Și a fost minivacanța de Sfântă Mărie, despre care în popor se spune că gata, ai făcut ceva în pălărie, adică s-a cam dus moda verii, ceea ce n-ar fi chiar rău, ne-am topit de la canicule irespirabile. Despre pomana asta electoral-bugetară cu vacanța, care a transformat o sărbătoare religioasă – Adormirea Maicii Domnului – cu o semnificație aparte (recunoștință, reculegere, pomenire) într-un chiolhan prelungit pe bonuri și tichete, mă abțin să comentez, subiectul e mai presus de mizeria politică. Deși o legătură există, metaforic dacă binevoiți, fiindcă e vorba despre muntele de gunoaie rămas în urma hoardelor de turiști, ceea ce spune suficient despre grija pentru mediu a guvernului și autorităților locale.
Fiindcă omul, dacă nu a apucat să se civilizeze de la sine, trebuie să fie tras de mânecă, mai discret, cu tomberoane și aviziere la tot pasul, sau mai aspru, gradual, să-l usture la buzunar, cu amenzi descurajante, aplicate convingător. Zău și zât, pisicile, superbele noastre companioane feline, parcă sunt mai atente cu toaleta lor decât semenii bipezi! Exemple de urmat se găsesc cu duiumul în lumea animalelor, splendidă și echilibrată trofic, dacă n-ar interveni omul. Fiindcă noi suntem pacostea pământului, noi ne distrugem gazda care ne adăpostește viața efemeră, până ne va lua locul vreo specie mai adaptatată!
Poftim, verile astea turbate, ca și restul anotimpurilor zăpăcite de nu le mai recunoști, valuri de caniculă, tornade, vijelii, grindină, potop sunt stârnite și de la petul ăla de bere aruncat pe albia râului! Păstrând proporțiile desigur, cauzele sunt mai grave, dar măcar atât să facem, să nu contribuim și noi, cetățeanul, la Apocalipsa gunoaielor! Destul rău fac planetei marile puteri, experimentele nucleare – tocmai ce a mai explodat ceva prin Rusia -, industriile poluante, defrișările iresponsabile, politicienii fără scrupule, de la care pleacă, în esență totul. Măcar ,,la talpă” să fim mai grijulii, să păstrăm curățenia, să plantăm un copac, să ne luăm o mașină electrică, să …
Pardon, vorbe mari și glume proaste, hai să revenim la realitatea noastră cea de toate zilele: o bună prietenă, care și-a făcut un obicei din plimbarea de dimineață pe la frumosul – sau așa ar trebui să fie – Zid și Parc al Marghilomanului, îmi semnalează jena încercată la vederea nesimțirii conorășenilor, păcat de banii investiți în zonă. Covoare de coji de semințe, mizerii aruncate la tot pasul, o plapumă spre lac, probabil culcușul vreunui boschetar, și niciun agent de ordine publică, să sperie măcar cu prezența. Aici ar fi clar vorba de dat amenzi usturătoare, e un monument de artă, emblematic, o desfătare estetică, doar nu se termină civilizația fiindcă e amplasat mai la ,,barieră”, cât de troglodit să fii!
Bine, dacă nu are bun-simț, cetățeanul poate să arunce punga de la gogoși și în centrul orașului, să scuipe sămânța chiar pe treptele Palatului Comunal. Exagerez, poate, dar așa ceva n-ar trebui să se întâmple măcar în zone unde există camere de supraveghere și agenți de ordine publică. O soartă mai bună, ca să rămânem în urbe, înțeleg că nu o au nici platformele amenajate pentru colectarea selectivă a deșeurilor, în sistem Kaisen, care riscă să se transforme în focare de infecție. Haz de necaz, buzoienii sunt totuși frecventabili, prin alte părți ale lumii se poartă obligatoriu masca de gaze din cauza poluării!
Să ne întoarcem la turiștii din minivacanță, că de la ei a pornit acest pamflet: de la Tabăra de sculptură Măgura și până la Cota 1.400 Sinaia, de la malul Buzăului pe la Unguriu până la Ozana ,,cea frumos curgătoare și limpede ca cristalul”, de la plajele Litoralului autohton până la Clisura Dunării, ți se mâhnește ochiul de la chiștoace, vetre de foc, resturi alimentare, sticle, peturi, cauciucuri, încălțăminte, haine, năvoade, table, cartoane, cutii etc. Aproape peste tot mizeria lăbărțată a devenit parte integrantă din peisaj! Iar natura se răzbună – în urmă cu niște ani, aflat în tabără școlară de fotbal pe la Gura Humorului prindeam păstrăv indigen cu mâna pe sub lespezile din apele repezi. Acum aflu că râulețul Homor (care însemna exact “repede” în limba turanică) aproape a secat, nimeni nu s-a îngrijit să-i curețe și regularize albia. Și cum să nu se întâmple așa, cum să nu sece râul sau cum să nu cadă podul la inundații, dacă nu există fir de apă fără rumeguș deversat de la gatere și cu balastiere până la piciorul podurilor! Poate d-aia și turistul ce zice, ia să arunc și eu ceva pe aici, doar nu mai contează? Contează!
Chiar nu e de glumă, peste tot încep să se resimtă efectele poluării, marile orașe au introdus restricții de trafic în zonele centrale, nu și vignete pe criterii județene, cum vrea madam Firea! Măsuri reale sunt de genul celor din Germania, de pildă, unde amenzile te seacă, iar un buzoian aflat în vizită la neamuri era să fie luat drept terorist! Omul, gospodar, a mers într-un părculeț din vecinătatea gazdelor sale, să taie cu un fierăstrău și un “cutter” niscaiva crenguțe, să facă araci la niște tufe de trandafiri. Totul de capul lui, fără să-i știe ceilalți intențiile, să le facă o surpriză! Surpriză a ieșit, dar una dramatică, l-au săltat Polizei în secunda doi, l-au dus la o secție specială, că avea și cutterul ăla, omul nu vorbea boabă nemțește, au telefonat neamurile pe la spitale și urgențe până i-au dat de urmă, au lămurit tărășenia și, desigur, au achitat o amendă babană.
Mai nou, chiar și vecinii bulgari ne acuză că ai noștri turiști sunt principalii responsabili pentru răspândirea pestei porcine africane, fiindcă românii aruncă resturile alimentare pe marginea drumurilor, fără să folosească pubelele de gunoi. „Merg, mănâncă, aruncă”, a spus premierul bulgar despre vizitatorii ce contribuie altminteri la PIB-ul Bulgariei, asta deoarece stațiunile lor, pe merit, se impun în fața vetustei noastre Mamaie…
Nota bene: Despre culcușul improvizat sub cerul liber și iertător aflu că ar aparține unei femei pare-se fără adăpost! Toată compasiunea, dar autoritățile ar trebui să aibă rezolvări și pentru homeless, nu să aștepte poate dau concert Metallica și la Buzău! Și să facă vreo donație substanțială, of course… Hello, ONG-uri, tot pe umerii voștri pare să pice greul!
P.S.: Acesta este un pamflet și trebuie tratat ca atare!
