Muzeul Judeţean Buzău a reluat săpăturile sistematice la Cârlomăneşti, comuna Verneşti, punctul ”La Arman”. Descoperit în urma unei intervenţii a autorităţilor locale ce amenajau un drum pe teritoriul satului Nişcov, şantierul arheologic din punctul ”La Arman” s-a dovedit a fi una dintre cele mai mari necropole din epoca bronzului de pe actualul teritoriu al Munteniei. Importantul sit arheologic, cercetat aproape fără întrerupere din anul 2003, a furnizat unele dintre cele mai importante informaţii de interes ştiinţific în legătură cu riturile şi ritualurile funerare de acum 4.000 – 4.500 de ani. De asemenea, unele dintre cele mai valoroase artefacte expuse în spaţiile expoziţionale ale Muzeului Judeţean Buzău provin din mormintele cercetate aici.

Din colectivul ştiinţific fac parte dr. Mihai Constantinescu (Institutul de Antropologie ”Francisc Reiner” Bucureşti), prof. univ. dr. Monica Şandor Chicideanu (Universitatea Bucureşti), dr. Sebastian Matei şi dr. Daniel Costache (ambii Muzeul Judeţean Buzău).

Mai multe morminte din Epoca Bronzului au fost dezvelite în ultimii ani în necropola de la Cârlomăneşti, în timpul săpăturilor efectuate în punctul ,,La Arman“. Cimitirul le oferă istoricilor şi antropologilor detalii esenţiale despre oamenii care au trăit la Curbura Carpaţilor în urmă cu peste 3.000 de ani.

Cercetarea arheologică la necropola de lângă localitatea Cârlomăneşti, în judetul Buzău, a fost reluată în 2017, după o pauză de trei ani. ”Este o necropolă foarte mare de epoca bronzului, care se întinde pe câteva hectare; este posibil să fie una dintre cele mai mari necropole de epoca bronzului din România şi chiar din sud-estul Europei, ţinând cont că în cam toate gospodăriile din zonă au fost găsite pietre, vase şi oase atunci când au construit case sau şi-au pus vie. Continuăm săpăturile într-o zonă începută în 2008”, declara antropologul Mihai Constantinescu.

Suprafaţa necropolei este destul de mare şi, în acest areal, mai sunt încă morminte nedezvelite. ”Conform datărilor cu radiocarbon, ştim că înmormântările încep undeva în anul 2000 î.H. şi se termină la aproximativ 1600 î.H.. Sunt morminte tipice Culturii Monteoru, după staţiunea eponimă Sărata Monteoru şi sunt situaţii mai speciale aici, în sensul că gropile mormintelor în general sunt umplute cu pietre care nu se găsesc pe acest deal, ci aduse de la aproximativ 500 de metri distanţă, din Valea Nişcovului. Pietrele marcau la suprafaţă mormintele respective”, spunea antropologul Mihai Constantinescu. Între anii 2008 şi 2014, în zonă au fost descoperite şi cercetate peste 80 de morminte. Noile descoperiri arheologice din necropola de la Cârlomăneşti sunt extrem de importante pentru istoria meleagurilor buzoiene.

,,Am găsit un bărbat chircit, pe stânga, cu capul orientat spre est. În 98 la sută sunt spre vest. E un caz aparte. Inventarele sunt standard, cu trei vase, care erau parte la ritualul funerar. Aveau diferite alimente sau erau depuse simbolic. Multe morminte au şi piese de bronz care au ajuns deja în colecţia Muzeului Judeţean Buzău”, declară Mihai Constantinescu.

Între anii 3.000 şi 1.600 î.H., Cultura Monteoru era una dintre civilizaţiile cele mai avansate la acea vreme, populaţiile monteorene locuind în aşezări amplasate pe înălţimi, cu locuinţe de suprafaţă, realizate din pământ şi lemn în sistem paiantă, cu anexe gospodăreşti, precum ateliere, cuptoare sau gropi de provizii.

Resturile umane şi artefactele descoperite în necropola de la Cârlomăneşti le-au oferit istoricilor date despre modul de viaţă al locuitorilor de aici, despre ocupaţia lor, meşteşugurile pe care le stăpâneau.

Ştim mai multe despre stilul lor de viaţă. Avem în prelucrare şi analize privind dieta acestor populaţii, ştim mai multe despre starea lor de sănătate, ce înălţime aveau, ce mâncau de obicei, ce boli îi afectau. Am aflat că statura, pentru bărbaţi, era undeva la 1,55 – 1,60 m. iar pentru femei 1,50 – 1,55 m, vorbind despre statura medie”, declara antropologul Mihai Constantinescu.

Tot în urma cercetărilor antropologice s-a aflat că oamenii din Epoca Bronzului îmbătrâneau  de două ori mai repede decât cei din zilele noastre, iar mortalitatea, mai ales în rândul copiilor, era foarte ridicată. Până la apariţia antibioticelor, a penicilinei, infecţiile în corp erau de multe ori letale.

