A încetat din viaţă cunoscutul rugbist Ion Predoi, zis Chinezu’, una din fostele glorii ale rugby-ului buzoian. Fostul sportiv a încetat din viaţă duminică seară, la Spitalul Buzău, la vârsta de 68 de ani.

   De numele lui Ion Predoi se leagă cea mai mare performanţă a sportului buzoian la nivel de echipe, câştigarea Cupei României la Rugby, în 1988, cu echipa Contactoare, pe care o antrena în calitate de secund. Până la finalul carierei a devenit antrenor, manager şi apoi a activat în învăţământ.

   Născut în Dolj, în anul 1948, „Chinezu’” şi-a început cariera de sportiv la clubul de rugby Progresul din Bucureşti, conti­nuând apoi la Olimpia Bucureşti, Dinamo şi în 1972, la Timişoara, perioadă în care echipa câştigă campionatul. Se transferă în 1973 la Buzău, la Constructorul Rugby Buzău, echipă care îşi va schimba de mai multe ori titulatura: Gloria Rugby Buzău, Rapid CFR Buzău şi în final Contactoare Buzău.

   Ion Predoi evoluează ca jucător la Buzău până în anul 1976, după care devine antrenor secund la Rapid CFR Buzău, avându-l alături ca antrenor principal pe Enăchescu şi apoi pe renumitul Alexandru Ionescu zis ,,Bizonul“, cel mai titrat rugbist român din sportul buzoian, singurul care a jucat pe şase posturi în Naţionala României în victoria împotriva Franţei.

   Rapid CFR promovează în Divizia A, iar anul următor, din 1983 devine Contactoare Buzău, avându-l preşedinte pe ­Ghe­orghe Manole. Ion Predoi rămâne în continuare antrenor secund, în timp ce antrenor principal era Petre Cosmănescu, unul dintre cei mai buni antrenori din rugbyul românesc, fost căpitan al echipei naţionale de rugby a României, pe care a condus-o în 59 de jocuri. Echipa avea să câştige în anul 1988 Cupa României, împotriva titratei echipe din Baia Mare.

   Trupul neînsufleţit al lui Ion Predoi a fost depus la capela Cimitirului „Sf. Andrei” (Micro XIV), iar înmormântarea va avea loc mâine, la acelaşi cimitir, la ora 12,00.

   „Chinezu’ sau Mitică, cum îi spuneam noi, a fost unul din oamenii cu suflet mare care au venit din afara Buzăului şi au avut realizări deosebite în rugbyul buzoian. Am fost colegi de echipă în perioada 1974-1976, apoi eu am plecat la Iaşi, iar el a devenit antrenor. A fost un om deosebit, un bun jucător, care a făcut multe pentru sportul buzoian. Îmi amintesc că era o voce puternică, dar un suflet mare; un fel de câinele care latră nu muşcă. Noi îi spuneam Chinezu’ pentru că avea ochii mici. Cu porecla asta venise la Buzău. Aşa e în rugby, o regulă nescrisă: toţi jucătorii au porecle. Păcat că s-a dus prea devreme! Parcă e nedreaptă viaţa. Dumnezeu să îl ierte!”, a declarat Vasile Niţă, preşedinte la Stejarul Buzău.

   „L-am cunoscut foarte bine pe Chinezu’. Eu am fost preşe­dinte la Rapid CFR Buzău. Ca să o luăm cu începutul, trebuie să ştiţi că rugby-ul buzoian a fost reînviat după zeci de ani de pauză, de prinţul Şerban Ghica, care lucra la ICMJ. El a înfiinţat echipa Constructorul Buzău la care evolua doar un buzoian, Alexandru Ionescu «Bizonul», pe care l-a adus de la Steaua, şi alături de el alţi jucători din ţară, printre care şi Chinezu’. În perioada în care echipa a fost preluată de CFR a promovat în Liga A, am ­rezis­tat un an, iar anul următor a fost preluată de Contactoare. Mişcarea a fost gândită tot de Ghica, dar nu cu rea-credinţă. El avea o minte strălucită şi viza întreprinderile mari, care nu aveau echipe de sport ca echipa să beneficieze de finanţare. Contactoare avea pe atunci peste 5.000 de angajaţi şi nu avea activitate sportivă. Cum l-a convins Ghica pe directorul Gonţescu de la Contactoare să ia echipa de rugby e o altă poveste. A aflat că fabrica avea nevoie de argint şi cupru pentru producţie şi a apelat la fostul prim-secretar Sârbu, care acum era la Piteşti, să îi ajute pe cei de la Contactoare. Au primit un camion de trei tone de argint pentru fabrică şi aşa l-a convins pe director să preia şi echipa de rugby, cea care sub această denumire avea să câştige Cupa României”, a declarat pentru OPINIA Florin Costache, fost preşedinte al Clubului Rapid Buzău.

„Ştia cum să vorbească cu oricine, de la măturătorul de pe stradă, până la miniştrii şi episcopi“

   „Ce trebuie să ştiţi despre Chinezu’ este că a fost tot timpul alături de echipa de rugby, dar a făcut lucruri pe care nu le-a făcut nimeni altcineva. Când veneau jucători de la echipe mari să joace la Buzău, nu li se dădea imediat casă şi loc de muncă. Toţi care au venit, ­Gheo­rgheosu, Capmare ­Cris­tian, Cioarec au stat acasă la Chinezu luni de zile, până luau repartiţie. Unii stăteau la el cu toată familia, cu nevastă şi copii, deşi Chinezu’ avea şi el copii. Fusese un copil amărât şi de aceea avea un suflet foarte milos. Era genul de om pe care dacă directorul îi dădea afară pe uşă, el intra pe sub uşă. Ştia cum să vorbească cu oricine, de la măturătorul de pe stradă, până la miniştrii şi episcopi. Dumnezeu să-l ierte!”, a mai declarat Florin Costache. 

 

DISTRIBUIȚI