cheie pe care o regăsim chiar în titlu: Labirintul. În opinia mea, un autor când se hotărăşte să dea un nume cărţii sale, practic ne dă şi cheia volumului. Mitul labirintului a tentat pe filosofi şi scriitori, pierzându-se în negura timpului. Este o atracţie irezistibilă pentru cel care are abordări literare. Labirintul a fost o obsesie şi la Mircea Eliade care a şi vrut să scrie o carte despre acest mit, dar nu a mai reuşit. Cred că Teo Cabel a ajuns la nivelul în care vede altfel lumea, iar cartea sa este o construcţie simbolică, pentru că însăşi viaţa este o succesiune de labirinturi”, a spus avocatul şi epigramistul Mihai Sălcuţan.

„…poate fi atât Edenul, dar şi Infernul“

„Cartea <Labirintul> este o invitaţie să descoperim sufletul poetului. Labirintul este catharsis, este inspiraţie, se ascunde în labirint biblicul, o dimensiune transcendentală şi dincolo de iubire descoperim în volum mitul, moartea, timpul – marele ceas. Labirintul poate fi atât Edenul, dar şi Infernul. El este creaţia pentru că ne impresionează portretul din versuri. Sufletul capătă dimensiuni exorbitante, întâlnim jocuri avangardiste, iubirea casnică, iubirea idealizată, anotimpurile, noaptea”, a spus scriitoarea râmniceana Camelia Sava.

O carte publicată la şapte ani de la debut

„Mă bucur că mare parte dintre cei care acum şapte ani au fost alături de mine când am debutat, pe 1 decembrie, de ziua lui Marin Ifrim, sunteţi şi astăzi alături de mine. Susţinătorii mei încă de la început au fost Marin Ifrim şi Dumitru Dănăilă. Acest volum m-am gândit să îl asociez vârstei de 50 de ani, dar apoi mi-am zis că poate vârsta nu se potriveşte cu volumul. Aşa am intrat deja într-un labirint. Îi mulţumesc prietenului meu Adrian Zoican pentru sprijinul financiar acordat pentru publicarea acestui volum. Este un volum care rămâne deja în urmă pentru că poetul trebuie să meargă mai departe. Ca o ironie a sorţii, este cel de al treilea volum de versuri, dar până acum am fost premiat doar pentru volumele de critică literară şi publicistică, şi nu pentru cele de poezie”, a mărturisit Teo Cabel.

DISTRIBUIȚI