Cetatea dacică de la Cârlomăneşti, prima de tip davă din ţara noastră organizată ca muzeu în aer liber

Cunoscuta cetatea dacică de la Cârlomăneşti, din judeţul Buzău, a fost parţial reconstituită de către arheologi şi începând din toamna anului 2014 a devenit prima cetate de tip davă din ţara noastră organizată ca muzeu în aer liber. Cârlomăneşti este un sat în partea de sud a judeţului Buzău, în Subcarpaţii de Curbură şi aparţine de comuna Verneşti. Posibil ca denumirea localităţii să vină de la „cârlan”, cu sens de „miel sau ied care a încetat să mai sugă, care a fost înţărcat; miel sau ied până la vârsta de circa un an; mânz sau cal tânăr, până la vârsta de trei ani”; „cârl-om” putând să aibă sens de „cei tineri”, „cei abia înţărcaţi”, localitatea cu mulţi copii.

Prima atestare documentară datează din 14 iunie 1541, într-un act emis de Radu Vodă. Pe teritoriul localităţii, în punctul „Cetăţuia”, se găseşte o importantă staţiune arheologică cu vestigii de locuire din epoca bronzului (Cultura Monteoru) şi din epoca geto-dacică, staţiunea fiind cercetată arheologic încă din anul 1967 şi până în prezent. Un alt obiectiv arheologic este constituit din cimitirul din epoca bronzului (Cultura Monteoru), situat în punctul „La arman”, unde în cursul săpăturilor arheologice dintre 2001-2007 au fost descoperite 24 de morminte precum şi vestigii din secolele al VI-lea — al VII-lea d.Hr. În 1892, Bazil Iorgulescu menţiona „Cetatea de la Cârlomăneşti” în „Dicţionarul geografic al judeţului Buzău” şi aprecia că acea colină „e foarte importantă de studiat din punct de vedere arheologic”. Pe „Cetăţuie” se află o aşezare ce a fost intens locuită în cea de-a II-a epocă a fierului. Aici s-a descoperit în profunzime şi o consistentă depunere din epoca bronzului, aparţinând Culturii Monteoru. Graţie acestor cercetări, „Cetăţuia” de la Cârlomăneşti se înscrie într-o familie de situri, răspândită în cea mai mare parte a României, caracterizată prin bogate vestigii suprapuse, din epoca bronzului şi din epoca dacică preromană. „Cetăţuia”, cunoscută încă din 1871 de către Al. Odobescu sub numele de „Movila cu cetate”, a fost cercetată sistematic de Mircea Babeş şi colaboratorii săi de la Institutul de Arheologie al Academiei Române şi de la Muzeul Judeţean de Istorie Buzău, în anii 1967 şi 1972-1981. Săpăturile au fost reluate în anul 2001 în situl aflat pe terasa înaltă din dreapta râului Buzău, într-un punct situat între satul Cârlomăneşti şi şoseaua care leagă satele învecinate Nişcov şi Cândeşti.

Situl ocupă un platou de formă ovală neregulată, cu suprafaţa de cca 7500 mp, separat spre Nord şi Vest de restul terasei Buzăului şi Nişcovului prin ravene adânci, tăiate de apele torenţiale, şi prezentând spre Est şi Sud pante greu accesibile, cu o diferenţă de nivel de 25-30 m. Locul e dispus astfel, încă din preistorie, are o bună protecţie naturală, care explică alegerea sa repetată drept sediu al unor comunităţi umane, întâi în epoca bronzului, apoi în epoca dacică. În arealele din partea de sud-est, cercetate în anii 1972-1978, şi în secţiunea transversală, săpată în 1979-1981, s-au identificat 571 complexe. Dintre acestea, 172 aparţin epocii bronzului şi 271 celei de-a II-a epoci a fierului. Complexele respective aparţin unei depuneri antropogene groase de 1,70-2,00 m, în cuprinsul căreia au putut fi distinse patru niveluri principale de locuire (numerotate de jos în sus): nivelurile I şi II, precum şi partea inferioara a nivelului III aparţin unor locuiri succesive ale purtătorilor culturii Monteoru şi se datează în mare în prima jumătate şi la mijlocul mileniului II î.Hr. Partea superioara a nivelului III corespunde mileniului scurs între locuirea monteoreană şi locuirea geto-dacă clasică. Inventarul descoperit în aceste complexe constă în principal din ceramică geto-dacă clasică, lucrată de mână sau la roata olarului, inclusiv vase fine cu decor în relief sau pictat. Se întâlnesc şi exemplare de import elenistic, precum amforele de Rhodos şi, mai ales, de Cos, kantharoi, balsamarii. Săpăturile au scos un mare număr de unelte şi ustensile, precum fusaiole, greutăţi şi „calapoade” din lut, cute şi râşniţe din piatră, mânere din os, cuţite, seceri, nicovală de bijutier şi sule din fier, oglinzi, fragmente de vase din bronz sau sticlă. Piesele de port şi podoabă sunt mai rare, dar nu mai puţin importante: pandantiv de aur (lunula), fibule de argint, bronz şi fier, paftale de fier, placate cu foaie de bronz ornamentată, brăţări de bronz. Cele mai rare sunt armele şi piesele de echipament militar: lance, pinteni, zăbale.

