Liceul Pedagogic Spiru Haret Buzău – 180 de ani, o adevărată pagină de istorie, din care vreo cinci ani mi-a fost şi casă, şi familie, şi prieten… şi îmi va rămâne mereu. După 22 de ani, îmi sunt la fel de clare în memorie clipele petrecute în jurul stejarului ­se­cular zi de zi, an de an. La fel de clar, îmi amintesc de tânărul venit din munţii Buzăului pentru a îmbrăţişa profesia de dascăl. Mă leagă amintiri despre profesorii dragi care mi-au marcat formarea profesională şi pentru care voi avea o recunoştinţă profundă toată exis­tenţa mea. Aceeaşi recunoş­tinţă am păstrat-o dirigintelui, rămas cel mai bun prieten peste ani. Toţi profesorii se bucură de respectul şi recunoştinţa mea. Dar vreau să fac astăzi un arc peste timp şi să vă relatez o întâmplare ce m-a marcat.

Clasa a X-a, luni dimineaţa, urma ora de limba română, cu toţii povesteam amintiri de week-end, isprăvi adolescentine prin care noi, cei patru băieţi din clasă, încercam timid să impresionăm fetele din clasă şi nu numai. Dar, s-a desprins o concluzie, dincolo de bravadele noastre, nimeni din clasă nu citise în week-end ,,Viaţa lui Mihai Eminescu” de George Călinescu, tema de la limba română. Ce se poate întâmpla dacă nimeni nu a citit… nimic… ne-am scos! Se sună de intrare, în uşă apare doamna profesoară Marinache. Cu prestanţă şi exigenţă, privind pe sub ochelarii mari şi rotunzi, doamna profesoară ia loc la catedră şi intră direct în subiect. Ce aţi avut de pregătit?… ,,Viaţa lui Mihai Eminescu“, se auzi din clasă… Speram să procedeze ca de obicei, să deschidă catalogul aleatoriu, să asculte pe cineva… aici beneficiam de un avantaj infailibil… eram al treilea la catalog, pe prima filă, şi în momentul în care deschidea brusc acel catalog cartonat, prima filă rămânea lipită de copertă… vis… scăpam întotdeauna. Dar acum, nu! Doamna Marinache a început metodic cu primele două colege care au recunoscut cinstit că nu au citit opera menţionată şi au fost răsplătite în mod corespunzător cu nota 2.

APOSTU!… prezent! Ai citit? Da, doamna profesoară! Relatează! Nu citisem nicio iotă, dar am mizat pe aminti­rile din relatarea doamnei profesoare la clasă… Încep sigur pe mine… Călinescu relatează viaţa lui Mihai Eminescu. Acesta a ajuns la Viena unde l-a cunoscut pe Slavici… pauză. Altceva nu ştiam din cartea de peste 300 de file. Mai departe, continuă!, mi-a transmis doamna. Am descris întâlnirea dintre Slavici şi ­Emi­nescu la Viena cu toate înfloriturile posibile, cred că şi ce tip de cafea au băut, dar fără vreo legătură cu opera lui Călinescu, ci încercam să inventez lucruri şi fapte pentru a o convinge pe doamna Marinache că am citit. Poveşti inutile, pentru că era clar că nu puteam să o conving.

Concluzia: Măi băiete, tu să te faci ori ziarist, ori politician, pentru că vorbeşti mult fără să spui nimic! Stai jos! Nota 2! E inutil să mai amintesc că toată clasa de la A la Z a luat câte un 2.

Iată-mă, după 25 de ani de la acel moment de sinceră ,,consiliere profesională”, absol­vent de Filosofie, Jurnalism şi Drept, cu o carieră în spate de treisprezece ani ca ziarist şi ulterior viceprimar în funcţie al municipiului Buzău. Să fi avut o premoniţie doamna profesoară?!

P.S. Am îmbrăţişat-o cu drag vineri pe doamna profesoară, care a avut şi de această dată să-mi transmită câteva observaţii.

Preluare din Revista ,,Agora” a Liceului Pedagogic

DISTRIBUIȚI
loading...

1 COMENTARIU

Comments are closed.