Factorii de decizie din Romania sunt constienti de aceasta problema. Anul trecut, prezent la o intalnire cu investitorii, domnul presedinte a afirmat ca ar trebui pusa o taxa pentru pamantul nelucrat si oprita specula, in plus ar fi necesare niste centre regionale de stocare pentru produsele agricole. Pare ca si Guvernul a inceput sa se ocupe de aceasta problema. Ideile sunt de apreciat, insa trebuie concretizate mai repede, fiind necesar un timp pentru a le implementa.

 

In aproape 140 de ani, Romania a avut patru reforme agrare, iar acest fapt poate explica scepticismul oamenilor implicati in agricultura. Ei nu au siguranta in viitor. Ultima reforma, dupa revolutie, am impresia ca s-a facut ideologic (restitutio integrum), fara spirit practic, s-au distrus CAP-urile si poate ca macar o mica parte mergea bine. De fapt, este imposibil de crezut ca toate mergeau rau.

Un exemplu este aproape de noi, toata lumea spune ca in zona Vernesti era plin de livezi cu mere, caisi, piersici si este incontestabil faptul ca acum nu mai este nimic. Si chiar daca esti foarte departe de a fi nostalgic fata de asa numita „epoca de aur”, poti solidariza total cu romanul care regreta acea perioada. Aceasta situatie nu s-a intamplat in alte tari comuniste, in general fostii patroni au devenit asociati in conditiile in care impartirea era imposibila sau in detrimentul aface­rilor, ori s-au organizat cooperative, care oricum erau necesare. Daca ne uitam in istorie, cooperativismul apare in epoca moderna in Anglia, potrivit lui Thomas Moore si nu prea are tangenta cu comunismul, din contra, se apropie de liberalism.

Potrivit statisticilor din comert, in 2009 Romania a exportat banane de cinci ori mai mult decat castraveti si a exportat citrice in Spania! Insa a importat 65 la suta din alimentele care se vand in hipermarketuri sau pe piata. Asta, in conditiile in care s-ar clasa pe locul 5 in UE ca suprafata arabila. Trebuie sa ne gandim si la lectia data de recentele revolte arabe. Incendiile in Rusia de anul trecut au cauzat o lipsa de grau care a ridicat pretul la paine, iar aceasta a fost scanteia care ulterior a „incendiat“ spiritele in Egipt si Tunisia. Acum imi este mai clar motivul pentru care 42 la suta din bugetul Uniunii Europene este alocat agriculturii (in jur de 50 de milarde de euro), avand in vedere importanta strategica a acestui sector.

 

Mauro Maria Angelini

DISTRIBUIȚI
loading...