Certă este existenţa unui atelier pentru prelucrarea cornului, atestat prin piese finite, dar şi prin ramuri de corn de cerb în curs de prelucrare. În chip sigur a funcţionat şi un original atelier coroplastic, ale cărui produse sunt unicate în arta întregii Dacii preromane. Montate pe suporturi conice speciale, statuetele reprezintă în chip naturalist, cu multă expresivitate, lupi, mistreţi, cervidee, păsări şi, mai rar, un bărbat înarmat cu scut, călare (Cavalerul Trac, Danubian, Zamolxian). De o deosebită valoare pentru stabilirea cronologiei davei de la Cârlomăneşti, ca şi pentru studiul vieţii ei economice, sociale şi politice, sunt descoperirile monetare. Tezaurul de 124 piese descoperit aici prezintă particularităţi de execuţie care justifică ipoteza unui atelier monetar local, ceea ce implică existenţa unei autorităţi politice emitente, iar descoperirea recentă (în campania arheologică din 2003) a unei inscripţii ceramice ce documentează existenţa unui „basileus” local vine să aducă o senzaţională confirmare.

Este vorba de trei fragmente dintr-un vas de provizii, de culoare cărămizie, lucrat la roată, cu pereţi groşi de 8-12 mm, în pasta căruia, înainte de ardere, olarul a scris în greceşte numele şi titlul proprietarului. Pe fragmentele descoperite s-au păstrat 5 litere greceşti cursive, incizate cu un vârf ascuţit; primele patru reprezintă, fără dubiu partea finală a substantivului grecesc „basileus”, declinat la genitiv, iar cea de a cincea, foarte probabil, prima literă a unui nume propriu. Traducerea acestei inscripţii este: (vasul/proprietatea) „regelui B……”, confirmând faptul că şefii unor mari aşezări geto-dace aveau statutul şi titlul de rege. Muzeul Judeţean Buzău a organizat în premieră, în septembrie 2014, „Ziua porţilor deschise pe şantierul arheologic de la Cârlomăneşti”, la fosta cetate dacică. Potrivit directorului Muzeului Judeţean Buzău, Sebastian Matei, turiştii au fost astfel arheologi pentru o zi la situl Cârlomăneşti din comuna Verneşti: „Vizitatorii au putut vedea un cuptor dacic şi o locuinţă, reconstituite de o echipă formată din arhitecţi, istorici şi arheologi. Aceasta a fost o manifestare complexă cuprinzând iniţierea elevilor în tainele arheologiei, vizitarea sitului arheologic şi a primelor piese care vor compune „Muzeul satului preistoric”, dar şi o expoziţie în aer liber cuprinzând vasele şi obiectele descoperite în actuala campanie arheologică”. Săpăturile sistematice întreprinse aici în ultimele patru decenii (1967-2006) în situl „Cetăţuia” de la Cârlomăneşti, situată pe raza satului Mierea, comuna Verneşti, localizată la patru kilometri nord-vest de municipiul Buzău, au prilejuit descoperiri de o remarcabilă valoare ştiinţifică şi muzeistică, făcând ca această staţiune să capete un loc astăzi bine definit în sistemul de cunoştinţe privind arheologia şi numismatica epocii geto-dace clasice, nu numai pe plan local sau regional, ci şi pe ansamblul întregului spaţiu cultural al Daciei preromane.

Abundenţa obiectelor descoperite, ca şi contextele lor de descoperire, arată că ele nu erau doar folosite, ci şi produse pe scară largă în dava de la Cârlomăneşti. În plus, cetatea adăposteşte bogate vestigii ale culturii Monteoru din epoca bronzului şi ale civilizaţiei fierului din prima epocă, Hallstatt. Din perioada dacică au fost cercetate trei sanctuare şi numeroase construcţii civile, a fost descoperit un tezaur de monede din argint şi celebrele statuete din lut, cunoscute astăzi în toată lumea drept „plastica de la Cârlomăneşti”, dintre care se detaşează clar statueta „Lupul”, declarată piesă de tezaur. Cetatea dacică de la Cârlomăneşti, judeţul Buzău, a fost parţial reconstituită de arheologi şi începând cu anul 2014 a devenit prima cetate de tip davă din ţara noastră organizată ca muzeu în aer liber şi îşi aşteaptă vizitatorii.

DISTRIBUIȚI
loading...